(organele se află plasate în cavitatea celomică şi plutesc într-un lichid celomic). Prezintă un corp segmentat, primul segment al somei poartă ventral orificiul bucal care poate fi prevăzut cu maxile chitinoase şi dinţi, excepţie la lipitoare. Reprezentanţi: - râmele încadrate în clasa Oligochaeta; - lipitorile încadrate în clasa în clasa Hirudinaea; VI. Încrengătura ANNELIDA Caracteristicile pentru această încrengătură sunt apariţia tubului digestiv complet constituit din cavitatea bucală, glandele salivare, stomac (pipotă), intestine şi anus. La lipitoare (Hirudo medicinalis), glandele salivare, secretă o substanţă anticoagulantă (hirudină sau hemofilină) care conservă sângele din cele 10 perechi de pungi stomacale. Aşadar hrănirea ei se face cu sânge. O caracteristică importantă în evoluţia filogenetică o constituie faptul că la aceste organisme apare fenomenul de imunitate celulară. VI. Încrengătura ANNELIDA VII.Încrengătura MOLLUSCA Denumirea de moluşte provine din latinescul mollis = moale şi reprezintă principala caracteristică a corpului acestor organisme. Sunt animale marine, dulcicole şi terestre, cu simetrie bilaterală. Cuprinde mai multe clase: – Gasteropoda – cuprinde melcii – Bivalvia (Lamellibranchiata) – cuprinde scoicile – Cephalopoda – cuprinde caracatiţa, sepia. Încrengătura MOLLUSCA Se carcterizează prin corp nesegmentat, scurt şi moale, alcătuit din cap, picior, sac visceral, manta, cochilie. În partea ventrală a corpului moluştele au un picior musculos, diferit ca formă şi mărime: la gasteropode are formă de talpă, iar la bivalve ca o lamă verticală. Are rol în locomoţie. Sacul visceral adăposteşte organele de nutriţie şi reproducere. Dorsal se plasează mantaua (răsfrângere cutanată), ce acoperă masa viscerală la melci sau tot corpul la scoică. Încrengătura MOLLUSCA Încrengătura MOLLUSCA
Cochilia este calcaroasă, uneori cuticulară,
produsă de epiteliul mantalei şi are rol de protecţie. Cefalopodele sunt cele mai evaluate moluşte, au o mobilitate ridicată. Piciorul s-a transformat în 8-10 tentacule aşezate în jurul gurii. Pe ele sunt plasate ventuze puternice cu rol de fixare a prăzii. Ca aspect evolutiv filogenetic la moluşte apare pentru prima dată inima. VIII. Încrengătura ARTROPODE
Au luat naştere din viermii inelaţi anelizi, fapt
dovedit prin segmentarea corpului. Cele mai vechi artropode sunt considerate trilobiţii, forme înrudite cu crustaceii giganţi (până la 1 m.), şi unele insecte asemănătoare cu libelulele. Se caracterizează prin apariţia picioarelor articulate, formate din mai multe segmente, de unde şi denumirea arthron = articul şi pus – podos = picior. Încrengătura ARTROPODE Corpul lor are simetrie bilaterală, cu segmentaţie inegală, format din trei componente: cap, cefalotorace, abdomen. Tegumentul lor secretă o substanţă organică - chitină - care formează la exteriorul corpului un schelet. Înmulţirea lor este sexuată, sexele sunt separate: observându-se dimorfismul sexual ( masculii sunt mai mici). Unele artropode se pot înmulţi prin ouă nefecundate, fenomen numit partenogeneză. Încrengătura ARTROPODE 1. Clasa Arahnide 2. Clasa Antenate care cuprinde: - Crustacee - Miriapode - Insecte 1.Arahnidele au ca reprezentanţi păianjenii, scorpionii şi acarienii (importanţi pentru medicina veterinară) reprezentate la rândul lor de căpuşe şi agenţii râilor. Acestea se caracterizează prin prezenţa unui cefalotorace pe care sunt prinse patru perechi de picioare şi două perechi de maxile. 1. Clasa Arahnide 1. Clasa Arahnide Căpuşele ( ex. Ixodex Ricinus) prezintă importanţă deosebită deoarece cea mai mare parte dintre ele parazitează corpul animalelor şi omului. Ele sunt hematofage, putând produce anemie severă dar sunt şi gazde intermediare pentru hemosporidii (babesia şi toxoplasma) sau alţi agenţi bacterieni, virali sau micotici. Căpuşele se înmulţesc prin metamorfoză adică trec prin stadiul de ou, larvă, nimfă, adult. Toate stadiile sunt hematofage şi atacă animalele pentru a se hrăni. Şi albinele sunt atacate de o specie de căpuşe denumite Varroa jacobsoni, care se localizează în celulele cu larve şi se hrănesc cu hemolimfă. 1. Clasa Arahnide - Căpuşele 1. Clasa Arahnide - Căpuşele 1. Clasa Arahnide Râile (Sarcoptes scabie) sunt paraziţi ce trăiesc pe suprafaţa sau în structurile epidermice la om şi animale şi se hrănesc cu limfă şi lichide interstiţiale.
