LEGILE

LUI
KEPLER
 BENE DRAGOȘ
 PETREA IOAN
 ROST ANDREI
 CAPITOLE:
I. I N T R O D U C E R E ;

II. T E O R I I P Â N Ă L A K E P L E R ;

III. LEGILE LUI KEPLER;

IV. C O M P A R AȚ I E   C U   M O D E L U L   L U I   C O P E R N I C ;

V. C O N C L U Z I E
 INTRODUCERE
ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XVI-LEA,
CER CETĂTORUL DANEZ TYCHO BRAHE (1546-
1601) A ADUNAT O SUMEDENIE DE OBSERVAȚII
D E O P R E C I Z I E F Ă R Ă P R E C E D E N T, C U E R O R I C A R E
N U D E P Ă Ș E A U 2 ' - 3 ', Î N Î N C E R C A R E A D E A
CONFIRMA TEORIA LUI PTOLEMEU. LA MOARTEA
SA, BRAHE A LĂSAT TOATE OBSER VAȚIILE SALE
ASISTENTULUI SĂU JOHANNES KEPLER (1581-
1630), CARE A CONTINUAT SĂ OBSERVE PLANETA
MARTE. COMPARÂND OBSERVAȚIILE CU
CALCULELE BAZATE PE IPOTEZA MIȘCĂR ILOR
CIRCULARE ÎN SISTEMUL GEOCENTRIC, KEPLER A
C O N S T A T A T D I F E R E N Ț E D E P E S T E 7 ', C A R E N U
PUTEAU FI ATRIBUITE ERORILOR DE OBSERVAȚIE
ALE PROFESORULUI SĂU. EL A TRECUT APOI LA
SISTEMUL HELIOCENTRIC. COMBINÂND
OBSERVAȚIILE, A DEDUS ORBITA R EALĂ A
MARTELUI ÎN JURUL SOARELUI CA FIIND O
ELIPSĂ. APOI A GĂSIT ORBITELE ELIPTICE ȘI ALE
C E L O R L A LT E P L A N E T E . A S T A B I L I T L E G I L E
MIȘCĂRII PLANETELOR, LEGI CARE ÎI POARTĂ
NUMELE (LEGILE LUI KEPLER), CUPRINSE ÎN
LUCRĂRILE SALE ASTRONOMIA NOVA (1609) ȘI
HARMONICES MUNDI LIBRI V (1619) (CINCI CĂRȚI
DESPRE ARMONIA LUMII).
 TEORII PÂNĂ LA
KEPLER
 TEORIA GEOCENTRICA A LUI PTOLEMEU;
 TEORIA HELIOCENTRICA A LUI COPERNIC
 T E O R I A
G E O C E N T R I C A
  A   L U I
P T O L E M E U
CONFORM TEORIEI (87-165),
PĂ M Â N T U L S E A F L A ÎN C E N T R U L
UNIVERSULUI, IAR SOARELE ȘI
C E L E L A LT E P L A N E T E S E R O T E A U
ÎN JURUL SĂU PE TRAIECTORII
P E R F E CT C I R CU L A R E . C U TO AT E
ACESTEA, ACEST MODEL NU
ESTE ÎN CONCORDANȚĂ CU
O BS E R VAȚ I I L E A ST R O N O M I C E .
 T E O R I A   H E L I O C E N T R I C A
A L U I   C O P E R N I C
TEORIA LUI NICOLAUS COPERNIC
(1473-1543) AFIRMĂ CĂ
UNIVERSUL ESTE HELIOCENTRIC,
CEEA CE ÎNSEAMNĂ CĂ
PLANETELE SE ÎNVÂRT ÎN JURUL
SOARELUI PE ORBITE PERFECT
CIRCULARE. ARISTARCHUS A
CALCUL AT RAPORTU L DINT RE
SOARE, PĂMÂNT ȘI LUNĂ ȘI A
AJUNS LA CONCLUZIA CĂ
PĂMÂNTUL SE ÎNVÂRTE ÎN JUR UL
SOARELUI. ÎN PLUS, EL CREDEA
CĂ UNIVERSUL TREBUIE SĂ FIE
M U LT M A I M A R E D E C Â T S U S Ț I N E A
PTOLEMEU.
 LEGILE LUI
KEPLER
TEOR IA M IȘCĂR II PL ANE TELOR, EL ABORATĂ DE JOHANNES
KEPLER, AFIRMĂ CĂ PLANETELE SE DEPLASEAZĂ ÎN ELIPSE
ÎN JURUL SOARELUI, SPRE DEOSEBIRE DE CREDINȚA
ANTERIOARĂ, CONFORM CĂREIA ACESTEA SE DEPLASAU PE
TRAIECTORII CIRCUL AR E. ACEASTĂ TEORIE S - A BAZAT PE
OBSER VAȚII ASTR ONOMIC E, ÎN SPECIAL PE CEL E FĂCUTE D E
ASTRONOMUL DANEZ TYCHO BRAHE CU PRIVIRE LA ORBITA
MARTELUI. CELE TREI LEGI ALE MIȘCĂRII PLANETARE
FOR MUL ATE DE K EPL ER SU NT VAL ABIL E D OAR ÎN M ECANIC A
N EW TONIANĂ. ACESTE L EGI AU FOST PU BL ICATE ÎN 16 09 ÎN
ASTRONOMIA NOVA ȘI ÎN 1619 ÎN LUCRAREA HARMONICES
MUNDI.
 PRIMA
LEGE
„PLANETA SE MIȘCĂ ÎN JURUL STELEI PE
O ORBITĂ ELIPTICĂ, ÎN CARE STEAUA
R E P R E Z I N T Ă U N U L D I N   F O C A R E .”  
UNDE A ESTE SEMIAXA MAJORĂ, B ESTE
SEMIAXA MINORĂ, C DISTANTA DE
FOCALIZARE LA CENTRU,IAR R ESTE RAZA
VECTOARE.O ELIPSĂ ESTE O
CURBĂ ÎNCHISĂ CARE ARE DOUĂ AXE
SIMETRICE, NUMITE FOCARE SAU PUNCTE
F I X E . C U A LT E C U V I N T E P O A T E F I
D E S C R I S Ă C A U N C E R C A P L AT I Z AT.
EXCENTRICITATEA ELIPSEI ESTE INTRE 0
SI 1. 
EXCENTRICITATEA ORBITEI PĂMÂNTULUI
ESTE 0,0167, DECI ORBITA ACESTUIA ESTE
APROAPE SFERICA. 
 A DOUA
LEGE
„LINIA D REA PTĂ CA RE UNEȘTE PLANETA CU
ST EAUA («RA ZA VECTOA RE A PLA NETEI»)
MĂTURĂ A RII EGAL E ÎN PERIOA D E
DE  TIMP  EGAL E S AU FORMULAT
ECH IVA L ENT VITEZA  A REOLARĂ  A RA ZEI
V E C T O A R E E C O N S T A N T Ă .”

