Fronda

în
literatura
interbelic
a studiul de caz: ”7 cai frumoși”
 Introducere
Caracteristicile
01 Avangarda 02 avangardei
literare
Precursorii avangardismului.
Modernismul ‘extremist’.
Direcțiile frondei în poezie,
Sensurile termenului ‘frondă’
proză, teatru

Diversitatea
03 orientărilor
avangardiste europene 04 Avangardismul
românesc
Futurism. Dadaism. Cubism. Programe și reviste
Suprarealism. Paseism. românești avangardiste

05 Aplicații pe textele unor

scriitori
 ”Poezia vă va semăna.
Și iată-vă un scriitor infinit de
original și înzestrat, cu o
sensibilitate încântătoare,
deși, se înțelege, neînțeleasă
de oamenii vulgari.”

— Tristan Tzara
 0
1
Avangarda
Modernismul ‘extremist’.
Sensurile termenului ‘frondă’
 Avangarda
• avant-garde (fr).
• =detașament trimis înainte, într-o
misiune deseori riscantă, să exploreze
terenul necunoscut.
• Primele decenii ale secolului XX.
• Spirit de frondă, negarea violentă a
formelor de artă consacrate prin
proclamare a noului.
 Avangarda
• Caracteristici:
 activism și negarea tradiției;
 Extremism;
 concentrarea asupra creației
ca proces;
 absența interesului pentru
operă, pentru rezultatul
acestui proces.
 Fronda
• Mișcare social-politică. Mijlocul secolului
al XII-lea , Franța. Îndreptată împotriva
absolutismului monarhic.
• Răzvrătire, uneori batjocorire, la adresa
convențiilor, formelor prestabilite dintr-un
anumit domeniu.
• O constantă a spiritului uman.
• Marchează deseori „bătăliile dintre
generații” și polemicile din spațiul politic.
 Caracteristicile avangardei
literare
Cele trei tendințe majore care au apărut în această perioadă sunt:

neoplasticis constructivism dadaismul

mul ul

Avangarda ilustrează în forme lipsite de orice

ambiguitate caracterul programatic, reflexiv
al literaturii moderne. Avangarda are vocație
teoretică.
 02
Caracteristicile
avangardei
literare
Precursorii avangardismului.
Direcțiile frondei în poezie, proză, teatru
Caracteristicile avangardei literare
1.Spiritul
negator
 Forma negaţiei – variază de la intensitate
de la contestarea amuzată până la
disperarea sinucigaşă.
 Motor al gândirii şi al imaginaţiei
scriitorului avangardist.
 Interne: epuizarea unor conţinuturi şi
forme de expresie în literatură.
 Externe: cele două mari războaie
mondiale, frământările sociale din
perioada marii crize etc.
 Nu exprimă o soluţie literară, ci mai curând
una existenţială.
 2.Criza literaturii

 Cauză a dezvoltării spiritului

negator.
Vizează toate aspectele sub care se
manifestă literatura:
a) formele instituţionalizate;
b) conţinuturile exprimate;
c) motivele şi temele valorizate în
perioadele literare anterioare;
d) împărţirea pe genuri şi specii literare.
 
 3.Spiritul ludic
 Alternativă a spiritului negator.
 „Comedia literaturii”.
 Schimbarea „măştilor”:
poetul – personaj, poetul – clovn.
 
 Motivul „lumea ca spectacol”.
 Funcție compensatoare în literatura de
avangardă.
 4.Destructurarea
textului poetic
 Consecință a atitudinii negatoare faţă de
literatură.
 Nivelurile textului: prozodic, sintactic,
stilistico-retoric.
 Viziunea „simultaneistă” prin dezorganizare
semantică a textului.
 Distanța dintre afirmarea explicită a unei crize
a literaturii(în manifeste şi programe) şi
afirmarea ei implicită (în practica scrisului).
 Anularea distincţiilor de gen.
 5.Primatul existenței
 Vitalismul bergsonian şi filosofia lui
Nietzsche.
 Neîncredere în literatură =>
devalorizarea ei.
 Opoziția existență-literatură.
 Refuzul statului creatorului față de
literatură.
 Absenţa caracterului finit, lipsa de
organicitate (captarea momentului,
poezia telegrafică, poezia-reportaj, poezia
şi transcrierea stărilor onirice,
halucinatorii, delirante etc.)
 Câțiva dintre precursorii
avangardismului sunt:

