CLASICISMUL ȘI

ROMANTISMUL
ÎN PICTURĂ
 CLASICISMUL
Clasicismul este în estetică acea tendință către simplitate,
claritate, logică și echilibru în tratarea unor teme cu un
conținut general uman.
 Într-o operă clasică sunt în general evitate complicațiile
inutile, contrastele puternice, excesele, detaliile multiple,
caracterele prea excepționale.
 Totul pare să se supună regulilor stricte ale rațiunii.
Clasicismul consideră omul măsura tuturor lucrurilor și
readuce în prim plan modelele din arta antică.
 Clasicismul apare ca reacție la arta baroc și la moravurile
înaltei societăți ale începutului de secol XVIII fiind o reacția
la excesele și moravurile acesteia.
 Lucrările plastice sunt foarte echilibrate, cu o delimitare
clară între părțile componente și se pune foarte mare accent
pe studiu detaliat al desenului și regulilor de compoziție.
Începând de la mijlocul secolului al XVIII lea și până în
prima treime a secolului al XIX lea, clasicismul cunoaște un
nou impuls, determinat în principal de descoperirile
campaniilor de săpături arheologice de la Herculanum și
Pompei.
 Un rol important în afirmarea și dezvoltarea clasicismului,
l-a avut și evoluția ideologică și politică spre o concepție
democratică asupra guvernării și organizării societății, care a
atras după sine nevoia unei raționalități și simplificări în
viziunea și expresia artistică, precum și a instaurării în artă a
valorilor clasice ale eticii și eroismului.
La sfârșitul secolului al XVIII lea și începutul secolului al
XIX lea, clasicismul sau neoclasicismul cum mai este
cunoscut se interferează și se îmbină cu romantismul literar
și artistic.
Idealul estetic și filozofic al clasicismului constă în
armonie, claritate, echilibru care sunt încorporate experienței
moderne la acea dată, a trăirii romantice cu neliniștile și
incursiunile ei în zonele tulburi ale conștiinței reușind un
moment de sinteză spirituală în artă Europeană primul după
sinteza dintre clasic și contrariile sale în secolul XVII
francez.
 Noțiunea de clasicism se confundă cu cea de neoclasicism
și cu cea de academism.
 Prin academism se înțelegea ”un mod de viziune artistică
dominată de conformitate față de regulile învățământului
artistic academic bazat pe studiul artei clasice. A luat
temporar, un sens peiorativ, la sfârșitul sec.XIX și
începutul sec. XX în cercurile artistice ale modernismului
și ale artei de avangardă care contestau valabilitatea
absolută a rețelelor academice de creație.”
(Dicționarul de artă, vol.I)
 JACQUES-LOUIS DAVID 
Jacques- Louis David  este artistul care a impus clasicismul
în arta sfârșitului secolului XVIII.
 Louis David este cunoscut în istoria artei ca un revoluționar
dârz, autor al unor pânze servere de o rigiditate spartană,
cum îi plăcea să le califice, conforme principiilor morale ale
republicanilor romani.
El este cel care a dărâmat arta așa-zis coruptă a secolului
anterior, o artă considerată facilă care se adresa numai
simțurilor.
 În accepțiunea lui arta devine unul dintre mijloacele eficace
în vederea unei educații cetățenești. El considera că arta este
destinată să facă din om un element util familiei și societății,
să îi înnobileze sufletul, să îl pregătească pentru acțiuni
eroice.
 Louis David va participa la Revoluția din 1789 și va fi unul
dintre vehemenții anti-regaliști, susținători ai restaurației și
în final devine un fel de dictator artistic al Franței pe tot
timpul Revoluției și profită de acest fapt ca să suprime
Academia de arte.
 În anul 1800 David capătă o situație oficială privilegiată,
ajungând echivalent a ceea ce sub vechiul regim era numit
un Prim pictor al regelui. Astfel, se va bucura de toată
încrederea lui Napoleon și va primi o serie de comenzi de
tablouri din partea acestuia și a apropiaților acestuia.
Având în vedere faptul că în 1814 Napoleon este învins și
Ludovic al XVIII-lea este adus la tron, David este nevoit să
părăsească Franța și să se auto exileaze în Belgia, deoarece
anterior votase moartea lui Ludovic al XVI-lea.
