SINDROMUL FEBRIL

PRELUNGIT
Febra reprezinta cauza cea mai frecventă a vizitelor
neprogramate la medic, a consultațiilor din
serviciile de urgență și a apelurilor telefonice către
medicul de familie.

Febra este considerată de către părinți și de către

mulți medici ca un simptom periculos, uneori, ca o
boală în sine, mai degrabă, decât un simptom și
un răspuns de apărare al gazdei.
Scrierile hipocratice conțin dovezi că febra a fost
considerată benefică pentru gazda infectată, "febra
este martorul, și nu complicele bolii".

Thomas Sydenham (1624-1689) a considerat în mod

clar febra benefică și remarca "febra este in
instrument pe care natura îl aduce în lume
pentru a elimina dușmanii ei“.
Febra scurtează durata bolii și scade rata
mortalității la pacienții febrili, față de cei care nu fac
febră sau a căror febră este insistent scăzută.
Un studiu din Japonia a constatat că administrarea
frecventă a antipireticelor la copii cu boli
bacteriene a dus la agravarea bolii de bază.
Cu toate acestea, există o adevărată „febro-fobie” în
societate, indiferent de statutul socio-economic al
familiilor.
 Efecte inhibitoare de ansamblu asupra dezvoltării bacteriilor și replicării virusurilor

Febra îmbunătățește mobilitatea și migrarea neutrofilelor și

monocitelor
Febra îmbunătățește fagocitoza și pinocitoza
Febra crește producția de radicali liberi de către fagocite
Febra crește producția de Interferon (IFN)
Febra crește activitatea antivirală, antitumorală și antiproliferativă
Febra potențează activitatea anti-anafilaxie a IFN
Febra crește activitatea, expresia, activitatea citotoxică a celulelor
T-helper
Febra crește producția de anticorpi, în special de tip IgG
 Efecte inhibitoare de ansamblu asupra dezvoltării bacteriilor și
replicării virusurilor

Febra crește răspunsul celulelor T proliferative, IL-1,

IL-2, limfocite la mitogenii nespecifici
Febra scade posibilitatea de înmulțire a
microorganismelor
Febra crește moartea intracelulară a bacteriilor
Febra crește efectul bactericid al agenților
antimicrobieni
Celulele tumorale sunt mult mai vulnerabile la căldură,
în febră fiind supuse necrozei și morții celulare
Omul fiind homeoterm are o temperatură constantă care
oscilează în jur de 37 C,
temperatura ce variază în funcţie de locul unde este
măsurată.
Astfel temperatura rectală, considerată a reprezenta
temperatura centrală este cu 0,5-1 C mai ridicată decât
temperatura axilară care reprezintă temperatura periferică.
Cele mai reprezentative valori sunt:
temperatura rectală 37,5 C;
temperatura bucală 37 C;
temperatura axilară 36,5 C.
Temperatura centrală a corpului uman prezintă un ritm
circadian, cu valori minime între orele 4-6 dimineaţa
(36,4 C rectal) şi valori maxime (37,4 C seara) în jurul
orei 1800.
În vorbirea curentă se foloseşte termenul de febră
(sinonim cu pirexie) atunci când febra este acută, de
scurtă durată şi izolată neinsoţită de altă simptomatologie.
În mod obişnuit febra este definită ca o
temperatură centrală mai mare de 38 C.
Dacă temperatura corpului este situată între 37 şi 38 C
se etichetează subfebrilitate iar peste 39 C
hiperpirexie.
OMS : Febra-se defineşte ca o creştere a temperaturii
corporale peste limita obişnuită a normalului
(Normal: 36,3-37,7C ).
Febra reprezintă creșterea temperaturii
centrale mai mare de 38,0C, în absența
activității fizice intense, la un copil îmbrăcat
corespunzător mediului înconjurător, datorată
modificării punctului de echilibru termic.
Termenul de stare febrilă sau sindrom febril se
utilizează când febra se prelungeşte mai mult timp şi
este însoţită şi de alte semne de boală.
Spre deosebire de adult la care febra prelungită este
definită prin o durată de minimum 3 săptămâni, la
copil durata variază:
 la sugar între 4-5 zile iar
 la copil între 8-15 zile .
Se disting două situaţii:
febre prelungite şi neexplicate
febre prelungite a căror cauze sunt cunoscute de la debut.
 Mecanismul de producere a febrei

