schimbare a direcției de propagare a luminii la suprafața de separare a doua medii, lumina întorcându-se în mediul din care a venit. Reflexia luminii apare la suprafață de separare între doua medii optice. Reflexia luminii este fenomenul în care lumina se întoarce în primul mediu, cu schimbarea direcției de propagare, atunci când ea întâlnește suprafața de separare dintre cele două medii optice diferite. LEGILE REFLEXIEI:
1. Raza de lumină incidentă,
raza de lumină reflectată și normala la suprafață sunt coplanare în punctul de incidență. 2. Unghiul de reflexie, notat cu r este egal cu unghiul de incidență, notat cu i. Obiectele care au suprafețe foarte plane și netede reflectă cea mai bună lumină. Acestea includ obiecte precum oglinzi de sticlă sau obiecte cu suprafețe metalice lustruite. Aproape fiecare obiect va reflecta lumina într-un fel. De fapt, dacă un obiect nu produce lumină proprie, acesta nu va fi vizibil dacă nu reflecta pe cea a altor surse. Reflexia funcționează pe unghiuri. Lumina strălucește pe o suprafață în ceea ce se numește o raza incidență. Unghiul pe care această rază atinge suprafața obiectului se măsoară prin imaginarea unei linii care iese din suprafață în punctul în care lumina îl lovește, în unghi drept față de obiect Deoarece drumul unei raze de lumină nu depinde de sensul ei de propagare, imaginea din figură poate fi considerată izvor și izvorul imagine. Cele două puncte, obiect și imagine se numesc puncte conjugate. Imaginea unui punct obținută cu ajutorul unui sistem optic se numește reală, atunci când se obține din intersecția razelor de lumină și virtuală dacă se obține din intersecția prelungirilor acestor raze. Proiect realizat de: Ambruș Ionuț, Buciuman David, Dragomir Ionuț, Lăzărescu Emanuel.