Jurământul Horaților
Răpirea Sabinelor
Încoronarea lui Napoleon
Marat asasinat
 JEAN AUGUSTE DOMINIQUE INGRES
 Va fi șeful autoritar și inflexibil al clasicilor după exilul lui David și
după moartea lui Gros un alt exponent important al clasicismului.
 Se naște în anul 1780 în localitatea Montauban din sudul Franței.
  Își începe ucenicia într-o academie de provincie compusă din
câțiva pictori locali, urmând ca în anul 1797 să plece la Paris unde
intră în atelierul lui Louis David.
  Aici se familiarizează cu antichitatea, cu divinitățile grecești, cu
Eroii de epopee dar consideră că viziunea lui David este mult prea
îngustă și prea abstractă iar lucrările lui sunt mai mult un produs
intelectual.
 Ingres  a avut un deosebit  spirit de observație și s-a
remarcat ca un foarte bun desenator, în accepțiunea sa
linia ocupa un loc esențial în opera de artă.
 Deoarece s-a bazat în principal pe desen, Ingres a pus
culoarea pe un plan secundar.
 Din acest motiv el consideră că efectele de care se serveau
romanticii respectiv contrastul de umbră și lumină,
împăstarea pentru a se da volum, este ceva brutal, inutil,
grosolan, aproape un mijloc necinstit de a atrage atenția
privitorilor.
 In anul 1806 pleacă în Italia unde intră în contact cu marii
pictori și sculptori ai Renașterii. Aici va fi atras în special
de opera lui Rafael pentru care va avea o foarte mare
admirație.
 Văzând acuratețea picturilor și sculpturilor renascentiste,
precum și contactul cu vechile picturi și sculpturi grecești
și romane, inclusiv desenele de pe vasele grecești, îi este
întărită și mai mult convingerea că esențial într-o operă de
artă este desenul.
 După mai mult timp petrecut în Italia, la Roma și apoi la
Florența, experimentând mai multe tehnici, desenând foarte
mult, se întoarce la Paris iar în 1824 participă la Salonul
oficial, împreună cu pictori precum Constable și Delacroix,
reprezentanți ai romantismului.
  Având în vedere faptul că genul de pictură pe care
Constable și Delacroix o practicau, nu era pe placul
Academiei, dar reprezentanții acesteia conștienți fiind de
faptul că trebuie să își atragă susținători din rândul tinerilor
pictori, își îndreaptă atenția spre Ingres.
  Acesta va fi ales ca memrbu în Academie ajungând
profesor la această instituție.
 Ulterior alegerii sale în Academie va fi desemnat pentru
selectarea lucrărilor care să participe la Salonul Oficial. Dată
fiind natura sa rigidă, acesta va refuza mulți pictori tineri
considerați avangardiști la vremea respectivă, determinând un
adevărat scandal.
 Măiestria sa de desenator va fi cel mai bine evidențiată în două
categorii aparte de lucrări, respectiv portretele și nudurile
feminine.
  Ingres a știut să scoate în evidență prin desen dar și prin culoare
atitudinea fiecărui personaj, expresia feței.  Chiar dacă nu a fost
un iubitor al tehnicii portretului, operele sale din această
categorie sunt foarte bine realizate și îl încadrează pe Ingres în
categoria marilor portretiști.
Marea Odaliscă
Baia turcească
Izvorul
Jupiter si Thetis
Napoleon pe tronul
imperial
 ROMANTISMUL

Romantismul va apărea ca o reacție la clasicism și va fi

contrar tuturor principiilor semnalate în clasicism.
 El prezintă manifestarea însușirilor celor mai particulare,
deci mai contrare acelui general omenesc esențial în
clasicism.
 Din această pricină romantismul este dacă nu imposibil, în
orice caz, greu de prins în reguli.
În vreme ce clasicismul se adresa tuturor oamenilor și era de
toți înțeles, romantismul, ca să fie prețuit, trebuie să găsească
în noi afinități cu creatorul operei.
Un artist romantic nu va face apel la rațiune ci va încerca să
câștige favoarea privitorului uimind, impresionând, iscând
sentimente puternice și emoții sau stimulând imaginația.