 Centrii termoreglatori sunt localizaţi la nivel hipotalamic:

hipotalamusul anterior care reglează termoliza
(pierderea de căldură) şi
 hipotalamusul posterior (“centrul frisonului”) care
reglează termogeneza (producerea de căldură).
 Conexiunile dintre cele 2 grupuri de neuroni se realizează
prin intermediul unor mediatori chimici.
 Termogeneza se realizează prin
 intensificarea proceselor metabolice respectiv
 creşterea tonusului musculaturii striate şi prin frison.
 Termoliza se realizează prin
 pierderea de căldură la suprafaţa corpului prin următoarele
procese fizice: radiaţie, convecţie, conductibilitate,
evaporare.
 Mecanismele fiziologice cu rol important în termoliză sunt
reprezentate de vasodilataţia periferică şi secreţia
glandelor sudoripare respectiv transpiraţia.
Febra mai poate fi produsă prin
 procese de termogeneză exagerată,
secundară unei:
activităţi musculare intense (criză de convulsii, tahicardie
paroxistică)
tulburări metabolice
reacţii postmedicamentoase,
boli neurologice care afectează centrul termoreglării
(hemoragii, tumori, neuroinfecţii),
 hipertiroidie.
Există şi cazuri în care febra este de cauză necunoscută.
Staza calorică
Nu are nimic comun cu starea de febră, este consecinţa
unei supraîncălziri pasive a corpului în aşa măsură încât
funcţiile prin care se realizează deperdiţia de căldură,
solicitate la maximum nu mai pot menţine constanţa
temperaturii centrale care creşte peste normal.
Se poate întâlni în:
soc caloric (insolaţie, incubator dereglat)
febra de ţipăt a sugarului şi copilului
febra de sete (datorită unui aport insuficient de apă sau
administrare de preparate de lapte prea concentrate)
 Diagnosticul sindromului febril prelungit
I. Anamneza va preciza:
a) Dacă febra este bine tolerată de bolnav. Dacă “da” nu se
vor lua măsuri terapeutice.
b) Vârsta la care apare o stare febrilă:
la sugar: febra prelungită peste 2-3 săptămâni, la un copil cu
dismorfism facial, cu unele malformaţii viscerale poate sugera o
boală metabolică ereditară
la copilul cu alterarea stării generale, scădere ponderală, anorexie
se suspicionează tuberculoza pulmonară de primoinfecţie
la copilul cu febră prelungită asociată cu modificări inflamatorii la
nivelul articulaţiilor se suspicionează reumatismul articular acut
c) Semne asociate sindromului febril:
cefaleea
frisonul
transpiraţiile
artralgiile
mialgiile
curbatura
d) Contextul epidemiologic în care a apărut
febra
contactul cu un bolnav cu tuberculoză, hepatită
virală, o altă boală transmisibilă, voiajul într-o ţară
străină poate orienta diagnosticul
contactul cu anumite animale ( cu pisici poate
orienta diagnosticul spre boala zgârieturii de pisică,
cu sobolani poate orienta spre leptospiroză, cu
bovine, ovine, caprine orientează spre bruceloză
s.a. )
e) antecedentele personale
infecţii respiratorii repetate
alergia
malignităţile
deficitele imune
transfuzii cu sânge contaminat
transmitere perinatală a virusului imunodeficienţei
umane
f) tratamentele primite anterior
explorare instrumentală si intervenţie chirurgicală
( ce pot determina un risc crescut pentru infecţia
bacteriană, pentru infecţia iatrogenă cu HIV, sau
complicaţii septice tardive )
antibiotice, barbiturice, antimalarice de sinteză
 
