Colegiul de Excelenta in Electronica si Energitica

Lampile incadescente
Elaborat:Stanescu Vladislav
Grupa :En-0221
Catedra:Electrotehnica

Chisinau 2022
Becul electric este o lampă electrică cu incandescență care
produce lumină prin trecerea curentului electric printr-un filament.
Este alcătuit dintr-un soclu și un balon de sticlă vidat sau umplut cu
un gaz inert, în interiorul căruia se află filamentul. Filamentul
incandescent este protejat și ferit de o eventuală oxidare în aer de
către balonul de sticlă. Într-o lampă cu halogeni, evaporarea
filamentului este prevenită de un procedeu chimic ce redepozitează 
vaporii de metal în filament

Thomas Edison este omul de ştiinţă care a fost creditat cu inventarea becului
cu incandescenţă în anul 1879. 
Deşi mulţi ştiu că Thomas Edison a inventat becul cu incandescenţă în anul 1879,
în fapt, acesta l-a perfecţionat. În secolul al XIX-lea omul de ştiinţă Humphrey
Davis a descoperit că un arc carbonic, cu ajutorul electricităţii, producea lumină,
pentru ca în anul 1860 Joseph Swan să introducă arcul de carbon într-un container
de sticlă şi să creeze ceva asemănător cu becul modern. Problema cu becul lui
Swan era că acesta se ardea foarte repede. Edison a dezvoltat becul cu filament
care putea funcţiona fără a se arde timp de câteva ore, făcând astfel din bec un
obiect practic, util în treburile zilnice

CUM FUNCŢIONEAZĂ BECUL CU INCANDESCENŢĂ?

Simplu spus, principiul de funcţionare al becului cu incandescenţă este următorul:
încălzirea până la incandescenţă a filamentului metalic produce lumină.
La aprinderea becului, atomii filamentului devin excitaţi şi eliberează fotoni. 
Fotonii de diferite frecvenţe reprezintă în fapt lumina şi căldura produsă de bec.
Atunci când electronii câştigă ori pierd energie, aceştia îşi schimbă orbitalul pentru
o perioadă foarte scurtă. Trecerea electronului de pe un nivel de energie superior pe
unul inferior se face cu eliberarea de fotoni de o anumită frecvenţă (energie).
Un conductor mai subţire se încălzeşte mult mai repede decât un conductor gros
pentru că primul este mai rezistent la trecerea electronilor.
Mişcarea electronilor produce radiaţie electromagnetică de diferite frecvenţe; unele
frecvenţe sunt în zona undelor infraroşii, care înseamnă căldură. Prin urmare, în
filament, temperatura se ridică la valori foarte mari; aceasta ajunge la peste 2500 oC
Din ce este alcatuit un bec incandescent ?
Principalii inventatori sunt:
1878, Joseph Swan - lampa cu 
filament de carbon
1879, Thomas Alva Edison -
principiul balonului vidat
1906, Carl Auer von Welsbach -
filamentul din osmiu și wolfram
1909, William David Coolidge -
pentru filamentul din wolfram ductil
1911, Irving Langmuir - filament
spiralat și utilizarea amestecului inert
 Temperatura foarte ridicată duce la "epuizarea" materialului din care este alcătuit filamentul, tungstenul, care deşi
rezistă la temperaturi ridicate pentru o vreme îndelungată, în timp se subţiază şi se rupe, ceea ce înseamnă arderea
becului. În fapt, din cauza temperaturilor ridicate, atomii de tungsten se desprind din filament şi se aşază pe interiorul
balonului de sticlă al becului

Curiozitati despre lampa cu incandescenta !

1.Becurile cu incandescență sunt mult mai puțin eficiente
decât alte dispozitive de iluminat electric: transformă mai
puțin de 5% din energia pe care o folosesc în lumină
vizibilă (becurile standard convertesc în medie 2,2%).
Energia rămasă este convertită în căldură

2.Eficiența luminoasă a unui bec incandescent tipic pentru

funcționarea de 120 V este de 16 lumeni pe watt ,
comparativ cu 60 lumeni / W pentru un bec fluorescent
compact sau 150 lumeni / W pentru unele lămpi cu LED-
uri albe
Tipuri de soclu pentru becuri cu incandescenta