 În romantism natura este ceva ca haotic și fără limite, ea
se prezintă străbătută de forțe misterioase, imprevizibile,
impetuoase cărora nimic nu le poate rezista și încă mai puțin
omul.
Romantismul va favoriza renașterea sentimentului religios
după Epoca de ateism a marii revoluții franceze.
 Totodată atenția romanticilor va fi frecvent îndreptată spre
geografia ținuturilor mai puțin cunoscute sau mai stranii spre
moravurile neamurilor primitive sau acelor încă necivilizate
 Orientul îi va preocup în cel mai mare grad și țările
exotice
pe măsură ce cunoștințele geografice se întind și devin mai
clare mai complete spre Asia, Africa și cele două Americi.
Dacă pentru clasici o foarte mare importanță o avea
tușa, David considera că urmă lăsată de pensulă pe pânză
nu trebuia să se cunoască, de asemenea desenul trebuia
să fie foarte riguros, culorile erau foarte atent amestecate
pe paletă, în ceea ce îi privește pe romantici, aceștia
au preferat o tușă neunitară, fie puteau să poarte
pensula de a lungul formei, respectiv pe conturul
obiectului ori să aibă un aspect pe alocuri zgrunțuros
în alte locuri lins, onctuos sau culant iar în ceea ce
privesc culorile, preferau să amestece culoarea direct
pe pânză.
Totodată romanticii s-au aplecat asupra operelor vechi,
aceștia copiindu-le, fără însă a se gândi că un tablou cu o
vechime de 200 - 300 de ani nu mai are aceleași culori pe
care le avea în momentul în care a ieșit din atelierul
pictorului.
 De aceea romanticii considerând această patină drept
coloritul veritabil al tabloului, îl transportă în lucrările lor iar
o caracteristică a picturii romantice va fi acea tendință de a
vedea în negru natura și de a reda tot astfel o scenă adică,
mai întunecată decât în realitate.
 THEODOR GERICAULT 
 Incepe ucenicia alături de un pictor mai puțin cunoscut, dar
care va cultiva dragostea lui Gericault pentru cai, animale care vor
fi subiecte principale în mai multe dintre tablourile sale.
În anul 1816 acesta pleacă în Italia unde intră în contact cu pictura
lui Michelangelo, cu picturile lui Caravaggio, de acesta din urmă
fiind fascinat.
Întors la Paris toată lumea vorbea despre un eveniment tragic care
se întâmplase din pricina neglijenței unui căpitan de vapor protejat
de autorități; este vorba despre renumitul naufragiu al Corabiei
Meduza.
Pictorul se gândește că un tablou reprezentând scena cu
naufragiu Meduzei ar putea avea succes tocmai fiindcă ceea
ce se întâmplase pe mare în acea nefericită împrejurare,
izbise așa de mult imaginația publicului contemporan.
 Pe de altă parte el își dă seama că în felul acesta ar putea
reprezenta două lucruri care îl interesau în mod deosebit
nuduri și oamenii epuizați de privații și oboseală, aproape
muribunzi.
Pentru reprezentarea oamenilor de pe pluta Meduza,
Gericault a realizat o serie de schițe și studii de compoziție și
profitând de faptul că avea un prieten intern al spitalelor din
Paris, și-a procurat de la acesta bucăți de cadavru pe care le-a
desenat și le-a studiat în amănunt, inclusiv din punctul de
vedere al culorii și al modificărilor pe care le suportă corpul
omenesc după moarte.
Maniera de tratare a subiectului și în special aglomerația de
personaje și culorile cadaverice foarte realist reprezentate, nu
au plăcut, tabloul povocând un foarte mare scandal în rândul
oficialilor.
Totuși, o astfel de Artă cu îndrăzneala sa, a fost foarte mult
pe placul celor tineri.
 Fiind decepționat de faptul că statul francez refuză
cumpărarea lucrării, Gericault pleacă în Anglia unde expune
public tabloul.
În contact cu școala engleză acesta va împrumuta din
modalitatea acestora de abordare a culorilor, respectiv,
folosirea de culori mai vii și mai atrăgătoare decât  cele
folosite de francezi și utilizează mai puțin bitum.
Tot sub influență engleză, acesta se va apleca asupra unor
teme care nu erau chiar atât de apreciate în Franța și anume
peisajul. Din acea perioadă datează una dintre cele mai
cunoscute opere a lui Gericault, Cursa de cai la Epson.