II. Examenul clinic
1. Aspectul curbei febrile
febra în platou (continua) este caracteristică pentru
pneumonia bacteriana, febra tifoida
febra hectică : oscilatii mari de 3-5 grade, cu scaderi bruste
ale temperaturii la normal sau sub normal este
caracteristică pentru o stare septică, o supuraţie cu localizare
profundă (abces hepatic, abces pulmonar, osteomielită, etc.)
febra ondulantă: curba febrila ascendenta care atinge un
apogeu si apoi descreste zi de zi pana la subfebrilitate, dupa
care ciclul se repeta; apare în bruceloză, limfomul malign
Hodgkin
febra remitentă: variatii cu diferenta mai mari de 1 grad,
fara ca minima sa scada sub 37 grade se întâlneşte în
infecţia cu virus citomegalic, supuratii pulmonare,
tuberculoza, flegmoane
febra recurenta: febra ridicata si continua timp de 5-8 zile
alternanad cu perioade afebrile; in limfogranulomatoza
maligna, infectii urinare sau biliare, leptospiroza
febra de tip invers este caracteristică pentru adenoidita
subacută la sugar şi copilul mic
febra neregulată are un aspect care nu se poate incadra in
nici unul din tipurile descrise anterior
2. Aspectul general al bolnavului
dacă copilul este vioi, febra poate semnifica o
infecţie virală banală
dacă copilul este apatic, hipoton, febra prelungită
poate semnifica o infecţie severă ceea ce impune
efectuarea unor investigaţii suplimentare în special
examen otic şi puncţia lombară
3. Aspectul faciesului
faciesul toxic, palid cenuşiu, cu ochii încercănaţi,
poate orienta către o infecţie severa (pneumonie
gravă, septicemie)
rash-ul “în fluture” poate orienta către lupus
eritematos sistemic
facies rigid, de mască poate sugera sclerodermia
dismorfismul facial : în bolile ereditare
4. Aspectul tegumentelor
paloarea tegumentelor: in crizele hemolitice din
anemiile hemolitice constituţionale sau câştigate, in
bolile inflamatorii cronice, in malignităţile
hematologice.
manifestări hemoragice cutanate: echimoze, peteşii,
hematoame in leucemia acută, meningococcemie,
coagulare diseminată intravasculară.
icterul sau subicterul tegumentar asociat cu febră,
hepato-splenomegalie, sufluri sau zgomote cardiace
poate orienta către o endocardită bacteriană
erupţiile cutanate: tipice pentru febrele eruptive
(rujeolă, rubeolă, scarlatină), mononucleoză
infecţioasă, histiocitoză X
eritemul nodos (noduli dermo-epidermici, de 1-3 cm,
violacei situaţi pe feţele de extensie a gambelor)
poate apare în: tuberculoza pulmonară, infecţii
streptococice, LES, dupa unele medicamente
5. Adenopatiile

Se vor preciza:

sediul adenopatiilor:
- adenopatii locoregionale în procese infecţioase supurative
sau tumori
- adenopatii generalizate în: bolile inflamatorii cronice,
infecţiile sistemice, malignităţi hematologice
prezenţa sau absenţa durerii spontane sau la palpare:
durerea la palpare este caracteristică limfoadenopatiilor
inflamatorii; adenopatii nedureroase sunt caracteristice pentru
adenopatiile neoplazice şi cele tuberculoase
tendinţa de supuraţie
invadarea capsulei şi a ţesutului din jur
6. Manifestări patologice la nivelul unor aparate şi
sisteme:
dispneea sau polipneea poate traduce o pneumonie clinic
silenţioasă, un abces retrofaringian
bronhoreea cu sau fără hemoptizie asociată cu hipocratism
digital poate sugera o bronşiectazie asociată unei fibroze
chistice de pancreas
apariţia sau modificarea unor sufluri în context febril la un
bolnav valvular poate sugera o endocardită bacteriană sau o
recidivă a RAA
dureri lombare cu polakiurie, disurie, hematurie asociată cu
febră poate sugera o infecţie urinară inalta
artrita asociată cu febră poate sugera: RAA, artrită
septică, artrită juvenilă idiopatica
semnele meningeene pozitive, convulsiile, sindromul
infecţios, tulburări de conştienţă pot orienta către
meningoencefalită.
semnele neurologice de focar, semnele de
hipertensiune intracraniană asociate cu febră la un
copil cu cardiopatie congenitală pot sugera o embolie
sau un abces cerebral
visceromegalia (hepatosplenomegalia) şi febra pot
orienta către: hepatită cronică, boală granulomatoasă
hepatică (lues, TBC, sarcoidoză, toxoplasmoză, bruceloză)
infecţii parazitare (echinococoză), abces sau tumoră
hepatică, mononucleoză infecţioasă, malignitate
hematologică
otoree, tumefacţia părţilor moi la nivelul mastoidei
asociate cu febră sugerează prezenţa otitei sau mastoiditei
rinoreea purulentă, obstrucţia nazală, sensibilitatea la
presiune a părţilor moi deasupra sinusului afectat
sugerează prezenţa unei sinuzite
III. Investigaţiile paraclinice
Examenele paraclinice sunt orientate în raport cu semnele
clinice de debut.
a) Se vor efectua examene paraclinice de primă
intenţie:
hemoleucogramă
VSH
proteina C reactivă
examen sumar de urină
IDR la tuberculină
radiografie pulmonară
examen ORL
hemocultură
urocultură
coprocultură
EKG
EEG
examen stomatologic
examen chirurgical
b) Investigaţii de a 2-a intenţie în raport cu
semnele clinice orientative
serodiagnostic: Widal, Wright, examen pentru
leptospiroză
studiul factorului reumatoid, celule LE, anticorpi
anti-ADN
examen în picătură groasă
medulogramă
radiografia de oase
radiografia abdominală pe gol
radioscopia gastro-intestinală
urografia
arteriografia
puncţia lombară
echocardiografia
echografie abdominală
CT
RMN
 
