Analiza lui Tweed,Rickets si Steiner

Teleradiografia
Teleradiografia alături de examenul fotostatic şi studiul modelelor
reprezintă suita de investigaţii complementare care ajută la completarea
datelor obţinute prin examenul clinic şi stabilirea unui diagnostic de
anomalie.
Imaginea cefalometrică reprezintă proiecţia unui volum pe un plan,iar
distanţa focar obiect este de 3-5m. Planul de referinţă al teleradiografiei este
Orizontala de la Frankfurt care trebuie să fie paralelă cu podeaua.
Există trei tipuri de radiografii în funcţie de poziţionarea faşcicului de
radiaţi şi anume: teleradiografia de profil, axială şi de faţă, fiecare dintre ele
oferind date importante în vederea stabilirii diagnosticului ortodontic.
Cea mai des utilizată este teleradiografia de profil iar celelalte două sunt
considerate complementare sau auxiliare acesteia.
Teleradiografia de faţă

Teleradiografia de faţă poate da

informaţii asupra dezvoltării
verticale şi transversale a
masivului facial.
Teleradiografia axială

Teleradiografia axială
urmăreşte dezvoltarea
ramurilor orizontale şi în
oarecare măsură , a
masivului facial.
Teleradiografia de profil
Teleradiografia de profil
evidenţiază tulburările de
dezvoltare în sens vertical şi
sagital a masivului facial,
dând cele mai multe
informaţii despre natura,
direcţia şi gradul de
dezvoltare a structurilor
osoase ce insoţesc
anomalia.
Cefalograma
Cele mai importante informaţii oferite de teleradiografia de profil sunt
cele referitoare la poziţia,angulaţia, dimensiunile şi proporţile structurilor
craniului facial şi neural între ele.
Cefalograma reprezintă de fapt decalcarea teleradiografiei,care se poate
face pe doua căi:
 Modern:cu ajutorul computerului care conţine un program de decalcare şi
interpretare
 Clasic, aplicând pe teleradiografia de profil o hârtie de calc pe care, prin
transparenţă şi cu ajutorul unui creion se transpun principalele contururi
osoase şi dentare însemnându-se principalele puncte de reper.
Analiza cefalometrică incepe cu marcarea contururilor osoase şi
dentare ,stabilirea punctelor de reper necesare şi a planurilor de referinţă
utilizate.
Marcarea contururilor părţilor
moi,osoase şi dentare
Părţi moi: nasul, buza superioară,buza
inferioară şi bărbia.

Contururi osoase: bolta craniană, baza

craniului şi şaua turcească, masivul
facial,partea anterioară a osului frontal, sutura
nazo-frontală,marginea inferioară a orbitei,
conductul auditiv extern, marginea
posterioară a ramurii ascendente a
mandibulei, unghiul mandibular ,
marginea inferioară a corpului mandibular ,
conturul simfizei mentoniere.