La întoarcere, Gericault este solicitat de către un prieten al
său, medic la un cunoscut spital de nebuni, să realizeze mai
multe portrete de nebuni fiecare reflectând un alt tip de
bolnav. A fost o temă potrivită stilului și aplecării pictorului
către bizar.
Gericault va picta 6 tipuri deosebite de nebuni, din păcate
despre două dintre acestea nu se mai cunoaște nimic, iar
celelalte patru sunt în muzee sau în colecții private.
 Tot din perioada de sfârșit a vieții datează și o serie de
peisaje dintre dintre care foarte expresiv este Cuptorul de
ipsos.
Din păcate pictorul va muri prematur la vârsta de doar 33 de
ani.
Pluta
Meduzei
Ofițer de
vânătoare
Cursa de cai la Epson
Cursa de cai berberi
Jucătoarea Cleptomanul Nebuna
de cărți
compulsivă
Cuptorul
de ipsos
 EUGENE DELACROIX
 Se naște în anul 1798, într o familie ce făcea parte din aristocrația de
mijloc, tatăl său fiind în timpul Directoratului, Ministru de Externe.
 La vârsta de 18 ani se hotărăște să devină pictor și intră în atelierul
lui Guerin, fost elev al lui David.
 Având în vedere că inițierea în pictură a fost realizată cu un elev al
lui David, acesta poate să urmeze cursurile Școlii de arte frumoase și
în același timp să viziteze Luvrul și să facă copii ale lucrărilor
artiștilor care îi plăceau.
 În anul 1822 participă la Salon cu primul său tablou mare,Barca lui
Dante, tablou care va fi apreciat de către Gros, unul dintre
reprezentanții importanți ai neoclasicismului.
 În contact cu pictura engleză și cu acuarelă în special, la fel
ca Gericault, și Delacroix își va schimba destul de mult
paleta de culori utilizată, simțind nevoia de strălucire și de
energia tonului, transparența acordurilor bazată nu pe
nenumărate demi tonuri ieșite din culori amestecate si pe
câteva note puternice bine echilibrate așa cum este cazul cu
acei mari coloriști care sunt țesătorii de covoare orientale.
 Ca mare iubitor de animale își va petrece foarte mult timp în
grădina zoologică studiind obiceiurile și atitudinea
animalelor sălbatice, după care va face crochiuri. Aceste
animale le vom regăsi în multe dintre tablourile sale.
 Spre deosebire de Ingres sau David, Delacroix a fost de o
potrivă atât un mare desenator cât și un foarte mare
colorist.
 Având în vedere că avea o foarte mare admirație pentru
acuareliștii englezi, Delacroix hotărăște să facă o deplasare
în Anglia, respectiv la Londra, aceasta fiind prima sa
călătorie într-o țară străină.
 Întors în Paris în 1830, ia parte la evenimentele generate de
decizia Regelui Carol al V lea de a emite niște ordonanțe
prin care este restrânsă libertatea presei.
 În iulie 1830, reacția populației a determinat înlocuirea
dinastiei Bourbonilor cu ramura Orleans.
 Fiind un susținător al mișcării din iulie 1830, Delacroix va
imortaliza evenimentul în tabloul de mari dimensiuni
denumit Libertatea conducând poporul.
 În 1832 întreprinde o călătorie de câteva luni în Maroc
unde va realiza foarte multe schițe în baza cărora va picta
un mare număr de tablouri cu temă orientală.
 Evident, datorită calităților sale de desanator, Delacroix va
aborda și el, genul portretului.
 Spre sfârșitul vieții va avea numeroase comenzi de pictură
murală.
 Astfel, va picta Salonul de la Roi și Biblioteca din
Camera Deputaților (Le Palais Boubon), galeria lui Apollo
de la Luvru, decorația Hotelului de la Ville din Salonul
Păcii care din păcate nu mai există, iar ultima mare operă a
maestrului este capela Sfinților îngeri din biserica St.
Sulpice.
Barca lui
Dante
Libertatea
conducând
poporul
Moartea lui
Sardanapal
Masacrul din
insula Chios
Nuntă evreiască în Maroc
Sf. Mihail înfruntând diavolul
Lupta lui Iacob
cu Îngerul