You are on page 1of 25

INFECŢIA CU VIRUSUL HERPES SIMPLEX

-virusul herpes simplex (HSV) determină infecţii foarte


frecvente in intreaga lume
HSV-1 - cauza principala a infectiilor cu herpes
-se manifesta -leziuni ,vezicule la nivelul gurii si buzelor
se transmit prin sarut sau utilizarea acelorasi obiecte
pentru baut si mancat.
-HSV-1 poate provoca, in anumite cazuri si herpesul
genital
HSV-2 este principala cauza a herpesului genital si
poate fi transmis prin contact sexual
infecţia cu HSV-1 sau HSV-2 poate exista fară prezenţa
vreunui simptom.
 -HSV-1 si HSV-2 -herpesvirusuri -constituie
entitati serologice si genetice distincte.
 -Genomul HSV are o structura ADN bicatenara,
liniara; molecula ADN este alcatuita din doua
domenii unice, L (lung) si S (scurt), legate
covalent
 - Intre cele 2 tipuri de virus herpetic exista o
omologie a secventelor de 50%
 - Regiunile cu specificitate de tip sunt
importante pentru raspunsul imun al gazdei
 -HSV este raspandit -majoritatea populatiei
>80% prezinta anticorpi anti-HSV -expunere
foarte frecventa la acest virus.
 -Evoluţia clinică a infecţiei este variabilă,
simptomele uneori minime şi neobservate
 Principalele semne şi simptome sunt
reprezentate de erupţii bucale şi cutanate,
leziuni ale tractului genital  şi herpes neonatal.
-procent redus din cazuri -virusul poate
pătrunde în ganglionul rădăcinii senzitive a
nervilor şi determina infecţii recurente
 - Virusul herpetic - cauză obişnuită de
infecţii la pacienţii imunodeprimaţi
(neoplazici, HIV-pozitivi)
 -În 1960 s-a descoperit că există două tipuri
distincte de virus herpetic: HSV1 şi HSV2
 HSV1- este asociat în principal cu infecţii
oculare şi orale
 HSV2- determină leziuni genitale
 - Prevalenţa înfecţiilor -HSV1 în populaţia
generală -70-80%
 -HSV2 -aproximativ 17-
25%.
 Deşi HSV1 şi HSV2 sunt transmise pe căi
diferite şi afectează zone diferite ale corpului
există adesea o suprapunere în ceea ce
priveşte epidemiologia şi manifestările clinice
ale infecţiilor produse de cele două virusuri.
 Infecţiile primare HSV1 -dobândite
predominant în copilărie
 - după infecţia orofaringiană virusul
colonizează ganglionul nervului trigemen unde
rămâne într-o stare latentă
 -  Cea mai importantă manifestare clinică la
copil -  gingivostomatita
 -la vârste mai mari -caracteristice infecţiile
tractului respirator superior şi un sindrom
asemănător mononucleozei infecţioase
 - Majoritatea persoanelor - infecţii HSV1 clinic
manifeste dezvoltă cel puţin un episod recurent
în decurs de 1 an de la infecţia primară.
Reactivarea infecţiei -asociată cu leziuni
mucoase şi la nivelul comisurilor bucale.
 -Herpesul genital poate fi indus
atât de HSV1 (15%) cât şi de HSV2
(85%)
 - Infecţiile primare HSV2 dobândite
în principal pe cale sexuală- corelate
cu promiscuitatea sexuală ,istoric
pozitiv pentru alte boli venerice şi
numărul mare de parteneri sexuali
 - Iniţial replicarea HSV2 se produce
la nivelul regiunii genitale urmată de
colonizarea ganglionilor sacraţi
 -Simptomele infecţiei primare -prurit,
durere locală şi limfadenopatie
 - la femei -apariţia unor vezicule pe
membranele mucoase ale labiilor şi
vaginului
 -la bărbaţi- leziunile sunt localizate pe
gland, prepuţ

 - leziunile primare sunt însoţite de


simptome sistemice : febră, cefalee,
fotofobie, mialgii, stare de rău general
 - la persoanele imunodeprimate -forme
atipice de herpes genital – ulcere mari
hiperkeratozice.
 Infecţia HSV2 -un factor de risc pentru transmiterea
HIV
 - la pacienţii cu SIDA- HSV poate produce o infecţie
cutaneo-mucoasă persistentă
 Herpesul neonatal -poate fi cauzat de oricare
din cele două tipuri HSV, are implicaţiile cele
mai grave -dobândit predominant intrapartum,
la trecerea fătului prin canalul cervical. Adesea
infecţia este subclinică ,mai ales la gravidele
care au venit anterior în contact cu HSV1.
 Se consideră că frecvenţa infecţiilor congenitale cu
HSV2 este de 1 la 2000-5000 naşteri
 - Transmiterea infecţiei în primele săptămâni
de sarcină se poate asocia cu pierderea
sarcinii
 - Infecţiile dezvoltate mai târziu pot determina
microcefalie sau hidrocefalie şi leziuni oculare
(microftalmie, keratoconjunctivită şi retinită)
 -Diagnosticul infecţiilor HSV –
 pe baza manifestărilor clinice şi pe investigaţii
de laborator -depistarea ADN-ului viral, culturile
virale şi testele serologice
 -Diferenţierea între infecţiile produse de HSV1
şi HSV2 este utilă mai ales în cazul pacienţilor
cu infecţii subclinice sau care trec neobservate.
 -manifestarile pot fi declansate de expunerea
la soare, febra, stres emotional, menstruatie,
sistem imunitar slabit sau diverse afectiuni