PERIHEL IUL E STE PU N CTU L IN CARE

PL AN E TA E STE CE L MAI AP ROAPE DE
SOARE .A FE LIU E STE PU NCTU L I N CAR E
ACE ASTA E STE CEL MA I D EPARTE DE SOARE . ,
I N CARE ACE ASTA ATIN GE V ITE ZA MIN IMA. .
CAND N E RE FE RI M L A ORB ITA LU N II,
P U NCTE LE P OARTA DE N UMI RE A DE PERIG EU
SI APOG EU.  

D IN ACE ASTĂ LE GE , N U MITĂ „A ARI ILOR

E G A L E ”, R E Z U LT Ă C Ă O P L A N E T Ă S E
DE PL ASE AZĂ CU ATÂT MAI R E PE DE CU CÂT
ESTE MAI A PROAPE D E STE A. Î N
CAZU L  PĂMÂN TU LU I  , R AZA V E CTOARE
MĂTURĂ ÎN TR-O SE CU N DĂ O AR IE DE PE STE 2
MILIARDE KM2 .  
A TREIA
LEGE
„PĂT RAT UL PE RIOAD E I DE R E VOLUȚ IE A
PLANETEI, ESTE PROPORȚIONAL CU CUBUL
S E M I A X E I M A R I A O R B I T E I .”