Contururi dentare:conturul primilor molari

permanenţi superiori şi inferiori , precum
şi conturul incisivilor centrali superiori şi
inferiori.
Stabilirea punctelor de reper
Se marchează pe teleradiografie
următoarele puncte:
S- centrul geometric al şeii turceşti;
N- punctul cel mai anterior al suturii nazo-
frontale;
Ba-punctul cel mai inferior al marginii
inferioare a foramenului magnum;
Ptm-punctul cel superior şi posterior al fosei
pterigo-maxilare;
Kdl(condilion)-puncul construit la
intersecţia tangentei la faţa posterioară a
condilului şi a unghiului mandibular cu
tangenta la punctul cel mai superior al
condilului paralelă cu Po-Or;
Or(orbitale)-punctul cel mai inferior de pe
conturul marginii inferioare a orbitei;
Po-pct. cel mai superior al conductului auditiv
Stabilirea punctelor
de reper
Nsa- vârful spinei nazale anterioare;
Nsp-vârful spinei nazale posterioare;
Pg(pogonion)-punctul cel mai anterior al simfizei mentoniere
Gn(gnation)-pct cel mai inferior şi posterior al simfizei;
Go(gonion)-punctul echidistant între punctul cel mai inferior de pe
ramul orizontal şi punctul cel mai posterior de pe ramul vertical
al mandibulei la nivelul unghiului acesteia
Ar(articulare)- punctul de intersecţie al clivusului cranian cu
marginea posterioară a apofizei condiliene;
A-punctul cel mai înfundat al procesului alveolar maxilar;
B-punctul cel mai înfundat al procesului alveolar mandibular
Pr(prostion)-punctul cel mai anterior al procesului alveolar maxilar
Id(infradentale)-punctul cel mai anterior al procesului alveolar
mandibular;
I(incizale superior) -pct cel mai anterior de pe muchia incizală a
incisivului central superior
i(incizale inferior)-punctul cel mai anterior de pe muchia incizală a
Ic I
UMT-vârful cuspidului MV al M1 sup
LMT-vârful cuspidului MV al M1 inf
Planurile de
referinţă
1.Planum –Se-N;
2.Clivus- Se-Ba;
3.Planul de la Frankfurt
delimitat de punctele
Or-Po;
4.Planul bazal maxilar –
Nsa-Nsp;
5.Planul bazal
mandibular (M)-
reprezentat de
tangenta la marginea
inferioară a unghiului
mandibular şi Gn;
6.Axa Y- S-Gn
Analiza lui tweed
Analiza lui Tweed
Analiza lui Tweed
Anliza lui Tweed
Triunghiul lui Tweed este alcătuit din trei
planuri:
Planul de la Frankfurt-uneşte porionul
osos cu punctul infraorbitar(Po-Or);
Planul mandibular(Downs)- uneşte
partea inferioară a simfizei
mentoniere(Gn) cu partea inferioară a
unghiului mandibular;
Axa incisivului mandibular

Aceste trei planuri formează un triunghi,

care conţine trei unghiuri:
FMA-cu valori normale 25+/- 3 grade
FMIA- cu valori 67+/-3 grade
IMPA-cu valori 88+/-3 grade
Analiza lui Tweed
Unghiuri şi măsurători suplimentare:

SNA- a cărui valoare medie este de 82

grade. Valori mărite indică un
prognatism maxilar în timp ce valorile
mai mici indică un retrognatism maxilar.

SNB- cu valori normale de 78

grade .Creşterea acestei valori indică o
protruzie mandibulară iar scăderea lui o
retruzie a aceluiaşi maxilar.

ANB- reprezintă decalajul bazelor osoase,

adică diferenţa dintre poziţia
maxilarului şi cea a mandibulei cu valori
de 2 grade.
Analiza lui Tweed
Distanţa Ao-Bo: apreciază decalajul bazelor
osoase în plan sagital.Este distanţa ce separă
proiecţile ortogonale ale punctelor A şi B pe
planul ocluzal.Această distanţă este precedată
de + dacă A este anterior şi de – dacă B este
anterior de A. Între -2 si + 2mm este
considerată Clasa 1 Angle. Sub -2mmm Clasa
3 Angle, peste 2mm Clasa 2 Angle.

Unghiul interincisiv: format de axa

incisivului superior cu axa celui inferior.
Are valoarea medie de 130 grade şi serveşte la
poziţionarea incisivului inferior.
Analiza lui Tweed
Unghiul planului ocluzal cu
orizontala de la Frankfurt:
are valoarea medie de 10 grade iar în
cadrul tehnicii de tratament
Edgewise Standard acesta nu trebuie
modificat, iar după caz trebuie adus
cât
mai aproape de valoarea normală.
Modificarea acestui unghi în timpul
tratamentului relevă greşeli de
tehnică.
Analiza lui tweed
Măsurarea grosimii
mentonului:se face calculând distanţa între
pogonionul (PG) cutanat şi cel osos.
Măsurarea grosimii buzei
superioare: se măsoara distanţa între punctul
cel mai proeminent al buzei superioare şi faţa vestibulară
a incisivului central superior.
In mod normal proporţia dintre aceste două distanţe
este de 1:1. Medicul ortodont trebuie să ţină cont de
aceste doua distante pentru că modificarea lor se
regăseşte la nivelul aspectului facial, orice greşeală
afectând aspectul pacientului.
Analiza lui Tweed