 - Nu exista tratament specific pentru herpes -
manifestarile pot sa apara si sa dispara deoarece între
perioadele de eruptie, virusul de afla in stare latenta, in
celulele nervoase.
-Expunerea la HSV-1 este destul de comuna si nu
exista nici un stigmat in a avea vezicule herpetice
 - prezenta HSV-2 sau a herpesului genital reprezintă o
problemă necesitând masuri de preventie pentru a
avea o viata sexuala normala.
- majoritatea infectiilor cu herpes nu determină
complicatii grave

 -infectiile la sugari, la persoanele cu sistemul


imunitar slabit si infectiile herpetice care afecteaza
ochii, pot pune in pericol viata unei persoane.
 -HSV-1 se transmite prin saliva. Sarutul, folosirea
acelorasi ustensile pentru alimentatie, schimbul de
obiecte personale, sexul oral
 -HSV-2 se transmite sexual
 Pana de curand, oamenii de stiinta considerau ca
HSV-1 nu este o infectie care poate fi contactata pe
cale sexuala, dar s-a confirmat ca ambele tipuri pot fi
transmise prin intermediul contactelor sexuale genitale
sau orale.
Cercetatorii estimeaza ca HSV-1 este responsabil in
proportie mai mare de 50% de aparitia cazurilor de
herpes genital.
 Pentru ca o persoana sa fie infectata cu HSV-1 sau
HSV-2, virusurile trebuie sa ajunga in organism prin
fisuri ale pielii sau mucoasei -prezente in interiorul
cavitatii bucale sau a zonei genitale.
 -Pe langa lichidul din vezicule, fiecare tip de
virus se poate raspandi prin intermediul
fluidelor corporale -saliva, sperma si secretiile
tractului genital feminin.

- virusurile herpetice pot determina infectii


genitale distincte clinic si ambele pot fi
contagioase chiar daca persoana infectata nu
are simptome vizibile acute sau vezicule
 - mama poate transmite infectia copilului in
timpul nasterii vaginale mai ales daca sunt
prezente leziunile herpetice in jurul vaginului in
momentul nasterii.
 Factori de risc
 - Herpes oral - majoritatea oamenilor sunt supusi
riscului aparitiei herpesului oral HSV-1. De fapt, studiile
sugereaza ca multi dintre adolescenti sunt infectati cu
acest virus.
- Herpesul genital - toate persoanele active sexual ar
putea contacta herpesul genital. Cu cat numarul
partenerilor sexuali creste, cu atat creste si pericolul de
infectare. La femei exista un risc mai mare decat la
barbati de a fi infectate dupa un act sexual.
- Alti factori - cei care au un sistem imunitar slabit, cum
ar fi persoanele cu HIV/SIDA, cei care utilizeaza
medicamente imunosupresoare pentru tratarea unei
boli autoimune sau ca urmare a transplantului de
organe, riscul contactarii herpesului simplex este
crescut.
 Semne si simptome
-manifestarile HSV-1
- prezenta veziculelor dureroase umplute cu
lichid in jurul buzelor sau la marginea gurii
- furnicaturi sau arsuri in jurul gurii sau nasului
- febra
- durere in gat
- inflamarea ganglionilor limfatici
laterocervicali
 Simptomele specifice HSV-2 sunt:

- senzatia de furnicaturi la nivelul organelor


genitale, feselor si coapselor
- aparitia unor vezicule mici de culoare rosie
sau a unor rani deschise pe organele genitale
sau pe partea interioara a coapselor - la femei
acestea apar de multe ori in interiorul vaginului
- veziculele pot fi sau nu dureroase
- la femei pot sa apara si scurgeri vaginale
- febra, dureri musculare
- durere de cap
- urinare dureroasa
- tumefierea ganglionilor limfatici din zona
inghinala.
 Posibile complicatii ale herpesului simplex

 Herpesul poate fi transmis dintr-o zona in alta in cazul


aceleiasi persoane –autoinoculare
 - atingerea unui herpes de la nivelul gurii -aparitia de
leziuni herpetice la nivelul degetului. Autoinocularea
apare cel mai frecvent in momentul infectiei primare,
atunci cand incarcatura virala este ridicata.
Anticorpii care se formeaza dupa infectia primara au rol
in prevenirea autoinocularii in timpul recurentelor.
 - complicatie grava -herpesul ocular -leziuni si
dureri severe -in zona ochiului.
 Herpesul ocular este cauzat mai ales de autoinoculare
si daca nu este tratat, pot sa apara leziuni grave si
chiar orbire.
 Rareori, herpes simplex poate infecta chiar si creierul,
cauzand encefalita. Aceasta infectie necesita
spitalizare si tratament cu medicamente antivirale
administrate pe cale intravenoasa.
La persoanele cu imunitate scazuta, cum ar fi cele care
fac radioterapie, pot sa apara focare severe de
herpes. Tratamentul antiviral este utilizat pentru a
preveni si a reduce astfel de atacuri.

