HTA la copii

• este definită prin creșterea presiunii arteriale

sistolice și/sau diastolice peste a 95-a
percentilă pentru sex, vârstă și înălțime, la 3
determinări succesive.
• •Prehipertensiunea la copil este definită prin
creșterea presiunii arteriale sistolice sau
presiunii arteriale diastolice între percentila
90 și 95.
 Măsurarea TA la copii
• La toți copiii peste 3 ani ar trebui determinată
tensiunea arterială.
• •Determinarea tensiunii arteriale la copiii sub
3 ani se indică în următoarele situații:
• vistoric de complicații neonatale care au
necesitat terapie intensivă
• prematuri, dismaturi cu greutate foarte mică
la naștere
• cardiopatii congenitale
• hipertensiune intracraniană
• infecții de tract urinar recurente, hematurie
macroscopică, proteinurie  
• malformații renale sau de căi urinare; alte boli
renale cunoscute
• istoric familial de boli congenitale renale,
transplant
• malignitate
• tratamente cu medicamente care cresc
tensiunea arterială
• boli asociate cu hipertensiunea arterială:
neurfibromatoza, scleroza tuberoasă
 Manşeta tensiometrului
• lățime de cel puțin 40%
din lungimea brațului
între olecran și
acromion.
• •Lungimea părții
gonflabile - 80-100% din
circumferința brațului.
• •Raportul
lățime/lungime - cel
puțin 1:2.
 Valorile TA
• Tabelele de tensiune arterială includ
percentilele 50, 90, 95, 99 pentru sex, vârstă și
înălțime:
• valori normale ale tensiunii arteriale – sub
percentila 90
• prehipertensiunea (valori normal „înalte“) –
între percentila 90 și 95
• hipertensiune arterială stadiul I – de
la percentila 95 la 99 + 5 mmHg

• hipertensiune arterială stadiul II –

peste percentila 99 + 5 mmHg
• Dacă valoarea TA este la percentila 95 copilul
poate fi hipertensiv și se repetă cel puțin 2
determinări

• Copiii care la repetarea măsurătorii au doar

câțiva mm Hg peste percentila 95 trebuie
evaluați diferit față de cei care au peste 15-20
mmHg peste percentila 95.
• Dacă nu este simptomatic, stadiul
I de hipertensiune necesită timp
pentru evaluare iar stadiul II
necesită intervenție imediată.
 Monitorizarea ambulatorie a TA
• este foarte utilă în evaluarea HTA la copii.

• permite evaluarea HTA de halat alb, a

riscului de afectare a organelor țintă,
aparenta rezistență medicamentoasă și
hipotensiunea determinată de medicația
antihipertensivă.
 Organele ţintă în HTA
• Hipertrofia ventriculului stâng este cea mai
importantă afectare a unui organ țintă.
Ecografia cardiacă este primul pas în
evaluarea prezenței sau absenței HVS.
• HVS a fost raportată la 34-38% din copiii și
adolescenții cu HTA moderată, netratată.
• Prezența HVS este indicație pentru a iniția și
intensifica terapia antihipertensivă.
• Copiii și adolescenții cu creșteri mari ale TA
prezintă riscuri crescute pentru encefalopatie
hipertensivă, accidente vasculare cerebrale și
insuficiență cardiacă congestivă.
• Necropsiile provenite de la adolescenți și tineri
care au decedat brusc au arătat relația între
HTA și prezența aterosclerozei în aortă și
arterele coronare.
• Studii clinice recente au demonstrat
că nivelul TA în copilărie este asociat
cu grosimea intimei și mediei și cu
complianța arterelor mari la tineri.
Au fost raportate tulburări ale
vascularizației retinei.
 HTA primară
• TA crescută în copilărie - factor de risc pentru
hipertensiunea adultului tânăr.

• HTA esențială la copil - valori moderate sau

stadiul I și este adesea asociată cu un istoric
familial pozitiv pentru hipertensiune și boli
cardiovasculare.
• Copiii cu HTA sunt frecvent
supraponderali (HTA este detectată
la 30% din copiii supraponderali).
Copiii supraponderali au frecvent un
grad de rezistență la insulinå.
• Factorii de risc cardiovasculari adăugați la
creșterea TA și obezitate, includ scăderea HDL
colesterol, creșterea trigliceridelor și toleranță
anormală la glucoză.

• Acești factori de risc metabolici trebuie testați

periodic pentru a detecta modificările lor în
timp.
• Tulburările de somn, inclusiv apneea
de somn, sunt asociate cu HTA, boli
coronariene, insuficiență cardiacă la
adulți. Sunt puține date disponibile
care sugerează o asociere între
tulburările respiratorii în somn și
hipertensiunea la copil.
 Evaluarea HTA secundare
• Este mai frecventă la copii decât la adulți.