Geo Bogza Ion Vinea

Urmuz
 Urmuz
● Născut: 17 martie 1883 la Curtea
de Argeș.
● Mort: prin sinucidere, 23
noiembrie 1923.
● Tudor Arghezi: „urmuz”.
● Judecător, grefier, scriitor,
umorist.
● Studii:
○ Colegiul Național Gheorghe
Lazăr
○ Universitatea din București,
● 1922: Debutul lui Urmuz în
presă.
● Fascinat de Pagini bizare, poetul a
publicat două din ele în
ziarul Cuget Românesc. 
● Gazeta=> un manifest a lui
Arghezi, (scopul combaterii
"literaturii sterile" și intenția sa
de a cultiva "voința de putere" în
cultura literară post-război).
● Primul scriitor avangardist
popularizat de Arghezi.
 Urmuz
● 23 noiembrie 1923: s-a împușcat
(găsit de către un sergent în
boschet).

● Fascinație pentru arme => (1914)

omagiu pentru revolvere: „puteri
magice asupra creierului suicidar”
Geo Bogza  Născut: 6 februarie 1908, Blejoi, Prahova, România
 Mort: 14 septembrie 1993, București.
 Scriitor, jurnalist și poet român, teoretician al avangardei.
 Fratele muzicianului Alexandru Bogza și al
scriitorului Radu Tudoran (pseudonimul lui Nicolae
Bogza).
 1928: Mea culpa, în nr 1 al revistei Câmpina.
 1929: Jurnal de sex.
 Unu și Bilete de papagal (George Bogza și Andre Far).
 În 1933: Poemul invectiva => 1924:condamnat și închis la
Văcărești (pornografie).
 Ion Vinea

● Născut: 17 aprilie 1895. ● Tristan Tzara+Marcel

● Mort: 6 iulie 1964, București. Iancu+Ion Vinea: revista Simbol
● Ion Eugen Iovanachi. (1912).
● 1914-1916: versuri apreciate în
● Poet și scriitor român simbolist și
mod pozitiv de critică.
suprarealist. ● revista Contimporanul (1922-
● Liceul "Sfântul Sava" din Bucureşti, 1932) =principală rampă de
● Facultatea de Drept (București + Iași). lansare a scriitorilor
modernişti şi avangardişti.
 Ion Vinea
● Contimporanul: revolta iconoclastă a tinerimii.
● A găzduit texte ale autorilor de pe diverse meridiane (Paul
Éluard, Philippe Souppault, Robert Musil, Joyce Trake,
Kassak Lajos etc.).
● Își păstrează revista mereu în actualitate.
● Registru liric amplu (poezia simbolistă elegantă și
decorativă sau ironic-patetică -> modernism+extremism).
● Trecerea de la o formulă poetică la alta (Lucian Blaga 
Tudor Arghezi  Adrian Maniu).
 Ion Vinea