IV. Etiologia sindromului febril prelungit 
A) Infecţii
1.Infecţii bacteriene
1.1 Infecţii ale aparatului respirator
Otită medie supurată
Febra prelungită poate apare în caz de infecţii “decapitate” prin
tratament insuficient cu antibiotice, în caz de bacterii
rezistente, antecedente de otite recidivante, adenoidită asociată
Otoantrita
Trebuie suspectată în faţa unui tablou clinic constând din febră
prelungită, curbă ponderală staţionară sau descendentă,
modificarea scaunelor, drenaj otic cronic, perforaţie a
timpanului situată în porţiunea posterosuperioară
Adenoidita cronică
Se manifestă prin: febră de tip invers, obstrucţie nazală
permanentă, respiraţie predominent orală, modificări
ale timpanului (ce traduce o tulburare cronică de
pneumatizare a urechii medii)
Sinuzita
Se manifestă cu: febră prelungită, obstrucţie nazală
cronică, secreţii mucopurulente, semne biologice (VSH
, PCR crescută) modificări ale orificiului de drenaj a
sinusurilor paranazale la rinoscopia anterioară,
modificări caracteristice pe radiografia sinusurilor feţei
Infecţia cronică amigdaliană
Se manifestă clinic ca o angină recidivantă eritematoasă sau
eritemato-pultacee însoţită de adenopatie cervicală dureroasă
Abcesul retrofaringian
Clinic se manifestă prin febră prelungită, dispnee, disfagie. Se
evidenţiază prin tuşeu faringian şi prin examen radiologic de profil
al regiunii cervicale ce va evidenţia bombarea posterioară a
abcesului
Abcesul pulmonar
Este consecinţa infectării de obicei postobstructive a parenchimului
pulmonar, ce are drept consecinţă supuraţia şi necroza.
Tabloul clinic cuprinde: febră prelungită de tip septic, tuse, dispnee,
tahicardie. Examenul radiologic precizează diagnosticul
Alte cauze:
bronşiectazia
pleureziile închistate
Au ca element clinic dominant febra prelungită asociată cu diferite
manifestări pulmonare
Tuberculoza
Clinic tuberculoza de primoinfecţie se manifestă prin: alterarea stării
generale, astenie, anorexie, febră prelungită, transpiraţii nocturne,
manifestări eruptive (eritem nodos, purpură, eritem polimorf)
Granulia tuberculoasă
Se manifestă clinic cu febră neregulată uneori cu valori mari,
frisoane, dispnee, cianoză, tuse, adenopatii, splenomegalie, pleurezie,
pericardită sau meningită. 
 1.2 Infecţii ale aparatului digestiv
Colecistite şi colangite
Febra de intensitate variabilă are aspect caracteristic
“febră gotică” (aspect de turnuri înalte). Simptomele
clinice caracteristice sunt: durere localizată în
hipocondrul drept şi/sau epigastru, frisoane, greaţă,
vărsături ce conţin bilă, icter
Hepatită cronică agresivă şi ciroză hepatică
Tabloul clinic cuprinde: febră moderată cu caracter
prelungit ce semnifică evoluţie gravă (pusee inflamatorii
sau de citoliză) spre decompensare.
Abcesele hepatice, subfrenice
În tabloul clinic atrage atenţia: starea generală alterată, febra de
tip septic, modificarea de aspect şi consistenţă a ficatului,
ascensionarea diafragmului.
Plastronul apendicular
Se caracterizează prin sensibilitate dureroasă la nivelul fosei
iliace drepte, palparea în această regiune a unei formaţiuni
tumorale.
Febrele tifoide şi paratifoide
Sunt greu de diagnosticat în formele atipice şi în cele tratate
insuficient cu antibiotic.
Sunt suspectate pe baza datelor epidemiologice şi a noţiunii de
contact.
Salmonelozele
Forma septicemică poate apare la sugarii şi copiii mici cu
rezistenţă scăzută la infecţii putând determina localizări
metastatice manifestându-se cu: febră neregulată remitentă sau
intermitentă, frisoane, alterarea stării generale, splenomegalie.
Bruceloza
Este o boală rară la copil: trebuie suspectată în caz de contact
direct cu animale infectate, consum de brânzeturi preparate din
lapte nepasteurizat sau din lapte crud.
Clinic bolnavii prezintă: febră uneori cu aspect ondulant, dureri
musculare, nevralgii, artralgii, transpiraţii nocturne,
splenomegalie moderată, poliadenopatii. Serodiagnosticul
Wright permite în general diagnosticul.
 1.3 Infecţiile bacteriene ale sistemului nervos central
Meningitele “decapitate”
Se observă în cursul infecţiilor cu Hemophilus influenzae insuficient
tratate. Persistenţa febrei, bombarea fontanelei, vărsături în jet,
convulsiile, semnele neurologice de focar pun în discuţie un empiem
subdural.
Abcesul cerebral
Tabloul clinic cuprinde febră prelungită, semne neurologice de focar,
tulburări psihice. Apare mai ales în evoluţia sinuzitelor şi cardiopatiilor
congenitale cianogene.
Meningita TBC
Apare în general la copiii nevaccinaţi BCG de obicei în primele 6 luni după
o primoinfecţie tuberculoasă localizată pulmonar. Clinic se întâlneşte:
febră, cefalee, vărsături ce apar după un prodrom de aproximativ 1-2
săptămâni.
 1.4 Endocardita bacteriană subacută (lentă) Osler
Tabloul clinic este variat putând simula orice boală. Febra
este moderată (37,5 - 38C) şi prelungită, se asociază
manifestării cutanate. Diagnosticul trebuie suspectat la
copiii cu cardiopatii congenitale sau reumatismale.
 
