Moara cu noroc

de Ioan Slavici
Biografie autor
Ioan Slavici  (nascut la 18 ianuarie 1848 – decedat la 17 august 1925)
a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent
(din 1882) al Academiei Române.

Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului

ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un
„instrument de observație excelent” al mediului rural,oferind în
nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a
comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în
cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.

L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a

debutat cu comedia Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai
importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără
romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar
memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au
o importanță deosebită pentru istoria literaturii române.
 Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un
jurnalist renumit.

În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus
naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar.

Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici că „dacă la scriitori precum Rebreanu sau
Sadoveanu se constată un ușor deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea
spune, dintr-un surplus de caracter.”

Dintre promotorii antisemitismului din România, Slavici a fost cea mai reprezentativă figură

din Transilvania.
Curentul literar

Realismul este curentul literar care tinde sa dea o reprezentare veridica realitatii, sa
infatiseze cu obiectivitate adevarul, sa observe existenta reala.
Impresia deosebita produsa la jumatatea secolului al XIX-lea de prograsul stiintelor naturii
ii indeamna pe scriitori sa incerce aplicarea, in creatia literara, a unor metode impuse de
dezvoltarea stiintei.
 Scriitorii realisti se indreapta spre viata sociala, reprezentand omul ca produs al mediului in
care traieste.
In realism personajele sunt tipice, reprezentative pentru o intreaga categorie umana si sociala.
Intre curentele literare apar frecvent interferente. Astfel, in opera unor mari scriitori relisti, ca
Balzac sau Stendhal se intalnesc multe elemente romantice.
In concluzie, realismul poate fi definit prin trasaturile sale definitorii:
obiectivitatea scriitorului, prezenta unor persanoje tipice in imprejurari tipice, preocuparea
pentru social, atitudinea critica fata de societate exprimata intr-un stil sobru si impersonal.

Marii autori realisti europeni nu s-au dezmintit de la aceste principii stabilite cu toate
influentele existente in acea epoca (in special influenta romantismului).
Asemeni oricarui curent literar de o importanta maxima in dezvoltarea ulterioara a prozei si
poeziilor, curentul romantic a avut un sef de scoala si un teoretician care a dat nastere acestui
curent, l-a denumit si si-a sustinut opinia in decursul intregii cariere artistice.
Pentru realism principiile au fost fundamentate si teoretizate de Sthendal (pseudonimul lui
Henry Boyle - 1783-1842 - prozator si eseis francez) care a apreciat ca romanul realist nu
este decat o oglinda ce reflecta atat cerul albastru -frumusetea vietii, cat si noroiul din
baltoace -partea neplacuta, mizera a vietii.
Oglinda este cea care prezinta universul nedeformat de sufletul oricarui scriitor, de aceea
realistii nu pot fi acuzati ca ar fi prezentat altceva decat adevarul.
Nuvela:

„Moara cu noroc” este o nuvela realistă de factură

psihologică inclusă in volumul de debut al scriitorului „Novele
din popor” din 1881, care s-a bucurat de o largă apreciere
critică.
Este o nuvelă psihologică prin tematica, prin conflictul interior
deoarece se infătisează frământările de constiintă ale
personajului principal, prin tehnicile de investigare
psihologică: monologul interior, stil indirect liber, scene
dialogate, insotite de notatia gesticii, a mimicii.
Titlul desemnează spatiul actiunii , un han construit pe
locul unei mori. Spatiul sacru de la inceput se va preschimba
intr-unul blestemat, un loc al pierzaniei, deoarece moara isi
schimbă functia originară, devine cârciumă.
 Perspectiva narativă este auctoriala, naratorul impersonal, naratiunea la
persoana a III-a. Pe lângă perspectiva narativă a naratorului omniscient,
intervine tehnica punctului de vedere in intervenţiile simetrice ale bătrânei,
personaj episodic, care exprimă cu autoritatea vârstei mesajul moralizator al
nuvelei cu privire la sensul fericirii şi la forţa destinului.