● Creator de imagini. Nu slăbește controlul

inteligenţei artistice asupra fluxului imagistic.
● Creație poetică: nepăsare (publică peste tot).
● 26 iunie 1964: se dă "bun de tipar" volumului Ora
fântânilor de către Editura pentru Literatură.
● Nu își vede niciodată creația publicată.
● Mort: 6 iulie 1964 , vârsta de 69 ani.
 03
Diversitatea orientărilor
avangardiste europene
Futurism. Dadaism. Cubism. Suprarealism. Paseism.
 1)Futurism
• Mișcare literară și artistică de avangardă.
• 1910-1920, Italia, manifestul lui F.T.Marinetti (1909).
• <Futuro (it).
• Exaltă epoca modernă, energia, vitalismul.
• Evidențiază frumuseţea vitezei, primejdia, energia,
curajul, revolta, anularea pretenţiei metafizice,
caracterul mimetic şi anticlasic.
• Agresiv, dramatic, violent.
 1)Futurism
• Distrugerea muzeelor, bibliotecilor
„Un automobil
(contestarea ierarhizării valorilor).
de curse este mai
frumos decât
• Glorifică războiul (susţin ideologia fascistă a
Victoria din lui Mussolini).
Samotrace sau
Nike!” • Influențe futuriste în România: Manifestul
activist către tinerime (Ion Vinea).
 2)Dadaism
• Cel mai radical şi mai violent
curent european de avangardă.
• 1916-1922, Tristan Tzara,Elveţia.
• Iulie 1917: revista Dada. Aderă
sculptorul Hans Arp şi pictorul
Max Ernst şi români (Geo Bogza).
• Nihilist, negativist şi respinge actul
artistic conştient.
 2)Dadaism
• Reduce ideea de creaţie la
hazard şi improvizaţie: colajul.
„ gramatica și logica •
sentimentalismului Tzara: neagă toate principiile
morale acceptate. Pretinde
„ libertatea absolută a artistului,
abolirea credinţei în viitor,
trecut, armonie, echilibru.
Propune spontaneitatea,
Tristan Tzara manifestările artistice aleatorii,
protestul, contestarea
limbajului
2)Dadaism
La chanson d’un dadaiste
qui n’etait ni gai ni triste
et aimait une bicycliste
qui n’etait ni gaie ni triste
mais l’epoux le jour de l’an
savait tout et dans une creise
envoya au Vatican
leurs deux corps en trios valises.
 2)Dadaism
• Logica răsturnată, forţa negativităţii.
• Răzvrătirea împotriva formelor,
nonconformismul generator, radicalismul
antiliterar.
• Hazardul în locul rutinei artizanale. Anularea
intenţiei de artisticitate a textului, forţă
inventivă de o prospeţime nebănuită.
• Intenţia de a-l izbi pe burghez cu idila
neacademică între poet şi biciclistă.
 3)Cubism
• Mișcare artistică de avangardă, în
Europa.
• Cea mai influentă mișcare artistică
a secolului al XX-lea.
• Pablo Picasso și Georges Braque
(1907-1925).
 3)Cubism
• Interes în panorama interioară a
individului decât în ​evenimentele
care au avut loc în panorama
exterioară a lumii obiective.
• Atrage atenția asupra psihicului,
subconștientul, intelectul conștient și
abstractizare creatoare.
 3)Cubism
• Folosirea unei noi sintaxe
caracterizate de discontinuitatea ei.
• Tendință antinarrativă (eliminarea
anecdotei și a descrierii).
• Distrugerea gramaticii, punctuația
ciudată sau absentă, versurile libere.
4)Suprarealis
m
• curent literar și artistic: 1920, Franța.
• activitatea spontană a imaginației și
exploatarea zonelor iraționalului în
creația artistică.
• revistele Alge și Urmuz.
• Pătrunderea artei în
planul subconștientului, al visului,
al delirului în care spațiile umane
scapă de controlul conștiinței. 
 4)Suprarealis
m
• Gellu Naum- ultimul mare poet suprarealist
european.
• Guillaume Apollinaire: Les Mamelles de
Tirésias, subintitulată "Dramă suprarealistă
(1916).
• Extindere în medii artistice diverse (artiști
plastici, cineaști etc.) și în mai toate țările
Europei. Cunoaște convulsii interioare care
duc la noi separări din pricina vederilor
social-politice.
 4)Suprarealis
m
• Direcție anarhistă („ortodoxă”):
revista Révolution surréaliste, Breton („Legitimă
apărare”: respinge ideea "oricărui control, chiar
marxist asupra experiențelor vieții interioare").
• Direcție „comunistă” : revista Claire (director
Jean Berbier).
• Breton, 1927: Partidul Comunist Francez.
 04
Avangardismul
românesc
Programe și reviste românești avangardiste
 Avangardism
ul românesc
• Tendințele de actualitate aplicate în artă
într-un moment considerat.
• Curent de sinteză al modernismului.
Debutul secolului al XX-lea. Arte plastice,
literatură, balet, cinematografie.
• România: Victor Brauner, autorul
manifestului pictopoezii.
• România: pictorul Marcel Iancu. Scriitorii
Ion Vinea, Sașa Pană, Ilarie Voronca.
 Caracteristici
avangardism:
• Acționează energic în momentele de criză
politică ori socială și se asociază deseori cu
manifestări extremiste.
• Supremația visului în procesul de creație
artistică.
• Libertate absolută de creație, care permite
orice abatere, atât de la estetica tradițională,
cât și de la normele gramaticale și de
punctuație.
 Avangardism
ul românesc
• 1922 – 1932: revistele Contemporanul,
Urmuz, Unu, Alge.
• Precursorii avangardei literare: Urmuz,
care anunță absurdul suprarealist în
prozele sale.
• Avangarda artistică s-a format în jurul ideii
de ruptură totală de tradiție și a ideii de
cultivare a unor forme estetice nou.
 Simbolul
● Revistă bucureşteană preavangardistă.
● Publicată în patru numere
(octombrie-decembrie 1912).
● Fondatorii: Ion Iovanaki (Ion Vinea), S. Samyro
(viitorul Tristan Tzara), Marcel Iancu. Toţi trei
erau pe atunci liceeni.
● Text postsimbolist, ulterior modernist radical.
● Colaboratori: Adrian Maniu, Emil Isac, Claudia
Millian, Ch. Poldy, Iosif Iser (profesorul lui
Marcel Iancu).
● Popularizează fauvismul şi cubismul, care n-au
avut însă ecouri semnificative în România.
 Contimporanul
● Influentă revistă de avangardă, cu
program constructivist: București, 1922-
1932.
● Redactori șef: Ion Vinea și Marcel Iancu.
● 3 iulie 1922 - 7 iulie 1923: apariție
săptămânală.
● aprilie 1924 - ianuarie 1932: apariție
lunară. Au apărut în total 102 de numere.
 75 HP
● Revistă literară avangardistă ce îmbina
elemente de constructivism și dadaism.
● octombrie 1924: un singur număr, editat
de Ilarie Voronca, Stephan Roll și Victor
Brauner.
● Au mai contribuit cu desene M.H. Maxy
și Marcel Jancu.
 Integral
● Revistă de sinteză modernă.
● A apărut între martie 1925 și iulie 1928,
● A fost tipărită la București (unde a fost
editată de Filip Brunea-Fox, Ilarie
Voronca, M.H. Maxy și Ion Călugăru) și
Paris (unde a fost editată de Benjamin
Fondane și Hans Mattis-Teutsch).
 Urmuz
● O revistă literară românească de
avangardă.
● Condusă de Geo Bogza, tipărită la
Câmpina în 5 numere, între ianuarie și
iunie-iulie 1928.
● Intitulată după pseudonimul scriitorului
Urmuz. Împletește elemente de dadaism
și constructivism.
 Unu
● Condusă de Sașa Pană și Moldov, tipărită
la București și Dorohoi între aprilie 1928
și decembrie 1932.
● Primele 10 numere: Dorohoi, celelalte
la București.
● Început: 100 exemplare.
● Final: 500 exemplare.
● Numărul 18 al revistei nu a fost
niciodată publicat, iar numărul 51 a fost
distribuit în mai puțin de 50 de
exemplare la nunta lui Moldov.
 Chemarea