• Odată hipertensiunea arterială confirmată,

tensiunea trebuie măsurată la fiecare picior și
braț. Normal, TA este mai mare cu 10-20
mmHg la picioare decât la brațe.
 Principalele cauze care produc
hipertensiunea arterială secundară sunt:
Renale:
• glomerulonefrită acută;
• insuficientă renală cronică;
• boala polichistică renală;
• nefropatia de reflux.
Cardiace:
• coarctaţia de aortă toracică şi/sau
abdominală;
• leziuni ale arterei renale şi venei renale;
• cateterizarea arterei ombilicale cu formare de
trombus;
• shunt arteriovenos;
Endocrine:
• feocromocitom;
• alte tumori ale crestei neurale (neuroblastom,
ganglio-neuroblastom, ganglioneuri­nom);
• boala Cushing;
• hiperplazie adrenală congenitală;
• hipertiroidism şi hiperparatiroidism.
Neurologice:

• hipertensiune intracraniană;

• sindrom Guillain-Barre.
Medicamente:
• corticosteroizi sau ACTH;
• contraceptive orale;
• simpaticomimetice;
• droguri interzise (cocaina etc);
• intoxicaţia cu vitamina D;
• ciclosporină (inclusiv posttransplant).
Alte cauze:

• neurofibromatoza

• displazia fibromusculară

• vasculite, etc.
• Semne sau simptome care sugerează
boli renale (hematurie macroscopică,
edeme, oboseală), boli cardiace
(durere precordială, dispnee de efort,
palpitații) sau boli ale altor organe și
sisteme (endocrine, reumatologice).
 Ex. obiectiv în HTA secundară
• tahicardie în hipertiroidie, feocromocitom,
neuroblastom, hipertensiunea primară
• diferență de tensiune între membrele
superioare și inferioare în coarctația de aortă
• hipotrofie ponderală în boli cronice renale
• obezitate în hipertensiunea primară
• facies în „lună plină“ în sindromul Cushing
• tiroidă mărită în hipertiroidie
• paloare, pete pigmentare în feocromocitom
• acnee, hirsutism în sindromul Cushing, terapie
cortizonică
• pete „café au lait“ în neurofibromatoză
• tumoră palpabilå în tumora Wilms, neuroblastom,
feocromocitom
• rinichi palpabil în rinichi polichistic, hidronefroză.
 Ex. paraclinice
• Examenele de laborator trebuie sa identifice cauzele
de HTA:
• Examenul sumar de urină şi urocultura; în general
sunt normale, însă acestea sunt modificate în
pielonefritele cronice şi alte boli renale şi se vor
efectua la toţi copiii cu valori ale TA persistent ≥
decât percentila 95; dozarea creatininei şi/sau a ureei
sanguine ne aduce informaţii asupra constituirii unei
insuficienţe renale.
• Dozarea potasemiei permite punerea unui diagnostic de HTA
prin hiperaldosteronism primar (valori sub 3,5mEq/l) precum
şi pentru monitorizarea terapiei diuretice.
• Dozarea valorilor lipidelor şi glicemiei sunt necesare pentru
identificarea hiperlipidemiei (şi a altor anomalii ale acestora)
precum şi valorilor crescute ale glicemiei; acestea se vor
efectua la pacienţi supraponderali cu TA cuprinsă între
percentul 90-94, la toţi pacienţii cu TA ≥ decât percentila 95,
la copii cu HTA prevenind din familii de hipertensivi precum
şi la cei cu boală renală cronică.
 Examinarea fundului de ochi
• trebuie efectuat la toţi copiii la care s-au identificat
modificări vasculare retiniene.
Stadiile fundului de ochi
• Stadiul I – îngustarea lumenului arterial;
• Stadiul II – scleroza adventicei arterei care capătă
aspect strălucitor (fir de argint) şi la încrucişarea cu o
venă produce o comprimare (semnul Salus-Gun);
• Stadiul III – apariţia hemoragiilor retiniene;
• Stadiul IV – apariţia edemului papilar.
 Radiografia toracică
• poate aduce informaţii despre o
eventuală hipertrofie ventriculară
stângă (arcul inferior stâng
bombat, indice cardiotoracic mai
mare de 0,5).
 Electrocardiograma
• poate arăta o mare varietate de
modificări, de la aspecte morfologice
normale până la semne de dilataţie
atrială stângă şi/sau hipertrofie
ventriculară stângă şi modificări ale
segmentului ST şi undei T.
 Ecocardiografia
este necesară în depistarea HVS; se impune
evaluarea:
• grosimii peretelui posterior al VS şi/sau
grosimea SIV;
• raportul SIV/peretele posterior al VS;
Evaluarea paraclinică ulterioară se impune atunci când
sunt necesare depistarea cauzelor secundare ale HTA:
• ecografia renală şi examen Doppler al arterelor renale
• cistoureterografie micţională
• scintigrafie renală
• tomografie computerizată renală şi de glande
suprarenale
• concentraţia urinară a catecolaminelor,
metanefrinelor, acidului vanil-mandelic
• dozarea catecolaminelor plasmatice
• activitatea reninei plasmatice
• nivelul aldosteronului în plasmă şi urină pe 24
ore
• dozarea cortizolului în urina pe 24 ore
 Evaluarea HTA renovasculare
• constă în evidențierea factorilor predispozanți
și arteriografia renală, ecografia Doppler,
scintigrafia, tomografia cu substanță de
contrast sau rezonanță magnetică nucleară.
 Tratament
I.Modificarea stilului de viață
• Scădere în greutate
• Alimentație bogatå în fibre, potasiu,
magneziu, acid folic, grăsimi nesaturate.
• Scăderea consumului de sare  
• Prevenirea excesului ponderal va limita în
viitor creșteri ale tensiunii arteriale.
• Activitățile fizice regulate și absența
sedentarismului îmbunătățesc efortul de a
normaliza greutatea și previn creșteri ale TA în
timp.
• Scăderea în greutate a adolescenților
supraponderali este asociată cu scăderea TA
dar și a altor factori de risc cardiovascular ca
dislipidemia și rezistența la insulină.
• Activitatea fizică regulată (cel puțin 30-60 de
minute/zi) și limitarea activităților sedentare
(vizionare TV, calculator) sub 2 ore/zi sunt
recomandate în protocolul de tratament al
HTA și pentru prevenirea obezității.
• Pacienții care realizează o scădere a greutății
cu 10% prezintă o scădere a TA de la 8 la 12
mmHg.
• Scăderea consumului de sare a fost asociat cu
mici scăderi ale tensiunii arteriale (de la 1-3
mmHg).
• Consumul de sare în copilărie poate afecta
tensiunea arterială la adolescent.
• Recomandările actuale pentru o dietă
adecvată în sare este de 1,2 g/zi la copii de 4-8
ani și 1,5 g/zi la cei peste 8 ani.
 Terapia medicamentoasă
Indicațiile pentru tratament medicamentos la
copii includ:
• HTA secundară