 Diagnostic
In multe cazuri -diagnosticul se stabileste in urma
examinarii, fara teste suplimentare
- Daca diagnosticul nu este 100% sigur - recoltarea
unor probe din vezicule pentru a verifica daca virusul
este prezent.
- analize de sange, recomandate mai ales persoanelor
la care se suspecteaza herpesul, dar care nu au o
infectie activa.
-depistatea herpesului face parte din testul
TORCH: acronimul medical al unui grup
de cinci sau mai multe infectii congenitale
toxoplasmoza (T),
 rubeola (R),
 citomegalovirus (C),
 herpes simplex (H) si
 altele (Others) (O)
 - Daca aceste infectii survin la mama in
timpul sarcinii, se pot transmite fatului si
pot determina malformatii grave
 -testul TORCH este recomandat tuturor
gravidelor in primul trimestru de sarcina!
 Anticorpi IgG – prezenta lor indica o infectie
anterioara cu HSV.
Anticorpi IgM – prezenta lor indica o infectie activa
sau recenta cu HSV.
-Producerea de anticorpi IgG HSV incepe intotdeauna
dupa cea de anticorpi IgM
 -Odata ce o persoana a fost infectata cu HSV,
organismul continua sa produca cantitati mici de IgG
HSV
 - Prezenta ac. anti Herpes simplex virus 1 sau 2
IgG indica o expunere anterioara, dar nu
diferentiaza infectia anterioara de faza acuta a bolii.
 -In cazul unei suspiciuni de boala, absenta
anticorpilor IgG anti-HSV- implica o noua
determinare dintr-o proba recoltata la un interval
de 14-21 de zile pentru a se urmari nivelul
anticorpilor IgG anti-HSV. 
 
 Serologia HSV nu poate diferentia infectiile genitale
de cele non-genitale.
 
 PROFILAXIE
-prevenirea transmiterii, in HSV-1 :
 - evitarea sarutarii persoanelor cu leziuni herpetice vizibile
- evitarea folosirii la comun a obiectelor personale
- spalarea cat mai des a mainilor
- daca o persoana are o leziune herpetica va evita atingerea
acesteia si apoi a ochilor si a organelor genitale si sexul oral
- se vor utiliza masuri de protectie solara
- se va incerca diminuarea stresului
 - prevenirea raspandirii virusului HSV-2 :
- evitarea contactului sexual daca este prezenta o leziune
herpetica acuta
 - Manifestarile herpesului nu sunt intotdeauna evidente si
partenerul poate fi contagios fara sa stie.
 - Orice persoana implicata intr-o relatie sexuala cu un partener
care are HSV-2 ar trebui sa fie consiliat de un medic cu privire la
modul in care poate ramane in siguranta.
- nu se vor atinge leziunile herpetice
- se va utiliza prezervativ
- se va limita numarul de parteneri sexuali
 Tratament

 -Herpesul nu poate fi vindecat - obiectivul principal al


tratamentului - diminuarea frecventei aparitiei
simptomelor.
 - Leziunile herpetice dispar spontan dupa aproximativ 2
saptamani.
-medicamentele antivirale pot scurta perioada de
manifestare a simptomelor reduc disconfortul,
recuperare mai rapida
 -aceste medicamente pot diminua posibilitatile de
raspandire ale virusului.
 -nu există vaccin împotriva virusului herpetic
 - există medicamente pentru atenuarea
simptomelor
 - Cel mai cunoscut medicament (unguent şi pastile) –
aciclovir
 - are rolul de a opri multiplicarea virusului şi de a limita
numărul recidivelor
 - se foloseşte de la primele simptome (usturime,
arsură), care se manifestă cu 12-24 de ore înainte de
apariţia veziculelor.
-În mod obişnuit- exista aproximativ şase recidive
pe an
 - Alături de aciclovir,- se mai recomandă famciclovir şi
valaciclovir (pentru tulpinile de virus rezistente la
aciclovir) şi foscarnet (pentru forme severe de herpes,
care apar îndeosebi la bolnavii infectaţi cu HIV).
 Stil de viata
 -leziunile herpetice bucale- aplicarea unor comprese reci sau
calde poate ajuta la ameliorarea durerii
 - herpes genital –lenjerie adecvata
 -partenerii bolnavilor trebuie anuntati de prezenta infectiei cu
herpes simplex.
Herpes genital la
femeie
Herpes genital la barbat

You might also like