● Apare în 1915 la București, în

două numere, sub redacția lui
Ion Vinea și Tristan Tzara.
 05
Aplicații pe textele unor
scriitori
Gellu Naum. Ion Vinea. Tristan Tzara. Urmuz
 Gellu Naum
● Suprarealismul românesc depășește
veleitarismul promovat (revista Unu).
● Laurențiu Ulici: suprarealiștii români
„introduc in poezia lor ceea ce francezii
respinseseră: lirismul".
● Gellu Naum+Virgil Teodorescu+Paul
Păun: manifestul Critica mizeriei (1945)
=> „permanentul efort pentru
eliberarea expresiei umane sub toate
formele ei“.
 Gellu Naum
„ poezia este o ● Lirismul a fost recuperat în zonele neexplorate.
● Metoda onirică vizează o „infrarealitate” (Ion
știință a Barbu), prin intensificarea halucinatorie a
acțiunii ” realului si forțarea acestuia să se ofere ca un
„obiect" „la fel de real" ca realitatea visului.
● Transferul asupra cunoașterii a noii operații
modificatoare, ca supremă tentativă a poetului
de a-și apropia teritorii limitrofe.
● Poetul investighează „mediumnitatea" cosmotică
a elementelor.
 Gellu Naum
Pentru a nu știu câta oară Ei au adus urină de cal pentru stârpit buruienile
Sărută-le mâna și spune-le cu vocea mea
Cerul încăpea în botul unui pui de vulpe
Că eu ședeam pe o scară de ciment
Spune-le asta cu vocea mea
Eu ședeam pe o scară de ciment
Cu niște cărăbuși pe față Ei au să clatine din cap și au să se ducă pe la alte porți
O floare galbenă se legăna Pe când noi ne vom continua plutirea
O scorbură se adâncea În botul unui pui de vulpe
Pe când la poartă ciocăneau încet
Șapte bătrâni cu șapte linguri rupte

