SĂRBĂTORI DE IARNĂ

 Sărbătorile de iarnă în spațiul românesc încep din 30 Noiembrie cu Sărbătoarea

Sfântului Andrei și țin până la Sfântul Ioan, în 7 ianuarie. În acest interval se
succed cele mai frumoase tradiții, obiceiuri și datini populare venite din
perioada precreștină precum și ritualuri și sărbători religioase creștine.
 Aceste sărbători aduc în viața noastră bucurie, veselie, trăiri spirituale speciale
generate de semnificația evenimentelor pe care le parcurgem: Sfântul Andrei la
30 Noiembrie, Sfântul Nicolae la 6 Decembrie, Sfântul Spiridon la 12
Decembrie, Crăciunul/Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos
la 25 Decembrie, Sfântul Ștefan la 26 Decembrie, Anul Nou – Sfântul Vasile la
1 Ianuarie, Boboteaza/Botezul Domnului la 6 Ianuarie, Sfântul Ioan
Botezătorul la 7 Ianuarie.
TRADIȚII ROMÂNEȘTI
BRADUL

 Un ornament specific al sarbatorilor de iarna este bradul de Craciun.

Acest simbol al Craciunului, ce ar trebui sa fie nelipsit din casa oricarui
crestin de peste glob, este acela in care salasluieste spiritul Craciunului,
farmecul sau inegalabil. Seara de 24 decembrie este destinata in special
impodobirii bradului de Craciun, ca semn al bine venirii si celebrarii
acestei magice sarbatori de iarna. Si ce anume face atat de special acest
obicei, aparent banal, este, asa cum probabil toti stiti, acel sentiment de
implinire si fericire interioara datorat decorarii pomului alaturi de cei dragi.
Alaturi de toate celelalte traditii specifice sarbatorilor de iarna, acest obicei
are rolul de a uni persoanele, de a le face sa uite de diferentele de opinii
dintre ei, de defecte, conflicte, de a lasa in urma trecutul si de a le ajuta sa
paseasca impreuna viitor, prin celebrarea unui alt sfarsit.
 TĂIEREA PORCULUI

 Tăierea porcului este una dintre tradițiile bine păstrate la țară,

acolo unde apropierea Crăciunului aduce și sacrificarea suinelor
îngrășate peste an în gospodărie. Chiar dacă datina spune că
”Ignatul porcilor” se ține pe 20 decembrie, cele mai multe
sacrificări au loc atunci când oamenii reușesc să se adune și
găsesc timpul necesar pentru a tăia grăsunul conform
obiceiurilor.Bărbații sunt cei care se ocupă de sacrificarea
animalului, iar tradiția cere ca acela care taie porcul să fie un om
curat, care înainte de sacrificiu trebuie să meargă la Biserică, să
se spovedească, părintele iertându-i și păcatul uciderii porcului.
În unele regiuni chiar și gospodăria este sfințită înainte de
sacrificare. Se spune că femeile nu au voie să participe la tăierea
porcului nici măcar pentru a turna băutură în paharele
bărbaților, deoarece, fiindu-le milă, animalul nu poate muri.
Rolul femeilor începe în momentul în care carnea de porc ajunge
pe masa din bucătărie, pentru a fi preparată.
 COLINDELE
 Colindele sunt cântece tradiționale
românești, anume felicitări (urări) de
tip epico-liric, având în general între
20 și 60 de versuri. Colindele sunt
legate de obiceiul colindatului,
datină perpetuată din
perioada precreștină. Colindele nu
trebuie confundate cu cântecele de
stea, specifice sărbătorilor creștine
de iarnă,
și nici colindatul cu umblatul cu
steaua. Colindele se cântă în
preajma Crăciunului și Anului Nou.
Unele dintre ele au o sumedenie de
variante și versiuni, potrivit
diferitelor regiuni și graiuri.
STEAUA
 Steaua pe care o punem in varful bradului de
Craciun, este simbolul stelei care s-a aratat in
Betlehem, vestind nasterea lui Iisus Hristos si
calauzindu-i pe cei trei magi la ieslea saraca
in care acesta se nascuse. Steaua care s-a
aratat cer trei magi de la Rasarit este evocata
si de steaua cu care merg copiii romani la
colindat: o stea mare, din lemn, impodobita cu
hartie colorata si cu crengute de brad sau
vasc, pe care este lipita, de obicei, si o iconita
cu Maica Domnului si Pruncul.
 SORCOVA

 Sorcova este un obicei de iarna care are loc chiar de

Anul nou si consta dintr-o urare pe care o face un
baiat gazdelor sale cu ajutorul unei crengi de brad
impodobite cu hartie colorata. Urarile care se
adreseaza sunt pentru sanatate, bogatie si
prosperitate.
 CAPRA
 Umblatul cu Capra ţine, de regulă,
de la Crăciun până la Anul Nou.
Măştile care evocă la Vicleim
personaje biblice sunt înlocuite aici
de masca unui singur animal, al
cărui nume variază de la o regiune
la alta: cerb în Hunedoara, colind cu
capra sau ţurca în Moldova şi
Ardeal, boriţă (de la bour) în
Transilvania de sud. În Muntenia şi
Oltenia, capra este denumită
„brezaia” (din cauza înfăţişării
pestriţe a măştii), şi obiceiul se
practică mai ales de Anul Nou.
 PLIUGUȘORUL
 În prima zi a noului an, se merge
cu „Pluguşorul” , obicei ce invocă
prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria
celui care primeşte colindătorii. Se spune că
cei care nu primesc cetele de colindători vor
avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.
plugusorul
 În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de
flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă
cu Plugul. Străvechi obicei agrar derivat dintr-
o practică primitivă, trecut printr-un rit de
fertilitate, „Pluguşorul” a ajuns o urare
obişnuită de recolte bogate în anul care abia
începe. Pluguşorul este întotdeauna însoţit de
strigături, pocnete de bici şi sunete de
clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a
fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural,
mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită
mugetul boilor. La sate, „Pluguşorul” este însă
extrem de complex, iar alaiurile care merg din
casă în casă duc cu ele chiar un plug.
 UMBLATUL CU IURSUL
 Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în
Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de
un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui
animal, împodobită în dreptul urechilor cu
ciucuri roşii. Masca este condusă de un „ursar”,
însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un
întreg alai de personaje (printre care se poate
afla un copil în rolul „puiului de urs”). În
răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, şi
ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită
pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind
puternic pământul cu tălpile. Semnificația este
purificarea și fertilizarea solului în noul an.
Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar
afla un cult traco-getic.
 De Anul Nou, un loc aparte îl ocupă cetele de
colindători care, după ce fac urări de sănătate,
belșug, bucurie etc., primesc în dar colaci, vin,
cârnați și uneori bani.