1.5 Infecţii urinare
Diagnosticul trebuie suspectat în faţa unui sugar sau copil
mic ce prezintă o simptomatologie nespecifică: febră
prelungită, staţionare a greutăţii, vărsături, diaree, sindrom
de deshidratare acută, semne neurologice, stare toxică.
 1.6 Septicemiile cu stafilococ, streptococ, colibacil,
klebsiella
Diagnosticul trebuie confirmat prin hemoculturi repetate
efectuate înainte de antibioterapie sau la un interval
suficient de lung după oprirea sa. 
1.7 Miocarditele acute
Persistenţa unor stări febrile la un interval de timp de la
debutul bolii la care se adaugă starea de astenie, palpitaţii,
dureri precordiale poate sugera existenţa unei miocardite.
1.8 Osteomielita
Clinic se manifestă prin febră, eritem al tegumentelor,
senzaţie de împăstare locala, impotenţă funcţională. 
 2.Infecţiile virale
Pot avea printre manifestările clinice febra prelungită.
Mononucleoza infecţioasă
Clinic se manifestă cu: febră, angină, hipertrofii
ganglionare, splenomegalie, uneori hepatomegalie.
Boala incluziilor citomegalice
Forma de boală câştigată la copil în urma infectării de
la mamă în cursul travaliului se manifestă clinic prin:
pneumonie interstiţială, febră neregulată, prelungită,
adenopatii, angină, erupţii cutanate,
hepatosplenomegalie.
Hepatita virală
Febra prelungită poate fi element clinic unic în
formele anicterice la copilul mic sau febra poate fi
prezentă în faza preicterică a bolii.
Infecţia cu virusul imunodeficienţei umane
(HIV)
Această infecţie poate fi suspectată la un copil cu risc
crescut (copil instituţionalizat, cu internări frecvente
în spital) la care apare: scădere marcată în greutate,
diaree prelungită, limfadenopatii.
 3. Infecţii parazitare
Malarie
Clinic diagnosticul trebuie suspectat la un copil ce prezintă accese
febrile precedate de frison urmate de transpiraţii, herpes,
splenomegalie şi mai ales dacă pacientul provine dintr-o zonă cu
malarie sau dacă a călătorit într-o zonă tropicală sau subtropicală,
sau dacă pacienţii au primit transfuzii.
Trichinoza
Clinic bolnavii prezintă la debut: dureri abdominale,
vărsături, diaree, febră înaltă. După o săptămână apar dureri
musculare, edeme palpebrale, afectarea miocardului, afectarea
SNC. Datele epidemiologice (apariţia simptomelor la mai multe
persoane din aceeaşi colectivitate), eozinofilia foarte mare şi
prezenţa trichinelor în biopsia musculară pot confirma
diagnosticul.
Toxoplasmoza câştigată
Febra cu valori moderate şi adenomegaliile sugerează diagnosticul.
 4. Infecţii cu spirochete
Leptospiroza
Tabloul clinic cuprinde: febră, cefalee, mialgii,
infecţie conjunctivală, atingere renală sau/şi
hepatică, sindrom meningean.
 