Și totuși în tăcerea sta densă

Degetele noastre așterneau cearceafuri
Busturile ni se lipeau prin zid
Obrajii desenau cu var aceleași semne
Sărutându-le mâna bătrânilor
 Ion Vinea

● Nu renunță în operele sale nici la rimă (ca

procedeu vetust „academic”) și nici la sistemul
metaforizant tradițional
● Vrea să rămână doar poet modernist
● Textele tipărite în reviste au un aer de noutate
șocantă
● Experiment evasi-concretist: Eleonora (apărută
ca posibil model la rubrica Antologie în revista
Unu, nr 2, mai 1928)
Tu
Tu „Eleonora” – Ion Vinea
Ah tu
Ah tu
TUUUUUUU
Ah - tu
Ah
TUUUUUUUU
Ah-tu ah - tu ah - tu ah-tu ah
Tu Ah Tu Ah TUUUU
Ah-tu-ah, ah-tu-ah, ah-tu-ah ah-ha-ah-ha-ah-haah-ha-ah ah-Ha ah-
Ha ah-Ha ah-Ha A H
a - a - Ah Ha aaaaaaH
TUUUUuuuu
EEL E e 00 noo ra"
 Ion Vinea
● Încearcă să reformeze sintaxa poetică obosită, dar totul e în
limitele verosimilului (cum se întâmplă și în poemele lui Tristan
Tzara)
● Poetul experimentează posibilități noi de expresie, aventurându-
se circumspect (ex: Din umbră, 1913: „liniștea se taie-n plopi și-n
vilele ascuțite,-/sângele pe țigle se cojește”.
● Scrie la început o poezie decis avangardistă prin introducerea
versului liber, violentarea sintaxei poetice, torpilarea lexicului
tradiționalist, prin folosirea unor elemente argotice, a
oralismelor și a citatelor în alte limbi
„Amurg” – Ion Vinea
Toamnă. Sezonul ploilor.
Au ruginit crinii grilajului,
Pe balconul de lemn se dezbracă iedera.
Soarele sfințește arborii,
Toată frunza, o icoană vie.

Vila îngustă cu balcon de lemn,

Vilă a tristeților elegante,
A sosit toamna, sezonul ploilor,
Se-ncheagă pe ape trențele verilor,
Lebede trec pe sângele viselor.

Iată un docar pe nisipul palid,

Vine o doamnă cu ochii de toamnă,
Vine un început de roman.
 Tristan Tzara
● Alegerea titlurilor pentru opere denotă o Tristan Tzara:
• Insomnie
primă detașare ironică de lirismul de tip • Duminecă
elegiac și solemn, prin subiectivitatea șocantă • Tristețe casnică
și „culoarea” parodică. • Poem (mondenă)
• Îndoieli
● Rol de ironizare în subtext o parte din poezia • De-ai fost
epigonică eminesciană sau în general pe croitoreasă
aceea de inspirație bucolic-meta-fizică ce • Se spânzură un
începuse să apară la noi. om
 G. Călinescu , despre Tristan Tzara:

● „În poeziile române ale lui Tzara, scrise în 1912 și 1913, temele sunt
simboliste (provincie, duminici, spitale) cu sentimentalismul și
voluptatea de mirosuri puternice și de viață rurală. Presimțirea
dadaismului e în aceea că, ocolind raporturile ce duc la o viziune
realistă, poetul asociază imagini neînchipuit de disparate surprinzând
conștiința”
 Tristan Tzara