Unghiul Z:
Este unghiul format între tangenta
la pogonionul cutanat şi buza cea
mai proeminentă cu planul
Frankfurt şi are valoarea normală
de 78 grade.
Înălţimea feţei: etajul
superior al feţei corespunde pe
teleradiografie distanţei N-Sna.
Etajul inferior corespunde
distanţei între Gn şi proiecţia
acestuia pe planul bispinal (Nsa-
Nsp).În mod normal proporţia
HFP/HFA=0,69. valoarea medie
HFA=65mm şi HFP=45mm.HFP
distanta intre Ar si planul
mandibular.
Analiza lui Tweed
Examenul clinic static şi dinamic, analiza fotografiilor, analiza teleradiografiei şi a modelelor
l-au ajutat pe Merrifield să elaboreze un ghid terapeutic pentru Clasa a 2-a, diviziunea 1.
Acest ghid reprezintă o sumă de posibilităţi şi atitudini terapeutice pentru rezolvarea
malocluziei fără a impune soluţii standard de tratament.

Analiza spaţiului total se face la nivelul arcadei inferioare intrucât se consideră că ea

defineşte cel mai bine, datorita inserţiilor musculare de vecinatate, matricea funcţională.

Analiza va impărti arcada inferioară în trei zone:

 Zona anterioară: cuprinde dinţii frontali de la canin la canin;
 Zona medie : cuprinde Pm1, Pm2 şi M1;
 Zona posterioară: cuprinde M2 şi M3.

În fiecare dintre aceste zone, diversele elemente sunt reperate şi cuantificate în valoare
algebrică, indicând deficitul sau surplusul. Suma deficitului sau a surplusului celor trei
zone reprezintă deficitul sau surplusul total.
Zona anterioară:
Incongruenţa reprezintă diferenţa dintre diametrele
mezio-distale ale grupului canin-canin şi dimensiunea
crestei alveolare.
Se poate calcula în mai multe feluri dar cea mai
utilizată metodă este măsurarea diametrelor mezio-
distale ale fiecărui dinte din zona frontală şi calculată
suma acestora. Dimensiunea crestei alveolare se
măsoara cu un fir de sârma de la faţa distală a
caninului drept la faţa distală a caninului stâng fără a
urmări dinţii malpoziţionaţi. Segmentul de sârma se
măsoară şi aceasta este dimensiunea crestei alveolare
din care se scade suma diametrelor dentare şi se află
deficitul sau surplusul de spaţiu.
La această valoare se adaugă deficitul sau surplusul de
spatiu rezultat în urma corecţiei cefalometrice.
Aceasta se face în funcţie de relaţia bazelor osoase în
sens vertical, unghiul format de Ii cu HF după cum
urmează:
FMA=21-29grade=>FMIA=67+/-2Grade
FMA<21=>IMPA=90+/-2 grade
FMA>29=>FMIA=65+/-2 grade