5. Micozele generalizate
Clinic evoluează ca o septicemie trenantă ce apare
după tratamente cu antibiotice şi steroizi.
 B) Colagenozele şi afecţiunile inflamatorii
Reumatismul articular acut (RAA)
Reprezintă în prezent o cauză rară de febră izolată fără
semne de artrită sau cardită. Cel mai frecvent modificările
reactanţilor de fază acută asociaţi cu febră semnifică
infecţii amigdaliene recidivante.
Patologia focală
Prin această denumire se înţelege un ansamblu de semne
datorate unui focar infecţios bacterian localizat cel mai
frecvent la nivelul amigdalelor sau dinţilor având cel mai
adesea etiologie streptococică. Clinic manifestările pot fi
variate: febră prelungită neexplicată asociată cu semne
articulare ce simulează un reumatism cronic.
Clinic este dificil de a dovedi relaţia de cauzalitate şi
diagnosticul precis.
Artrită juvenilă
Boala debutează adesea prin febră ridicată,
neregulată, ce se poate prelungi săptămâni sau luni
înainte de a apare semnele cutanate şi/sau articulare
Lupus eritematos sistemic (LES),
periarterita nodoasă (PAN)
Aceste afecţiuni sunt mai frecvente decât alte
colagenoze (dermatomiozita şi sclerodermia)
Febra precede cu mult timp înainte apariţia altor
localizări ale acestor boli.
Maladia Kawasaki (sindromul adeno-muco-cutanat)
Este întâlnită la sugar şi copilul mic, având o etiologie neprecizată.
Febra este un element constant cu aspect variabil, poate să dureze
5-20 zile şi nu răspunde la nici un tratament. Alte manifestări sunt
caracteristice: conjuctivita, manifestări buco-faringiene, eritem şi
infiltraţie edematoasă la nivelul mâinilor şi picioarelor, afectare
ganglionară, afectare cardiacă (miocardită, pericardită) diaree,
artralgii sau artrită, manifestări neuromeningiene, manifestări
oculare, miozită.
Boala Crohn
Apare mai frecvent la copilul mare, se manifestă cu: febră dureri
abdominale, tulburări de tranzit intestinal, afectarea creşterii
staturo-ponderale, anemie hipocromă.
C. Cauze hematologice şi tumorale
Leucemiile acute
Febra poate fi moderată sau foarte ridicată neregulată,
poate fi izolată sau poate fi legată de o infecţie
(pneumonie, angină, stomatită) favorizată de o
neutropenie. Se poate asocia cu alte simptome: dureri
osoase, paloare, sângerări.
Limfoame maligne (Hodgkin sau non Hodgkin)
Febra are un aspect ondulant evoluează timp îndelungat
(poate fi expresia unei infecţii supraadăugate) se poate
asocia cu adenopatii, visceromegalie, prurit, transpiraţie,
scădere ponderală.
Tumori
 Neuroblastoamele se pot manifesta cu febră prelungită,
dureri osoase sau articulare, anemie (tabloul clinic poate
simula o leucemie acută)
Nefroblastomul (tumora Wilms) poate prezenta în
tabloul clinic febră prelungită aparent neexplicată (prin
necroză tumorală), dureri abdominale sau în loja renală,
hematurie pasageră, hipertensiune arterială.
Feocromocitomul poate avea rar în tabloul clinic febră
prelungită.
 