● Pornind de la teme simboliste ca pretext polemic, poetul și-a

eliberat apoi discursul de aceste forme, dând naștere unei
practici care pune premisele unei critici implicite, de nuanță
dadaistă, a limbajului și a modulelor sale expresive.
● Deși promotor al unei grupări internaționale, Tzara este unul
dintre acei poeți care ține la individualitatea sa, dincolo de orice
grupare.
 „Ca să faceți un poem dadaist” - Tristan
Tzara
Pentru a face o poezie dadaistă Agitați-l încețișor.
Luați un ziar. Scoateți cuvintele unul după
altul, dispunându-le în ordinea în
Luați o pereche de foarfeci.
care le veți extrage.
Alegeți din ziar un articol care Copiați-le cuviincios. Poezia vă va
să aibă lungimea pe care vreți să semăna.
o dați poeziei voastre. Și iată-vă un scriitor infinit de
Decupați articolul. original și înzestrat, cu o
Tăiați cu grijă toate cuvintele sensibilitate încântătoare, deși,
care formează respectivul se înțelege, neînțeleasă de
oamenii vulgari.
articol și puneți toate aceste
articole într-un săculeț.
„ Autoportret ” – Tristan Tzara, 1928
 Urmuz
● Nume impus public lui Dem. Demetrescu-
Buzău de Arghezi în 1922
Opere de Urmuz:
● Influențat în tinerețe de idealismul german și
de concepțiile filosofice ale poetului Mihai • Pâlnia și Stamate
• Ismail și Turnavitu
Eminescu, dar și de I.L.Caragiale • Emil Gayk
● T.Arghezi îl convinge să publice în Pagini • Plecarea în
străinătate
bizare
 Voi scrie despre Urmuz în
ampla mea scriere: Istorie a
literaturii de la origini până în
prezent! Îi dedic una din cele
mai pătrunzătoare analize.

- George Călinescu -
 Opera lui Urmuz:
Persiflarea clișeelor de
limbaj și specularea
echivocului cuprins în
sensul unor cuvinte

- Tudor Vianu -
 Urmuz a fost una dintre
figurile decisive ale acestei
mari răscoliri artistice
care se vedea atât de clar
încă de la Rimbaud și care
a culminat în
suprarealism.

- Eugen Ionescu -
 Urmuz
● Aduce nou în Pagini bizare:
o completa gratuitate ludică;
o ignorarea și răsturnarea rigorilor literaturii
clasice sau realiste.
● Opera se bazează cu totul pe absurd.
● Utilizează:
o jocul ambiguu dintre sensul conceptelor și
nonsens;
o echivocul lingvistic;
o clișee lingvistice și automatisme ale
expresiei.
 Urmuz
● Scopul lui nu este de a „epata burghezimea”.
● Își propune să înlocuiască lumea reală cu un
univers paralel.
● Universul imaginar creat de el presupune o
construcție inedită, o refulare masivă a lumii
reale, separând-o etanș de lumea fictivă.
 Din scrierile lui Urmuz :
„Un apartament bine aerisit compus ...ținând în mână o sintază și... 20 de
din trei încăperi principale. În față bani bacșiș... Pereții sunt, conform
obiceiului oriental, sulemeniți în
salonul somptuos, al cărui perete din
fiecare dimineață, alteori măsurați
fund este ocupat de o bibliotecă de cu compasul, pentru a nu scădea la
stejar masiv, totdeauna strânsă în întâmplare.”
cearceafuri ude... O masă fără
picioare la mijloc, bazată pe calcule
și probabilități, suportă un vas ce
conține esența eternă a lucrului în
sine, un cățel de usturoi, o statuetă
ce reprezintă un popă (ardelenesc)...
„Cenaclu literar”
 Multumim!
proiectul clasei XII A realizat de:
 Adumitrăscesei Bogdan
 Bălinișteanu Constantin
 Condruc Georgiana
 Ilaș Mădălina
 Marinescu Andrei
 Sticea Paula
”șapte cai frumoși”
Testarea cunoștințelor !