Diferenţa dintre poziţia ideală a incisivilor inferiori şi situaţia reală poate îmbrăca valori pozitive sau negative. Corectarea poziţiei
incisivilor inferiori poate duce la un exces de spaţiu(în cazul protrudării) sau un deficit, în cazul retrudării. Aceasta se poate cuantifica în
mm având în vedere că fiecare corecţie de un grad produce o modificare de 0,8 milimetri(de ex o retrudare de 10 grade duce la
pierderea a 8milimetri de pe arcadă) . Corecţia cefalometrică se adună la incongruenţa rezultată în urma perimetriei şi se află
incongruenţa totală din zona anterioară.
Analiza lui Tweed
Zona medie:
La fel ca şi în zona anterioară se apreciază
incongruenţa dintre diametrele mezio-distale
ale dinţilor şi creasta alveolară. Perimetria se
face la fel.
Cea de a doua valoare este reprezentată de
mm de corecţie necesari anulării curbei lui
Spee.Spatiul necesar aplatizării curbei lui Spee se
calculează astfel:după stabilirea planului orizontal ce
uneşte vârfurile cele mai înalte ale cuspizilor
mandibulari se măsoara adâncimea(săgeata) curbei
Spee la nivelul punctului de contact cel mai decliv de
o parte şi de alta a arcadei mandibulare.Pentru cele
două valori se face media , adăugându-se un factor
de corectie de 0,5 mm.
Spatiul necesar corecţiei curbei lui Spee se
adună cu necesarul de spaţiu obţinut anterior,
determinându-se incongruenţa în zona medie.
Analiza lui Tweed
Zona posterioară:
Cuprinde molarul doi şi molarul trei şi se
întinde de la faţa distală a molarului 1 la
marginea anterioară a ramului ascendent
mandibular.Între suma diametrelor mezio
distale ale dinţilor şi dimensiunea crestei
alveolare se stabileşte gradul de incongruenţa.
Având în vedere că această zonă este în
creştere până la 16 ani la băieţi şi până la 14
ani la fete se aplică o corecţie de 2mm pe an.
Suma algebrică a incongruenţei din cele
trei zone reprezintă incongruenţa totală a
arcadei inferioare.
Aceasta poate fi combinată cu analiza
necesarului de spaţiu la arcada superioară.
Analiza acestor rezultate poate da un
răspuns legat de definirea malocluziei şi
tratamentului:
-tratament conservator
-recuperarea în zona posterioară a unui spaţiu
suficient pentru rezolvarea deficitului de spaţiu
în zona anterioară sau medie;
-extracţii necesare
-momentul extracţiei;
-gestionarea spaţiului după extracţie;
-localizarea şi cuantificarea eventualelor
compromisuri;
-tipul şi importanţa mişcărilor dentare;
-tipul de mecanică;
-transformarea estetica facială;
-prognosticul ocluzal;
-contenţia.
Analiza teleradiografiei
ANALIZA RICKETS
1.Adâncimea feţei: raportată la unghiul
format de N-Pg cu planul de la Frankfurt
desemnat de altfel unghi facial.Valoarea
lui normală este de 86 de grade, iar
pentru valori mai mici ale unghiului se
consideră retrognaţie mandibulară, iar
pentru valori mai mari prognaţie
mandibulară.
În cazul nostru unghiul facial are o
valoare de 93 de grade ce indică un
prognatism mandibular.
ANALIZA RICKETS
2.Înălţimea anterioara a
feţei: este raportată la axul
facial care este format de axa
Y(S-Gn) şi dreapta N-Ba.
Valoarea normală este de 90
de grade.Valori mai mari de
90 indică un tip dolicefal cu
rotatie posterioară
mandibulară(tendinţă la Clasa
3 Angle);valori mai mici indică
tipul brahicefal cu rotaţie
anterioară a mandibulei(Clasa
2 Angle). Literartura
internaţională măsoara acest
unghi între dreptele Ptm-Gn şi
N-Ba.
În cazul nostru valoarea este
de 92 grade ce indică un tip
brahicefal, cu rotaţie
posterioară şi clasa a 3 Angle.
ANALIZA RICKETS

