1/31/23

Verbul.
Predicatul
verbal

1
 2 1/31/23

ex: Ana merge la piață.

Bunicul mergea la doctor.
Copiii nu vor merge la teatru.
 Cuvintele unei limbi pot fi organizate în

clase lexico-gramaticale, numite părţi de vorbire.

 Verbul este partea de vorbire care arată

acţiunea, starea sau existenţa.

Acesta își modifică forma în funcție de
timp, persoană şi număr, adică este o parte
de vorbire flexibilă.
 3 1/31/23

Verbul are trei persoane:

■ persoana I – vorbitorul; 
■ persoana a II-a – ascultătorul; 
■ persoana a III-a – cel despre care este vorba în
mesaj.
Verbul are două numere:
 singular – folosit atunci când acţiunea este făcută

de o singură persoană;
 plural – folosit atunci când acţiunea este făcută de

două sau mai multe persoane.

 4 1/31/23

Verbul are:
- formă afirmativă : citesc
- formă negativă: nu citesc
Forma negativă este construită cu ajutorul cuvântului nu,
care se analizează împreună cu verbul.
 5 1/31/23

Predicatul verbal şi formele verbale nepersonale

(infinitivul)

 Când predicatul se exprimă printr-un verb, se

numeşte predicat verbal.
 Există forme verbale care:

- îşi modifică forma după persoană, iar în

propoziție sunt predicate verbale: începe, nu
poate;
- nu îşi modifică forma după persoană şi nu pot fi
predicate în propoziţie: a alerga, a opri.
 6 1/31/23

 Forma din dicţionar a verbelor (a alerga, a putea,

a începe, a opri) se numeşte infinitiv.
Verbele la această formă nu pot fi predicate în
propoziţie. Verbul la infinitiv poate sau nu să aibă
înainte cuvântul a. 
• Când este situat după verbul a putea, infinitivul

se foloseşte fără a.
ex: Pot cânta.
• Situat după alte verbe, este necesară prezența

lui a.
ex: Ştiu a desena.