Examenul LCR în

diagnosticul infecţiilor
SNC
 Infecţiile SNC
URGENŢE

• Meningite purulente cauzate cel mai frecvent de bacterii,

ocazional de protozoare.
• Meningite cu lichid clar şi evoluţie acută sunt determinate
mai frecvent de virusuri (meningite aseptice), uneori de
leptospire. Când evoluează cronic, este posibilă etiologia
tuberculoasă, sifilitică sau fungică. Probleme de diagnostic
dificile pun meningitele bacteriene „decapitate” prin tratament
antimicrobian incomplet, care pot evolua cu lichid clar.
• Encefalitele, inflamaţii ale creierului, sunt mai frecvent virale,
dar pot să apară şi prin mecanism infecto-alergic. Uzual li se
asociază meningita.
• Poliomielitele sunt inflamaţii ale ţesutului nervos, care
evoluează cu distrugerea selectivă a neuronilor motori. Cel
mai frecvent sunt virale.
• Supuraţiile (abcese cerebrale, subdurale sau epidurale)
contraindică prelevarea LCR din cauza hipertensiunii
intracraniene. Profilul modificărilor citologice şi
biochimice din LCR este nespecific.
 Infectarea SNC se poate produce:

• Hematogen, în cursul unor bacteriemii (mai ales când se

depăşesc 104UFC/ml sânge) sau viremii cu variate porţi
de intrare. La rândul său, meningele infectat devine focar
bacteriemic.
• Din nazofaringe, prin tecile limfatice olfactive
(meningococ, pneumococ, Haemophilus influenzae).
• Prin contiguitate, din focare infecţioase
juxtameningiene (e.g., otomastoidită, sinuzită).
• Din exterior (conduct auditiv extern, tegumente,
nazofaringe) după fracturi craniene (meningite
traumatice, cu cel mai variat spectru etiologic), puncţii
rahidiene sau intervenţii chirurgicale pe nevrax
(meningite iatrogene, eventual cu tulpini bacteriene de
spital) şi la pacienţi cu anomalii congenitale (meningocel
ş.a.).
 Prelevate patologice
• LCR
• sânge
• prelevate de la poarta de intrare a
infecţiei
 În LCR urmărim:

• Microbul infectant (după caz, bacterie, fung, protozoar,

virus).
• Antigene ale microbului infectant.
• Consecinţe ale metabolismului microbian şi metaboliţi
microbieni: hipoglicorahie, hiperlactacidorahie, apariţia
alcoolului etilic, a acizilor graşi volatili etc.
• Modificări care reflectă inflamaţia: pleiocitoză cu o anume
formulă leucocitară, hiperproteinorahie.
• Apariţia unor anticorpi.
• Modificări care reflectă perturbări hidroelectrolitice în
circulaţia sistemică pe fondul hiperproteinorahiei:
hipoclorurorahia.
 Meningite bacteriene şi fungice
Nou-născut şi sugarul până la Enterobacteriaceae Pneumococi
2 luni (E. coli K1 ş.a.) Haemophilus influenzae tip b
Streptococcus agalactiae Bacilul piocianic
Staphylococcus aureus Listeria monocytogenes

Copil Neisseria meningitidis Mycobacterium tuberculosis2)

Pneumococi Leptospira
H. influenzae tip b1)

Adult Pneumococi L. monocytogenes4)

N. meningitidis Leptospira
S. aureus Cryptococcus neoformans4)
Bacili gram-negativi Candida albicans4)
Anaerobi nesporulaţi3) Stafilococi coagulazo-negativi5)
M. tuberculosis2) Streptococi viridans