• HTA simptomatică

• afectarea organelor țintă

• adolescentul cu dislipidemie

• insuficiența răspunsului la
modificarea stilului de viață.
Clasele de medicamente acceptate la copii
includ:
• inhibitorii enzimei de conversie
• diureticele
• blocanții receptorilor angiotensinei
• beta blocantele
• blocantele canalelor de calciu
• vasodilatatoarele.
Anumite clase medicamentoase se
administrează în anumite circumstanțe:
• Inhibitorii enzimei de conversie sau blocanții
receptorilor angiotensinei se folosesc la copiii
cu diabet zaharat sau afectare renală.
• Beta blocantele sau blocantele canalelor de
calciu se folosesc în hipertensiunea cu cefalee
și migrenă.
• Terapia va fi inițiată cu un singur medicament.
• Se începe cu doza minimă recomandată care
poate fi crescută până se ajunge la nivelul
tensiunii arteriale dorit.
• Odată ajunși la limita superioară a dozei sau
dacă apar efecte adverse se va asocia un al
doilea medicament antihipertensiv din altă
clasă.
• La copiii cu HTA primară
necomplicată, în special la
supraponderalii care au scăzut în
greutate, se practică terapia „step-
down“ - scădere graduală a dozelor
după o perioadă în care valorile
tensiunii arteriale au fost normale.
• Trebuie asociate medicamente cu
mecanism complementar (inhibitori
de enzimå de conversie + diuretice,
vasodilatatoare + diuretice sau beta
blocante).
• Pentru copiii cu hipertensiune primară
necomplicată și fără afectarea organelor
țintă, scopul tratamentului este menținerea
tensiunii arteriale sub percentila 95 pentru
sex, vârstă și greutate iar la copiii cu diabet
zaharat, boli cronice renale sau cu afectarea
organelor țintă tensiunea arterială trebuie
menținută sub percentila 90.
• HTA severă cu TA peste percentila 99 apare la
copiii cu boli cronice renale nediagnosticate și
necesită tratament prompt.

• Urgențele hipertensive trebuie tratate cu

medicație i.v, țintind să scadă tensiunea
arterială cu 25% în primele 8 ore după
prezentare și apoi gradual, normalizând
tensiunea în 24-48 de ore.
• În feocromocitom, adenom adrenocortical,
sindrom Cushing se practică rezecția
chirurgicală a tumorii.

• În stenoza arterelor renale datorată displaziei

fibro- musculare se practică angioplastia
percutanată cu balon, cu rată de vindecare de
50%.