 D. Alte cauze
Febra medicamentoasă
Se observă mai ales în cursul tratamentelor cu antibiotice
(alergia la -lactamine; este cea mai frecventă). Se
caracterizează prin stare generală bună, toleranţă bună a
febrei, absenţa semnelor de infecţie. Oprirea tratamentului cu
antibiotice determină retrocedarea febrei în decurs de 24 ore.
Fenomenele pot apare imediat la administrarea
medicamentului sau după aproximativ 9 zile de tratament
(sindromul de a 9-a zi). Alte medicamente ce pot determina
febră sunt: sulfamidele, barbituricele, chinina, procainamida,
laxativele.
Febra de origine centrală
Febra apare prin dereglarea centrului hipotalamic al termoreglării.
Acest lucru poate fi produs în: tumori ale regiunii diencefalice,
encefalite, hemoragia cerebro-meningee la naştere, hidrocefalie
internă, encefalopatia cronică infantilă, traumatismele craniene,
operaţiile pe creier, după anestezie (halotan)
Febra de resorbţie: prin dezagregarea ţesuturilor (contuzii,
infarcte, necroze aseptice medicamentoase), prin resorbţia de
hematoame sau hemoragii interne.
Diabetul insipid
Se poate manifesta clinic prin poliurie, agitaţie, sete vie, febră
prelungită, deshidratare acută hipernatremică, colaps.
Febra endocrină: hipertiroidia, hiperestrogenemia
Ritmul termic circadian perturbat
Există persoane sănătoase la care nivelul
homeostaziei termice este mai ridicat (37-38C) faţă
de limitele considerate normale dar aceasta nu
trădează o stare de boală, valorile termice crescute
nu sunt resimţite de bolnav, nu cedează la
administrarea de antitermice.
Febra simulată
Se poate verifica realitatea febrei măsurând febra cu
mai multe termometre la interval de 3 ore.
Subfebrilitatea nevrozei de termoreglare
(apare în nevroza astenică).
Anemia feriprivă a sugarului poate determina
stări subfebrile prelungite.
Febra de cauză necunoscută (idiopatică)
Cauzele sindromului febril prelungit pe
categorii de vârstă (după V.Popescu)
Nou-născut
febra de deshidratare
febra de supraîncălzire
febra din infecţii
febra din alte boli
diabetul insipid
hipercalcemia idiopatică
Sugar
adenoidita cronică
otită medie supurată
otomastoidita
infecţii de tract urinar
tuberculoza pulmonară de primoinfecţie
osteite, osteomielite
febra medicamentoasă
Copil mic
infecţiile tractului urinar
tuberculoza pulmonară de primoinfecţie
febra tifoidă şi paratifoidă
bruceloza
mononucleoza infecţioasă
toxoplasmoza
abcesele mascate (subfrenic, paranefritic, pulmonar, cerebral)
colagenoze (artrita juvenilă)
boala Hodgkin
leucemii
Copil mare
boli ale tractului digestiv
boli hepatice
septicemii
endocardita lentă
reumatismul articular acut
febra din malignităţi
febra de resorbţie
febra de simulare
febra de origine centrală
 TRATAMENTUL FEBREI

Masuri fizice recomandate:

 hidratarea adecvată a copilului
 asigurarea unui confort de mediu ( temperatura camerei
20-22℃), evitarea supraîncălzirii copilului
 imbracat sumar, neinvelit
 amplificarea circulatiei aerului: ventilator, fereastra
deschisa
 bai cu apă caldă (cu 2 grade sub temperatura corpului), cu
excepţia cazurilor prezenţei tulburărilor de microcirculaţie.
Medicaţia antipiretică
Antipireticele sunt indicate doar dacă febra este mai mare de
38,5°C, în special dacă starea generală este modificată.
Acetaminofen ( Paracetamol ) 10-15 mg/Kg/doză, se
poate repeta dacă persistă sau reapare febra la interval de 4-6 ore
(PO sau intrarectal ). Nu se vor depași 5 doze în 24 ore. La copilul
mai mare de 12 ani doza este de 325-650 mg, la 4-6 ore, fară a
depăși 4 g/zi. Acetaminofenul este indicat de la varsta de 1 lună.
Se poate administra si i.v. 15 mg/kg/doza la 6 ore interval.
Ibuprofen7,5-10 mg/kg/doză(fără a depăși 30 mg/Kg/zi), se
poate repeta după 6 ore. Preparatele cu ibuprofen sunt indicate
după varsta de 3 luni.
Managementul terapeutic la copii cu febra are
drept scop eliminarea disconfortului copilului,
aflat în dificultate, şi cuprinde recomandări de
îngrijire, hidratare a copilului şi, in unele cazuri -
antipiretice.
Prezenţa febrei, însă, nu este condiţia de bază pentru
administrare de antipiretice.
Ținta administrării medicaţiei antipiretice este
reducerea disconfortului copilului.
Nu se insistă pe normalizarea temperaturii corporale; se
consideră eficientă intervenţia antipiretică daca temperatura a
scazut cu 1-1,5 grade C şi starea de confort a copilului s-a
ameliorat.
Administrarea alternativă de acetaminofen şi ibuprofen nu
este recomandată, dacă se obţine eficienţă în monoterapie!
Cand este indicata, se administreaza ibuprofen 10 mg/kg/doza
alternat la 3 ore interval cu Paracetamol 15 mg/kg/doza.
Nu se administreaza antibiotice daca nu exista argumente
pentru etiologia bacteriana a febrei.
Nu se administrează Acid acetylsalicylic ( Aspirina ) la copiii
sub 12 ani!
Nu se administrează Metamizol sodic de rutina !
Convulsiile febrile
CF=criza epileptica, frecvent cu manifestari motorii
asociata cu tulb.respiratorii
apare in context febril
in primele 24-48 de ore ale unei afectiuni acute infectioase
extracerebrale
la copil cu varsta intre 3 luni -5 ani
prevalenta de 4-6 %
prognostic diferit de la caz la caz
prag convulsivant scazut pe o hiperexcitabilitate fiziologica
25-40% cu istoric fam. pozitiv
Clasificare
a) CF simple :
- manif.motorii generalizate
- durata sub 15 minute
- o singura criza in 24 ore
- coma postcritica de scurta durata
- istoric familial de CF simple
- fara deficite motorii dupa criza
- copil cu dezv.normala neuropsihomotorie
b) CF complexe:
- manifestari motorii partiale
- durata mai mare de 15 min
- mai multe crize intr-o zi
- deficite motorii postcritice
- afectare neurologica anterioara
- retard psihomotor
- istoric familial pozitiv de boli care predispun la
afectare neurologica
- dg.diferential cu epilepsia
Diagnostic
Anamneza va evidentia:
- suferinta la nastere ?
- retard psihomotor ?
- AHC de CF sau in afebrilitate
- AP: CF sau in afebrilitate, traumatism cranian,
imunizari recente, ingestie de toxice,medicamente
- factori precipitanti: simptome ale unei afectiuni
acute, febra ?
Examenul clinic va aprecia :
- intensitatea febrei
- afectarea starii de constienta
- fontanela la sugar ( starea de tensiune )
- daca exista deficit motor unilateral ( semne
neurologice de focar )
- simptome sugestive pentru sepsis: tahicardie,
hipotensiune arteriala
- leziuni traumatice la niv. extremitatii cefalice
Investigatii paraclinice
- nu sunt necesare la cei cu CF simple dar optional se
pot face: ex sumar de urina si urocultura,
hemocultura
- ex LCR se va face la sugar la primul episod de CF si
la cei peste 1 an daca sunt semne de iritatie
meningeala
- glicemia, electrolitii in caz de convulsii prelungite
sau somnolenta postcritica
- RMN se va face daca au fost convulsii focale sau
persista un deficit neurologic postcritic
- EEG se va face la cei cu CF complexe sau care aveau
anomalii neurologice anterioare
Dg. diferential
- meningita,encefalita
- spasmul hohotului de plans
- delir febril
- frison
- mioclonii benigne s.a.
Tratament
a) in criza:
- pozitie de securitate
- prevenirea leziunilor traumatice
- scaderea febrei prin dezbracare, metode fizice (baie
hipotermizanta , impachetari ), antitermice
-DIAZEPAM intrarectal 0,5 mg/kgc/doza fara a depasi 5
mg/doza pana la 5 ani si fara a depasi 10 mg /doza dupa 5
ani
- daca criza nu se opreste dupa 10-15 min de la prima
administrare , se poate adm a 2 a doza de Diazepam
b) dupa convulsia febrila
- tratament pentru reducerea febrei
-tratametul etiologic al afectiunii acute
- hidratare
Tratament profilactic
- intermitent : in conditii de febra se va adm
diazepam oral sau intrarectal la 12 ore pe o perioada
de 24-48 de ore
-continuu cu antiepileptice la cei cu CF complexe
Complicatii
- imediate ale crizei :
1. aspirarea de secretii,
2. traumatisme,
3. muscarea limbii,
4. Hipoxie
5. ischemie cerebrala,
6. bradicardie,
7. stare de rau epileptic
- tardive mai frecvent in caz de CF complexe: pareze
postcritice, leziuni cerebrale, retard in dezv neuropsihomotorie
Evolutie
- risc de recurenta de 30%
- risc invers proportional cu varsta la care a fost
primul episod de CF
-risc mai mare la cei cu CF complexe si cu retard in
dezvoltare
- CF simple sunt fara sechele neurologice, risc
de epilepsie ca la orice copil
- CF complexe cu evolutie variabila