1. Rară după vârsta de 5 ani.

2. Frecvenţă în creştere.
3. La pacienţi cu focare otice sau sinusale.
4. La pacienţi imunodeprimaţi.
5. Meningite iatrogene.
• Meningite virale
– enterovirusuri (Coxsackie A7, A9, B2-5, ECHO, rar
poliovirus sau enterovirus 71)
– virusul urlian
– virusul rujeolic
– virusul varicela-zoster
– virusul gripal
– paramixovirusuri
– adenovirusuri
– citomegalovirus
– virus herpes-simplex
– virusul coriomeningitei limfocitare
– arbovirusuri

• Meningite amibiene
– Naegleria fowleri
– Acantamoeba-Hartmanella
 Etiologia meningitelor bacteriene
Meningită acută Streptococcus pneumoniae
(pleiocitoză cu PN) Neisseria meningitidis
Listeria monocytogenes
Streptococcus agalactiae
Haemophilus influenzae
Staphylococcus aureus
Bacili gram-negativi (Enterobacteriaceae,
P. aeruginosa şi alţi BGN nonfermentativi)
Bacterii anaerobe
Bacillus anthracis
Meningită acută Stafilococi coagulazo-negativi
(corelată cu şunt LCR) Staphylococcus aureus
Propionibacterium spp.
BGN enterici (e.g., E.coli, Klebsiella spp.)
BGN non-fermentativi (e.g., P. aeruginosa,
Acinetobacter spp.)
Meningită cronică Nocardia asteroides
(pleiocitoză cu Lf) Brucella spp.
Leptospira interrogans
Mycobacterium tuberculosis
Treponema pallidum
Borrelia burgdoferi
Prelevarea şi transportul probelor

• specialişti infecţionişti, neurologi sau

neurochirurgi
• rahicenteză (lombară) sau puncţie ventriculară
• condiţii strict aseptice
• 5-10 ml
– minim 1 mL pentru bacterii piogene
– minim 5 mL pentru M. tuberculosis (centrifugare)
• 2 tuburi de centrifugă cu capac înşurubat
• transport imediat (< 15 min) şi fără refrigerare,
la laborator
 Criterii de calitate

• Prelevarea înaintea terapiei antimicrobiene sau,

dacă nu este posibil, înaintea dozei subsecvente
de antibiotic. Precizarea antibioticului utilizat.
• Evitarea prelevărilor prin cateter în meningita
corelată cu şunt LCR.
• Niciodată tampon imersat în lichidul de puncţie.
• Volum suficient.
• Tuburi fără fisuri, cu dop înşurubat.
• Decontaminarea tegumentului cu alcool iodat.
• Expedierea imediată la laborator.
• Transport în condiţii izoterme, la 37°C.
 Examene rapide
• Bacterioscopia
• Depistarea antigenică
 Tipul de meningită
Testul
Bacteriană Tuberculoasă Virală Fungică
Leucocite/mm3 sute-mii1) 25-100 50-1000 100-500
Tipul predominant PMN segmentate Mononucleare Mononucleare Mononucleare
de leucocite PMN tinere

Glucoza2) Foarte scăzută: Scăzută: Normală: Scăzută:

5-20 mg/dl 20-40 mg/dl 65-70 mg/dl3) 20-40 mg/dl

Acid lactic Crescut: > 35 mg/dl Crescut: > 35 mg/dl Normal: 35 mg/dl
Alcool etilic - - - Prezent
Proteine Mult crescute: Crescute: Uşor crescute: Crescute:
100-500 mg/dl 100-200 mg/dl 15-100 mg/dl ~ 100 mg/dl

1)Uneori < 100, alterori > 60000; la nou-născut şi sugar poate fi diagnosticată meningită bacteriană acută
(chiar şi cu cultură sterilă) dacă sunt prezente peste 8 leucocite sau peste 1PMN/mm 3 LCR.
2)Raportul glicorahie/glicemie < 0,31 are sensibilitate mai bună în meningitele bacteriene acute şi evită
rezultatele fals negative la pacienţi cu diabet zaharat.
3)Poate fi redusă la cca ¼ din pacienţii infectaţi cu virus herpes simplex sau urlian.