Spatiul de desfasurare al acţiunii se restrânge sau se lărgeste necontenit, dar

centrul său rămâne moara, izolată, inconjurată de pustietăţi intunecoase. Ea se
află in mijlocul „pânzei de paianjen” pe care o ţes continuu drumurile
porcarilor si trecerile jandarmilor.

Timpul se inscrie si el in aceeasi circularitate: Ghită arendează carciuma de

Sfantul Gheorghe, 23 aprilie; dupa Sfântul Dumitru, are loc judecata, iar
deznodamântul se petrece in ziua de Pasti a anului următor.
 Personajele sunt puţine, dar puternic conturate,
infăţisate in procesul devenirii treptate, ca rezultat
al influenţelor ce se exercita asupra lor. In opera
exista atât personaje principale, care se schimbă
profund pe parcursul acţiunii- Ghiţă şi Ana, cât şi
personaje secundare, care rămân neschimbate pe
parcursul acţiunii- Lică Sămădăul.
Nuvela este realistă, de factură clasică, având o
structura riguroasă. Nuvela este constituita din 17
capitole, aflate in ordine cronologică a desfăşurării
acţiunii şi integrate de cuvintele rostite de batrână
la inceputul şi la sfârşitul operei. Capitolul incipit
preia functiile prologului, enunţat de cuvintele
bătrânei, prefigureaza tema şi conflictul dominant:
„Omul sa fie mulţumit cu sărăcia sa căci, daca e
vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face
fericit”. Urmează 15 capitole care alcătuiesc o
compozitie de tip clasic, cu actiune gradată şi
deznodământ dramatic. Ultimul capitol subliniaza
destinul tragic al eroilor prin cuvintele bătrânei
„aşa le-a fost dat!”.
 Actiunea pe momentele subiectului:
Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc
ca fiind asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul
lumii, inconjurata de pustietati intunecate. Descierea drumul
care merge la carciuma si a locului in care se afla este
prezentat in expozitiune. Ghita se dovedeste harnic si
priceput la inceput, iar primele semne ale bunastarii nu
intarzie sa apara
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul
la Moara cu noroc, un personaj carismatic, seful porcarilor
si al turmelor de porci din imprejurimi care tulbura echilibrul
familiei. El isi impune inca de la inceput regulile, iar Ana,
nevasta lui Ghita intuieste ca acesta este un “om rau si
primejdios”. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un
pericol pentru el si familia lui, Ghita nu renunta datorita ideii
de a se imbogati.
 Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile textului. Mai intai, Ghita
isi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, doi
caini si angajeaza o sluga. Insa din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul de instrainare a lui
Ghita fata de familie. Devine tot mai irascibil, nu mai zambeste ca inainte, iar pe sotia lui o cam
batea. La un moment dat, Ghita incepesa regrete ca are familie si copii pentru ca nu-si poate asuma
asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica .
Datorita generozitatii Samadaului, starea materiala
a lui Ghita se imbunatateste, doar ca Ghita incepe sa
se obisnuiasca cu raul. El isi indeamna sotia sa joace
cu Lica, aruncand-o definitiv in bratele lui si ajunge
sa fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea
unei femei si un copil. Retinut de politie, i se
da drumul acasa numai pe “chezasie”. Prin faptul ca
jura stramb la proces, acoperindu-i nelegiuirile
lui Lica, Ghita devine complice la crima.Hotaraste
sa-l parasca pana la urma cu ajutorul lui Pintea, insa
nu este sincer nici cu el, oferindu-i dovezi despre
vinovatia lui doar dupa ce-si va putea opri jumatate
din bani.
 Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima treapta a
degradarii morale si in momentul in care vrea sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in
bratele acestuia. Spera pana la sfarsit ca sotia lui va rezista tentatiei, dar dezgustata de
lasitatea sotului ei i se daruieste lui Lica tot in mod de razbunare. Cand isi da seama ca sotia
lui, Ana, l-a inselat, o ucide. La randul lui, Ghita este ucis de Raut, din ordinul lui Lica,
iar el pentru a nu cadea in mainile lui Pintea se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.

Deznodamantul cuprinde sfarsitul

actiunii. Un incediu distruge carciuma de la
Moara cu noroc in noaptea de Pasti si
singurele personaje care supravietuiesc sunt
batrana si copii.