Acţiunea lor are ca efect apariţia de dermatite,
dermatoze, prurit intens şi depilaţie pe zone întinse ale corpului. 1. Clasa Arahnide – Râile 2. Clasa Antenate
Insectele de asemenea prezintă importanţă
pentru medicină veterinară prin anumiţi reprezentanţi: - ploşniţa (Cimex lectuarius) - hematofagi - păduchele (Pediculus vestimente) - hematofagi - puricele (Ctenocephalus spp.) - hematofagi Toţi produc dermatite şi dermatoze alergice. Clasa Antenate Larvele unor muşte (simulide) parazitează în ţesuturile animalelor producând boli denumite miaze. Exemple: - gastrofiloza cabalinelor – localizate pe traiectul tubului digestive determinând tulburări iritative şi porţi de intrare pentu alte microorganisme; - hipodermatoza bovină ce determină disfuncţii ale ţesutului conjunctiv subcutanat din regiunea dorso – lombară cu apariţia de noduli inflamatori. Nu trebuie neglijat efectul alergic şi toxic al veninului inoculat de anumite insecte, care poate provoca chiar moartea. Cordate (Vertebrate)
Sunt organisme care posedă schelet axial intern
(coardă dorsală sau notocord), plasat dorsal faţă de tubul digestiv şi sub tubul neural. Cuprinde trei încrengături: - Urochordata, - Cephalocordata, - Vertebrata. Notocordul se păstrează pe tot timpul vieţii la cefalocordate, este prezent numai la larve la urocordate (în regiunea cozii) şi numai la embrionii vertebratelor, la adult fiind înlocuit de coloana vertebrală. Vertebrate ( Cordate) Notocordul: - se păstrează pe tot timpul vieţii la cefalocordate, - este prezent numai la larve, la urocordate (în regiunea cozii) - este prezent numai la embrion la vertebrate, la adult fiind înlocuit de coloana vertebrală. Regiunea anterioară a tubului digestiv se transformă în sistem respirator. Reproducerea este sexuată. Majoritatea lor au în porţiunea terminală a corpului coadă. 1.Încrengătura Urochordata Din aceasta fac parte tunicierii, organisme, care au corpul în formă de sac. Sunt alcătuite adesea din trunchi şi coadă. Tegumentul lor unistratificat secretă o teacă, numită tunică, formată adesea dintr-o substanţă similară celulozei (care este caracteristic peretelui celular la plante). Sunt animale exclusive marine. Larvele au formă alungită prevăzute cu coadă, în care se plasează notocordul. Ele se deplasează liber în apă. Adulţii îşi pierd coada şi notocordul şi se fixează pe fundul mării. 1.Încrengătura Urochordata 2.Încrengătura Cephalocordata
Cuprinde animale primitive, marine, libere, de
dimensiuni reduse, cu corp în formă de suveică. Au coarda dorsală dezvoltată iar la adult este dispusă pe toată lungimea corpului.
Reprezentativ pentru această încrengătură este
peştele lanţetă sau amfioxul, care se deosebeşte de peşti prin absenţa creierului. 3. Încregătura Vertebrata Reprezintă cea mai mare încrengătură a cordatelor, cuprinzând toate animalele ce au coloană vertebrală. În lume există aproximativ 58.000 specii. Caracteristici generale: - prezenţa coloanei vertebrale - prezenţa unei cutii craniene - prezenţa unor organe de simţ specializate - prezenţa unor sisteme de organe bine definite Cuprinde : - peştii - amfibienii - reptilele - păsările - mamiferele