CELULA PROCARIOTĂ/ EUCARIOTĂ

CELULA PROCARIOTĂ

Structura celulei procariote

1. material nuclear 6. mb. citoplasmatică

2. citoplasmă 7. perete celular
3. ribozom 8. capsulă
4. incluzie 9. pili
5. mezozom 10. cili
 NUTRIŢIA BACTERIILOR
• Nutriţia: reprezintă procesul prin care bacteriile îşi asimilează
substanţele plastice şi energetice necesare metabolismului
• Nutrienţii: substanţe organice sau anorganice necesare
creşterii şi multiplicării bacteriilor.
• Clasificarea bacteriilor după sursa de energie:
- fototrofe (fotosintetizante) – radiaţiile luminoase;
- chimiotrofe (chimiosintetizante) –energia eliberată din reacţii de
oxido-reducere (donor şi acceptor de H);
- chimiolitotrofe: energia prin oxidarea unor
substanţelor anorganice;
- chimioorganotrofe: energia prin oxidarea unor
substanţe organice;
 NUTRIŢIA BACTERIILOR
• Respiraţia aerobă:
- donorul de H+: substanţă organică;
- acceptorul de H+: O2;
transferul de electroni se face prin lanţul respirator (substrat 
N.A.D.  flavoproteină  chinonă  citocrom b  citocrom c 
citocrom a  O2) localizat la nivelul membranei citoplasmatice;
• Respiraţia anaerobă:
- donorul de H+: substanţă organică;
- acceptorul de H+: substanţă anorganică (nitriţi, nitraţi, sulfaţi,
carbonaţi, etc.);
transferul de electroni se realizează la nivelul lanţului respirator;
• Fermentaţia:
- donorul de H+ şi acceptorul de H+ sunt substanţe organice; se
poate desfăşura şi în prezenţa O2 care nu intervine în proces.
 NUTRIŢIA BACTERIILOR
• Bacterii strict aerobe: necesită prezenţa O2 în mediu;
folosesc respiraţia aerobă;
• Bacterii strict anaerobe: se dezvoltă în absenţa O2
care le omoară; utilizează fermentaţia;
• Bacterii aerobe, facultativ anaerobe: preferă mediile
cu O2, unde folosesc doar respiraţia aerobă dar se pot
dezvolta şi în absenţa acestuia, obţinând energia prin
fermentaţie sau respiraţie anaerobă;
• Bacterii microaerofile: se dezvoltă cel mai bine în
medii cu concentraţii scăzute de O2 şi pot utiliza
respiraţia aerobă, anaerobă sau fermentaţia;
• Bacterii anaerobe aerotolerante: se pot dezvolta şi în
prezenţa O2 dar utilizează fermentaţia.
 NUTRIŢIA BACTERIILOR
• Clasificarea bacteriilor după sursa de carbon:
- autotrofe: folosesc dioxidul de carbon;
- heterotrofe: iau carbon din compuşi organici;
- mixotrofe: pot utiliza substanţe organice sau anorganice.
• Clasificarea bacteriilor după capacitatea de sinteză:
- prototrofe: pot sintetiza toţi metaboliţii esenţiali necesari
creşterii şi multiplicării lor;
- auxotrofe: iau carbon din compuşi organici (explică trecerea
unor specii de la saprofitism la comensalism şi chiar parazitism);
- mixotrofe: mutante care nu pot sintetiza un anumit metabolit
esenţial (factor de creştere) şi se pot dezvolta doar dacă este
prezent în mediu.
 MOBILITATEA BACTERIILOR
• aprox. 12 din speciile bacteriene sunt mobile adoptând strategii
diferite – CRITERIU DE IDENTIFICARE ŞI CLASIFICARE;
• înaintează în medii lichide, traversează medii semisolide sau
alunecă pe suprafaţa celor solide;
• mişcarea bacteriilor este influenţată de stimuli externi;
• “taxis” : deplasarea bacteriilor la stimulări din mediul extern;
-chemotaxia (un gradient chimic), fototaxia (lumina), aerotaxia
(concentraţia de O2), osmotaxia (presiunea osmotică),
termotaxia (temperatura), magnetotaxia (câmp electromagnetic).
• Modalităţi principale de deplasare a bacteriilor:
- mişcarea bacteriilor ciliate
- mişcarea bacteriilor alunecătoare;
- mişcarea spirochetelor.
 MOBILITATEA BACTERIILOR
Bacteriile ciliate (majoritatea: bacili, vibrioni, spirili, rar coci):
- se deplasează prin rotaţia cililor (200-1000 rotaţiisec);
- viteza este de 50msec.; uneori parcurg distanţe de peste
2000 de ori mai mari decât lungimea corpului lor;
- la bacteriile monotriche: rotaţia antiorară a cilului polar;
- la bacteriile peritriche: rotaţia cililor este coordonată;
- se pot deplasa linear (flagelii se mişcă sincron în sens
antiorar  spre mediu favorabil) sau prin rostogolire (cilii se