ACESTE LEGI DESCRIU MIȘCĂRILE PLANETELOR

CU O APROXIMAȚIE SUFICIENTĂ ÎN UNELE
CALCULE, DAR ADESEA SUNT NECESARE
M O D I F I C Ă R I C A R E S Ă Ț I N Ă S E A M A D E A LT E
EFECTE. UNELE ABATERI SE DATOREAZĂ
EFECTELOR RECIPROCE ALE GRAVITAȚIEI DINTRE
PLANETE, MIȘCĂRII STELEI DATORITĂ ATRAGERII
PLANETELOR ȘI EFECTELOR RELATIVISTE.
APROXIMAȚIA ESTE RELATIV BUNĂ CÂND MASA
PLANETEI ESTE NEGLIJABILĂ FAȚĂ DE MASA
STELEI.
 Planetă T (ani) a (u.a) K
C O N S T A N T A
L U I K E P L E R Mercur 0,241 0,387 1,0002
Venus 0,615 0,723 1,000
VALOAREA ESTE CONSTANTĂ PENTRU
TOATE CORPURILE CARE ORBITEAZĂ
SOARELE DEOARECE NU DEPINDE DE ELE,
CI DE MASA STELEI. ÎN
Terra 1 1 1,000
CAZUL SISTEMULUI SOLAR, CONSTANTA LU
I KEPLER ESTE ÎN MEDIE 2,97 × 10 −19. Marte 1,8881 1,524 0,999
SE DEFINEȘTE O UNITATE ASTRONOMICA 1
UA  CA LUNGIMEA SEMIAXEI MARI A
ORBITEI PĂMÂNTULUI ÎN JURUL SOARELUI.
Jupiter 11,86 5,204 0,997
ESTE EGALĂ CU 149597870691±30 M
(APROXIMATIV 150 MILIOANE KM). ESTE
FOLOSITĂ ÎN EXPRIMAREA DISTANȚELOR
Saturn 29,6 9,58 0,996
DIN INTERIORUL ȘI VECINĂTATEA SISTEM
SOLAR (SAU A ORICĂRUI SISTEM STELAR) . Uranus 83,7 19,14 1,000
Neptun 165,4 30,2 0,993
COMPARAȚIE C
U MODELUL LU
I COPERNIC
L EGIL E LUI K EPLE R AU Î MBUN ĂTĂȚIT
MODELUL LUI COPERNICUS PRIN FAPTUL CĂ
A U E S T I M A T C U M A I M U LT Ă P R E C I Z I E
MIȘCAREA PLANETELOR. COPERNIC A
AFIR MAT CĂ ORBITA PLANETARĂ ESTE U N
CERC, SOARELE SE AFLĂ ÎN CENTRUL
ORBITEI, IAR VITEZA PLANETEI PE ORBITĂ
EST E CONSTANTĂ. CU TOATE ACESTEA,
LEGILE LUI KEPLER IAU ÎN CONSIDERARE
FAPTUL CĂ ORBITA PLANETARĂ NU ESTE UN
CERC, CI O ELIPSĂ; SOARELE NU SE AFLĂ ÎN
CENTRU, CI ÎNTR-UN PUNCT FOCAL AL
ORBITEI ELIPTICE; ȘI NICI VITEZA LINIARĂ,
NICI VITEZA UNGHIULARĂ A PLANETEI PE
ORBITĂ NU SUNT CONSTANTE, DAR VITEZA
AREOLARĂ ESTE CONSTANTĂ. CA URMARE,
LEGILE LUI KEPLER OFERĂ O APROXIMARE
MAI BUNĂ A MIȘCĂRII PLANETARE.
 CONCLUZIE
ACESTE LEGI DESCRIU MIȘCĂRILE PLANETELOR CU O
A PR OX I M AȚ I E S UF I C I E N TĂ Î N UN EL E C ALCULE , DAR A DE S EA
S U N T N E C E S A R E M O D I F I C Ă R I C A R E S Ă Ț I N Ă S E A M A D E A LT E
E F E CT E . U N E L E A B AT E R I S E D ATO R E A Z Ă E F E CT E LO R
R EC I PR O C E AL E  GRAVI TAȚ I E I DI N T R E P LA N ET E, M I ȘC Ă R I I
ST E L E I D ATO R I TĂ AT R A G E R I I P L A N E T E LO R Ș I
E F E CT E LO R   R E L AT I V I ST E . A P R OX I M AȚ I A E ST E R E L AT I V B U N Ă
C ÂN D M AS A P LA N ET E I E ST E N EG LI J ABI LĂ FAȚĂ DE M AS A
STELEI. 
LEGILE LUI KEPLER AU CONSTITUIT BAZA PENTRU
FO R M UL AR E A L E GI I GRAVI TAȚ I E I DE C ĂT R E  I S AAC N E W TO N   Ș I
AU O DEOSEBITĂ IMPORTANȚĂ PENTRU ÎNȚELEGEREA MIȘCĂRII
CORPURILOR CEREȘTI, DE EXEMPLU A PĂMÂNTULUI ȘI A
C E L O R L A LT E P L A N E T E Î N J U R U L   S O A R E L U I , S A U A   L U N I I   Ș I A
S AT E L I Ț I LO R A R T I F I C I A L I   Î N J U R U L PĂ M Â N T U LU I .  
BIBLIOGRAFIE:
 WIKIPEDIA.ORG ;
 WARBETONCOUNCIL.ORG;
 RO.FRWIKI.WIKI/WIK
 VĂ
M U LȚ U M I M
PENTRU
ATENȚIE!