3.Înălţimea posterioară a
feţei: este analizată prin
unghiul de conicitate N-Pg-M
a cărui valoare normală este de
68 de grade.Valorile mai mici
semnifică o insuficientă
dezvoltare posterioară a feţei,
iar valori peste 68 grade indică
supradezvoltare posterioară.
Unghiul măsurat indică o
valoare de 72 grade ce arată o
supradezvoltare posterioară a
feţei.
ANALIZA RICKETS
4.Convexitatea facială
Convexitatea facială în sens antero-posterior
şi relaţia sagitală intermaxilară sunt analizate
raportând poziţia punctului A la planul N-Pg.
Valoarea medie este de 4,1mm.
Valori mai mici sau negative indică un profil
concav.
Valori mai mari indică un profil convex.
De remarcat că,în timpul creşterii faciale,
valoarea convexităţii scade în mare parte
datorită creşterii mandibulare, ajungând în
jurul vârstei de 15 ani la valoarea medie
amintită.
În cazul nostru valoarea de -2mm indică un
profil concav.
ANALIZA RICKETS
5.Pozitia dintilor zonei frontale:
Raportata la dreapta A-Pg.
Incisivii inferiori: pentru aprecierea
pozitiei lor
se masoara distanta de la i la planul A-Pg,
considerand valoare normala 1mm +/-
2mm.Micsorarea distantei indica o fata
convexa,iar marirea o fata concava.
Valoarea masurata 5mm.Inclinarea
incisivilor inferiori este masurata prin
unghiul pe care acestia il fac cu dreapta A-
Pg. Valoare normala 20-25 de grade.
Micsorarea unghiului este asociata cu
retrodentia, iar cresterea cu prodentia.
Valoarea masurata 30 de grade.
ANALIZA RICKETS
Incisivul superior:
Se face măsurând distanta de la I la planul A-
Pg care are valori normale cuprinse între -2 şi
8 mm. Valori mai mici indică retrodenţie, iar
valori mai mari prodenţie. In cazul nostru
valoarea este de 1mm.
Unghiul interincisiv: dat de axele incisivilor are
valoare normală de 130 de grade. Valori mai
mici indică o prodenţie bimaxilară , iar valori
mai mari o retrodenţie bimaxilară. Valoarea
măsurată este de 125 de grade, aproape de
normal şi modificată uşor de prodenţia
inferioară.
Poziţia buzelor faţă de linia estetică Rickets
(uneşte vârful nasului cu vârful bărbiei): în mod
normal buza superioară se află la1mm iar cea
Inferioară la 3mm.În cazul nostru avem retrocheilie
superioară(9mm) şi procheilie inferioară(1mm).
ANALIZA Steiner
Metoda de analiză a lui Steiner utilizează ca şi
plan de referinţă planul N-S. Analiza se face la trei
niveluri: scheletal, dentar şi al ţesuturilor moi.
1.Analiza scheltului:
Unghiul SNA : Valorile normale ale acestui
unghi sunt de 82+/- 2 grade.Valori mai mici
faţă de normal ale acestui unghi indică o
retrognaţie maxilară, în timp ce valorile mai
mari indică un prognatism maxilar.
Unghiul SNB: unghi caracteristic maxilarului
inferior cu valoare normală de 78+/-2 grade.
Valori mai mici indică o retrognaţie
mandibulară, iar valorile peste medie un
prognatism mandibular.
Unghiul ANB: apreciază relaţia intermaxilară în
sens sagital raportată la baza craniului.
Valoarea lui normală este de 2 grade iar
variaţile acestui unghi sunt determinate de
valorile lui unghiurilor SNA şi SNB. Se
calculează făcând diferenţa între cele 2
unghiuri.
Analiza Steiner

Unghiul Go-Gn cu S-N: analizează

baza mandibulară cu valori
cuprinse între 16-28 de grade.
Valori mai mici indică o rotaţie de
tip anterior a mandibulei pe când
o valoare mai mare indică o rotaţie
de tip posterior.

Unghiul SND: indică poziţia

antero-posterioară a mandibulei
faţă de craniu. Are valorile cuprinse
între 77 şi 80 de grade , valorile
mai mici indicând un retrognatism
mandibular, iar valorile mai mari
un prognatism. Punctul D este
considerat ca fiind centrul simfizei
mentoniere.
Analiza Steiner

Poziţia antero-posterioară a
mentonului:
Se determină prin raportul distanţelor
incisivului inferior şi a pogonionului la
dreapta N-B. Când raportul este subunitar
poate să fie vorba de o retrodenţie
inferioară, iar un raport supraunitar indică
o
prodenţie inferioară. În mod normal
raportul este de 1/1.
Analiza Steiner
2.Studiul raportului dinte -
schelet
 Înclinarea planului de ocluzie faţă de
craniu(OP-HF) Acest unghi are valoarea medie
de 10+/- 3 grade. Valorile mai mari indică o Clasa
a 3-a, iar valori mai mici o Clasa întâi sau a doua.

 Unghiul axelor celor doi incisivi discutat în

cadrul analizei anterioare(130 grade)

 Pozitia incisivilor: Incisivul superior se găseşte

în mod normal la o distanţă de 4mm faţă de linia
NA,Iar axa lui face un unghi de 22 de grade cu
aceasta.Valori mai mici indică o retrodenţie, iar
valorile mai mari o prodenţie superioară.
Incisivul inferior se raportează la axa N-B şi se
găseşte la 4mm iar axa lui face un unghi de 25 de
grade. Valorile sunt reduse intr-o retrodenţie sau
mărite în prodenţia inferioară.