mişcă asincron în sens orar - fuga).
Bacterii neciliate (ciano- şi sulfobacterii, unele mycoplasme):
alunecarea pe substraturi solide (slime, complexe proteice);
5msec;
Spirochetele: înaintează în mediile lichide, străbate medii
semisolide datorită filamentelor axiale; mişcări de flexie
înşurubare şi translaţie.
 ÎNMULŢIREA BACTERIILOR
• Modalităţi de înmulţire:
- diviziune (diviziune simplă binară);
la bacterii cilindrice (bacili, spirili, etc.) – transversală;
la bacterii sferice sau ovalare (coci, cocobacili) - după 1 sau
mai multe planuri, paralele sau perpendiculare  diverse
moduri de grupare;
precedată de mărirea dimensiunilor şi dublarea cantităţii din
fiecare constituient;
proces foarte rapid (20 minute pentru majoritatea bacteriilor);
- înmugurire (Francisella tularensis);
- sexuată (Mycobacterium sp.);
- complexă.
 METABOLISMUL BACTERIILOR
• Metabolismul bacterian: include reacţiile biochimice
prin care substanţe nutritive, asimilate din mediul de
viaţă, sunt transformate în constituienţi ai celulei
bacteriene. Include procese catabolice şi anabolice.
• Procesul de catabolism (cata = jos, ballein = a
arunca): constă în degradarea substanţelor nutritive
transportate din mediu în celula bacteriană pe căile
metabolice comune tuturor organismelor vii urmată de
eliberarea de energie.
• Procesul de anabolism (limba greacă: ana = sus,
ballein = a arunca) se desfăşoară cu consum energetic
şi constă în biosinteza structurilor celulare. Se disting 2
compartimente care interferă: energetic şi de sinteză a
constituienţilor celulari.
• Metabolismul energetic: reuneşte toate reacţiile
biochimice care conduc la aprovizionarea bacteriei cu
energia necesară supravieţuirii, creşterii şi multiplicării.
 CULTIVAREA BACTERIILOR
• Mediile de cultură: substraturi solide, semisolide sau lichide
ce pot asigura substanţele plastice şi energetice necesare
creşterii şi multiplicării bacteriilor.
• Însămânţarea: depunerea unei cantităţi de germeni în
interiorulpe suprafaţa unui mediu acelular.
• Inocularea: operaţiunea de introducere a unei cantităţi de
germeni într-un sistem biologic viu.
• Cultura bacteriană: toate bacteriile din interiorulpe suprafaţa
unui mediu de cultură.
• Coloniile bacteriene: formaţiuni de diverse forme şi
dimensiuni care pot fi văzute cu ochiul liber pe suprafaţa unui
mediu de cultură solid (o clonă).
• Clona: este o populaţie bacteriană formată din indivizi cu un
bagaj genetic identic, proveniţi dintr-un strămoş comun.
• O cultură pură: conţine un singur tip de colonii (1 specie).
• O cultură mixtă: mai multe tipuri de colonii (specii diferite).
 CULTIVAREA BACTERIILOR
• Inocul: suspensie microbiană care este însămânţată pe
suprafaţa sau în interiorul unui mediu acelular sau introdusă într-
un sistem biologic.
• Dispersia inoculului: operaţiunea de diseminare a inoculului pe
suprafaţa unui mediu de cultură solid în scopul obţinerii unor
colonii bacteriene izolate.
• Creşterea: procesul de mărire coordonată a structurilor
bacteriene prin sinteza de noi molecule identice care se poate
produce atâta timp cât raportul între suprafaţa şi volumul celulei
este supraunitar.
• Multiplicarea: procesul de diviziune a celulei bacteriene care
succede creşterii acesteia permiţând restabilirea unui raport între
suprafaţă şi volum favorabil schimburilor intense cu mediul
extern.
 CULTIVAREA BACTERIILOR
• Temperatura:
După toleranţa la variaţii de temperatură:
- stenotermale: necesită o temperatură relativ constantă;
- eurytermale: pot suporta variaţii largi de temperatură.

În raport cu temperatura optimă:

- criofile (psihrofile): temperatura optimă = 10-15C;
- mezofile: temperatura optimă = 30-37C;
- termofile: temperatura optimă = 50-60C;

• pH-ul:
• Umiditatea:
• Presiunea osmotică:
 DINAMICA CREŞTERII BACTERIENE
• In vitro: bacteriile sunt cultivate într-un volum de mediu limitat
 culturi discontinue.
• Dinamica creşterii şi multiplicării unei populaţii bacteriene: