Professional Documents
Culture Documents
Anatomie Si Fiziologie Umana
Anatomie Si Fiziologie Umana
• Anatomia este o ramură a biologiei morfologice care studiază forma şi structura organismului şi ale
părţilor lui componente.
• Etimologic, cuvântul ”anatomie” derivă din 2 cuvinte:
• - ”ana” care în limba latină înseamnă a tăia, a diseca
• - ”temnein” care în limba greacă înseamnă a tăia, a diseca
• Organismul uman constituie un sistem ierarhizat, ce dispune de sisteme de autoreglare integrate.
• Funcțiile organismului uman sunt îndeplinite de structuri specializate, ele acționând în
strânsă dependență unele de altele.
1.1. ORGANIZAREA GENERALĂ A ORGANISMULUI
UMAN
REGIUNILE ORGANISMULUI UMAN
• Cap
• Gât
• Trunchi
• Membrele superioare
• Membrele inferioare: sunt formate din 3 segmente (coapsă, gambă şi picior) și se leagă
de trunchi prin centura pelviană.
• Capul
• Este format din 2 zone:
• - zona craniană, numită și neurocraniu sau cutie craniană, care conține cea mai
mare parte a sistemului nervos central
• - zona facială, numită viscerocraniu, care conține cei mai importanţi analizatori.
• Zona craniană prezintă următoarele regiuni:
• - regiunea frontală
• - regiunea parietală
• - regiunea occipitală
• - regiunea temporală
• - regiunea auriculară
• Zona facială prezintă următoarele regiuni:
• - regiunea orbitală sau palpebrală
• - regiunea nazală
• - regiunea orală sau labială
• - regiunea mentonieră
• - regiunea infraorbitală
• - regiunea zigomatică
• - regiunea parotidiană
• GÂTUL
• Reprezintă legătura dintre cap şi trunchi.
• Prezintă 4 zone:
• - zona anterioară
• - zona laterală dreaptă
• - zona laterală stângă
• - zona posterioară sau nucală
• Zona anterioară prezintă 2 segmente:
• - segmentul suprahioidian
• - segmentul subhioidian, care la rândul lui
prezintă 4 regiuni:
• - regiunea laringiană
• - regiunea traheală
• - regiunea tiroidiană
• - trigonul carotic
• Zona posterioară este zona cefei.
• Zonele laterale cuprind câte 2 regiuni fiecare:
• - regiunea sternocleidomastoidiană
• - regiunea supraclaviculară numită și
fosa supraclaviculară
• TRUNCHIUL
• Este format din:
• - torace
• - abdomen
• - pelvis
• În interiorul acestora se găsesc cavităţile: toracică, abdominală
şi, respectiv, pelviană, care adăpostesc viscerele (organele).
• Are 2 zone:
• - zona antero – laterală, numită și ventro – laterală
• - zona posterioară sau dorsală
• Zona antero – laterală prezintă 16 regiuni:
• - regiunea sternală
• - regiunea epigastrică
• - regiunea ombilicală
• - regiunea hipogastrică sau pubiană
• - 2 regiuni infraclaviculare (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni mamare (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni costale (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni hipocondriale (hipocondrul) (drept și stâng)
• - 2 regiuni latero – abdominale numite și flancuri abdominale
(dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni inghinale, numite si fose inghinale (dreaptă și
stângă)
• Zona posterioară prezintă 7 regiuni:
• - regiunea vertebrală
• - regiunea sacro – coccigiană
• - 2 regiuni scapulare (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni suprascapulare (dreaptă și
stângă)
• - regiunea interscapulară
• - 2 regiuni infrascapulare (dreaptă și
stângă)
• - regiunea lombară
• MEMBRELE SUPERIOARE
• Se prind de trunchi prin centura scapulară.
• Fiecare membru superior are câte 6 segmente:
• - umăr
• - braț
• - cot
• - antebraț
• - gâtul mâinii sau încheietura mâinii
• - mâna
• Umărul are 4 regiuni:
• - regiunea axilară
• - regiunea
deltoidiană
• - regiunea
acromială
• - regiunea
scapulară
• Brațul are 2 regiuni:
• - regiunea
brahială
anterioară
• - regiunea
brahială
• Cotul are 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Antebrațul prezintă 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Gâtul mâinii, segment scurt ce face legătura
între antebraț și mână are 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Mâna are 2 regiuni:
• - regiunea palmară
• - regiunea dorsală.
• MEMBRELE INFERIOARE
• Membrul inferior prezintă 6 regiuni:
• - regiunea gluteală sau fesieră
• - coapsa
• - genunchiul
• - gamba
• - glezna
• - piciorul
• Coapsa are 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Genunchiul este împărțit în 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară, numită fosa poplitee
• Gamba prezintă 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Glezna, numită și gâtul piciorului prezintă 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Piciorul prezintă:
• - regiune dorsală
• - regiune plantară
1.2. AXELE ȘI PLANURILE DE ORIENTARE ÎN
ORGANISM
• Corpul uman este construit pe principiul
simetriei bilaterale.
• Corpul uman este un corp tridimensional ce
prezintă:
• - 3 axe
• - 3 planuri
AXELE
• Axele sunt linii imaginare, trasate prin corpul uman se
întretaie în unghi drept şi care corespund celor trei
dimensiuni ale spaţiului.
• Organismul uman are următoarele axe:
• - axul longitudinal
• - axul sagital
• - axul lateral
• Axul longitudinal:
• - este linia dreaptă imaginară care pornește din creștetul capului
(vertex) și ajunge în centrul poligonului de susținere a corpului
(poligonul este format de suprafața tălpilor și spațiul dintre ele).
• - este axul lungimii corpului
• - are 2 poli:
• - polul superior sau cranial
• - polul inferior sau caudal
• Axul sagital:
• - este linia imaginară trasă în grosimea corpului
• - se mai numește axul antero-posterior sau ventro-dorsal
• - este un ax orizontal
• - are 2 poli:
• - polul anterior (ventral)
• - polul posterior (dorsal)
• - are poziție orizontală
• Axul lateral:
• - este linia imaginară ce transversală lățimea corpului
• - este un ax orizontal
• - are 2 poli:
• - polul drept
• - polul stâng
PLANURILE
• Planurile sunt suprafeţe imaginare care secţionează
corpul uman, trecând prin 2 din axele corpului.
• Organismul uman prezintă următoarele planuri:
• - planul sagital
• - planurile parasagitale
• - planul frontal
• - planul orizontal
• Planul sagital sau mediosagital:
• - este planul ce trece prin axul longitudinal şi cel
sagital
• - împarte corpul uman în 2 jumătăţi simetrice:
• - dreaptă
• - stângă.
• Planurile parasagitale:
• - sunt planurile paralele cu planul mediosagital.
• Planul frontal:
• - este planul care trece prin axul longitudinal şi prin cel transversal
• - merge paralel cu fruntea
• - împarte corpul în două porţiuni neasemănătoare:
• - anterioară sau ventrală
• - posterioară sau dorsală
• Planul orizontal sau transversal:
• - este planul ce trece prin axul sagital și prin cel transversal
• - împarte corpul în două părți:
• - superioară sau cranială
• - inferioară sau caudală
1.3. NOMENCLATURA ANATOMICĂ
• Vertical: indică direcția perpendiculară pe un plan orizontal a
unei formațiuni anatomice
• Orizontal: este denumirea unei axe, a unui plan sau indică
direcția unei formațiuni anatomice cu poziție paralelă cu
solul
• Median: denumește planul median al corpului, indică poziția
formațiunilor anatomice în mijlocul unei regiuni sau
denumirea unei linii care împarte o regiune în 2 părți egale;
•
• Sagital: denumește un plan paralel cu planul median sau
raportează formatiunile anatomice în acest plan
• Frontal: denumește planul frontal
• Transversal: denumește planul transversal
• Medial: se referă la formațiunile mai apropiate de planul median
al corpului
• Lateral: indică pozitia mai îndepărtată de planul median
• Intermediar: indică poziția pe mijloc a unei formatiuni;
de asemenea este denumirea unui nerv
• Anterior: arată că o formațiune se află în fața alteia
• Posterior: arată că o formațiune se află în spatele alteia
• Dorsal: se utilizează penntru părțile posterioare ale capului,
gâtului, trunchiului și membrelor
• Ventral: se referă la partea anterioară a corpului; se
folosește foarte rar, pentru că este înlocuit cu termenul de
anterior
• Intern sau profund: indică că o formațiune se află
în interiorul alteia
• Extern sau superficial: arată că o formațiune se află într-un
plan superficial alteia
• Cranial: se referă la polul superior al corpului
• Caudal: se referă la polul inferior al corpului
• Proximal: indică formațiunile mai apropiate de
rădăcina membrelor, deci de trunchi
• Distal: indică formațiunile cele mai depărtate de
rădăcina membrelor, deci de trunchi
• Volar sau palmar: termeni folosiți pentru
formațiunile palmei mâinii, indicând palma
• Plantar: se folosește pentru formațiunile de la nivelul
plantei (talpa piciorului)
2. PĂRȚILE COMPONENTE ALE
ORGANISMULUI UMAN
2.1. COMPONENTE ANATOMICE
• Capul
• Este format din 2 zone:
• - zona craniană, numită și neurocraniu sau cutie craniană, care conține cea mai
mare parte a sistemului nervos central
• - zona facială, numită viscerocraniu, care conține cei mai importanţi analizatori.
• Zona craniană prezintă următoarele regiuni:
• - regiunea frontală
• - regiunea parietală
• - regiunea occipitală
• - regiunea temporală
• - regiunea auriculară
• Zona facială prezintă următoarele regiuni:
• - regiunea orbitală sau palpebrală
• - regiunea nazală
• - regiunea orală sau labială
• - regiunea mentonieră
• - regiunea infraorbitală
• - regiunea zigomatică
• - regiunea parotidiană
• GÂTUL
• Reprezintă legătura dintre cap şi trunchi.
• Prezintă 4 zone:
• - zona anterioară
• - zona laterală dreaptă
• - zona laterală stângă
• - zona posterioară sau nucală
• Zona anterioară prezintă 2 segmente:
• - segmentul suprahioidian
• - segmentul subhioidian, care la rândul lui
prezintă 4 regiuni:
• - regiunea laringiană
• - regiunea traheală
• - regiunea tiroidiană
• - trigonul carotic
• Zona posterioară este zona cefei.
• Zonele laterale cuprind câte 2 regiuni fiecare:
• - regiunea sternocleidomastoidiană
• - regiunea supraclaviculară numită și
fosa supraclaviculară
• TRUNCHIUL
• Este format din:
• - torace
• - abdomen
• - pelvis
• În interiorul acestora se găsesc cavităţile: toracică, abdominală
şi, respectiv, pelviană, care adăpostesc viscerele (organele).
• Are 2 zone:
• - zona antero – laterală, numită și ventro – laterală
• - zona posterioară sau dorsală
• Zona antero – laterală prezintă 16 regiuni:
• - regiunea sternală
• - regiunea epigastrică
• - regiunea ombilicală
• - regiunea hipogastrică sau pubiană
• - 2 regiuni infraclaviculare (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni mamare (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni costale (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni hipocondriale (hipocondrul) (drept și stâng)
• - 2 regiuni latero – abdominale numite și flancuri abdominale
(dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni inghinale, numite si fose inghinale (dreaptă și
stângă)
• Zona posterioară prezintă 7 regiuni:
• - regiunea vertebrală
• - regiunea sacro – coccigiană
• - 2 regiuni scapulare (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni suprascapulare (dreaptă și
stângă)
• - regiunea interscapulară
• - 2 regiuni infrascapulare (dreaptă și
stângă)
• - regiunea lombară
• MEMBRELE SUPERIOARE
• Se prind de trunchi prin centura scapulară.
• Fiecare membru superior are câte 6 segmente:
• - umăr
• - braț
• - cot
• - antebraț
• - gâtul mâinii sau încheietura mâinii
• - mâna
• Umărul are 4 regiuni:
• - regiunea axilară
• - regiunea
deltoidiană
• - regiunea
acromială
• - regiunea
scapulară
• Brațul are 2 regiuni:
• - regiunea
brahială
anterioară
• - regiunea
brahială
• Cotul are 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Antebrațul prezintă 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Gâtul mâinii, segment scurt ce face legătura
între antebraț și mână are 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Mâna are 2 regiuni:
• - regiunea palmară
• - regiunea dorsală.
• MEMBRELE INFERIOARE
• Membrul inferior prezintă 6 regiuni:
• - regiunea gluteală sau fesieră
• - coapsa
• - genunchiul
• - gamba
• - glezna
• - piciorul
• Coapsa are 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Genunchiul este împărțit în 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară, numită fosa poplitee
• Gamba prezintă 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Glezna, numită și gâtul piciorului prezintă 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Piciorul prezintă:
• - regiune dorsală
• - regiune plantară
2.2. NIVELURI DE OGANIZARE ANATOMICĂ ȘI
FIZIOLOGICĂ
• Organismul uman este format din:
• - celule,
• - ţesuturi,
• - organe,
• - aparate şi sisteme.
• Celula este unitatea morfofuncțională și genetică a organismului uman, ce are capacitate de
autoreglare, autoconservare şi autoreproducere.
• Toate celulele organismului provin din celula-ou (zigot).
• În perioada embrionară, prin procese de diferențiere, forma celulelor se diversifică în
concordanță cu funcțiile îndeplinite. Celulele mature sunt deja diferențiate.
• Mai multe celule de același tip alcătuiesc țesuturile.
• Țesutul este o grupare de celule diferențiate și interdependente,
care au aceeași structură și îndeplinesc aceeași funcție.
• Prin diferențierea și specializarea celulelor apar cele 4 tipuri
fundamentale de țesuturi:
• - epitelial
• - conjunctiv
• - muscular
• - nervos
• Țesut epitelial
• Țesut conjunctiv
• Țesut muscular
• Țesut nervos
• Tipuri de țesuturi
• Organele sunt ansambluri de celule şi ţesuturi care s-
au diferenţiat în vederea îndeplinirii anumitor funcţii în
organism.
• Organele sunt grupări de țesuturi identice sau diferite,
care acționează împreună pentru îndeplinirea unei
anumite funcții.
• Organele nu funcţionează izolat în organism, ci în
strânsă corelaţie.
• Aparatele sunt grupări de organe cu funcţie principală
comună, deşi structura lor morfologică este diferită. Ele
sunt unităţi funcţionale ale corpului, de unde derivă şi
denumirea lor.
• Sistemele de organe sunt unităţi morfologice şi funcţionale
alcătuite din organe care au aceeaşi structură, sunt formate
din acelaşi ţesut și îndeplinesc funcții
identice .
• Organele şi aparatele corpului uman pot fi clasificate în:
• - organe ale vieţii de relaţie
• - organe ale vieţii vegetative
2.2. CELULA
• Organismul uman este format din:
• - celule,
• - ţesuturi,
• - organe,
• - aparate şi sisteme.
• Celula este unitatea morfofuncțională și genetică a organismului uman, ce
are capacitate de autoreglare, autoconservare şi autoreproducere.
• Toate celulele organismului provin din celula-ou (zigot).
• În perioada embrionară, prin procese de diferențiere, forma celulelor se diversifică
în concordanță cu funcțiile îndeplinite. Celulele mature sunt deja diferențiate.
• Forma celulelor.Tipuri de celule
• - iniţial este sferică, apoi se modifică în funcție de rolul
îndeplinit
• Celula sferică:
• - exemple:
• - ovocitul
• - leucocitul
• - adipocitul
• - condrocitul etc.
Figura 1. Adipocitul (celula grasă) este o celulă sferică
• Celula poliedrică:
- exemple:
•
- celulele spinoase din epiteliul malpighian
• - celule epidermale
• - celulele epiteliale ce formează epiteliu
bucal
Figura 2. Celulele stratului spinos epidermic sunt celule poliedrice, ce nu sunt lipite
între ele ci se leagă prin spini intercelulari
• Celula turtită sau pavimentoasă:
• - exemple:
• - celulele endoteliale
• - celulele mezoteliale
Figura 3. Celula turtită sau pavimentoasă, cu citoplasmă
puțină
Celula stelată:
- exemplu: neuronul sau celula nervoasă
• → acidofile: 1-3%
→ bazofile: 0,5 1%
• - leucocite mononucleare:
• → limfocite: 20-
• 30%
→ monocite: 2-8%
• TROMBOCITELE
• - sunt cele mai mici elemente figurate ale
sângelui
• - sunt lipsite de nucleu
• - au în citoplasmă granulații mici.
• - se produc în măduva hematogenă
• - număr: aproximativ 200.000 – 400.000/mm3
• - durată de viață: aproximativ o săptămână
• - sunt distruse în splină
FUNCTIILE SANGELUI
• 1. Funcția respiratorie:
• - sângele transportă gaze respiratorii: O2 de la plămâni la țesuturi și
CO2 de la țesuturi la plămâni
• 2. Functia excretorie:
• - sângele transportă produșii de metabolism de la țesuturi la organele
excretorii
• 3. Funcția nutritivă
• - sângele transportă de la mucoasa intestinală la țesuturi substanțele
nutritive (aminoacizi, monozaharide, acizi grași)
• 4. Funcția de menținere a mediului intern prin:
• - echilibrul acidobazic,
• - echilibrul hidroelectrolitic,
• - echilibrul hidrocoagulant.
• 5. Funcția de termoreglare:
• - sângele menține temperatura corpului la 37° C
• 6. Funcția de apărare antiinfecțioasă:
• - sângele este o barieră în calea agresiunii agenților patogeni
• - sângele intervine prin mecanisme, fie nespecifice (la care participă
neutrofilele, limfocitele, macrofagele), fie specifice ce presupun
participarea unor protenie specifice de tipul anticorpilor.
• 7. Funcția de reglare a funcțiilor circulatorie și respiratorie:
• - prin mecanisme neuroendocrine umorale.
• 8. Funcția integrativă:
• - sângele asigură unitatea întregului organism.
• 9. Funcția de transport:
• - transportă gazele respiratorii (O2 și CO2)
• - transportă nutrienți, apă și produși de catabolism
• - transportă molecule în curs de maturare de la un organ la altul
pentru a putea fi folosite în procesele fiziologice (exemplu:
vitamina D, produsă în tegumente, este transportată la ficat, apoi la
rinichi pentru fi transformată în vitamină D activă).
3.1.2. OSTEOLOGIE ȘI ARTROLOGIE
• Sistemul osos este alcătuit din:
• - totalitatea oaselor din organism (aproximativ 200)
• - articulațiile dintre acestea.
• Oasele sunt organe dure, rezistente, de culoare albă-gălbuie. El reprezintă partea pasivă a
aparatului locomotor.
• Partea anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor se numește osteologie.
• Rolul oaselor:
- determină forma, dimensiunile și proporţiile corpului și ale diferitelor sale segmente;
- servesc ca sprijin pentru întregul corp și pentru părțile moi;
- alcătuiesc cavități ce protejează anumite organe delicate (creier, inimă);
- servesc ca element de inserție pentru mușchi, contribuind astfel la funcția de
locomotorie
- constituie rezerva calcică a organismului.
• Clasificarea oaselor:
a) După raporturi și dimensiuni se clasifică în:
• - oase lungi
• - oase plane
• - oase scurte
• b) După caracterele și situarea în organism sunt:
• - oase pneumatice
• - oase sesamoide
• - oase suturale
• - oase neregulate
• 1. Oasele lungi
• - osul coxal
• - scapula
• - osul frontal
• - oasele parietal
• - oasele temporal
• - mușchii mâinii
• - mușchii bazinului
• - mușchii coapsei
• - mușchii gambei
• - mușchii piciorului
• Mușchii capului
• Oasele capului reprezintă puncte de inserție a mușchilor.
• La nivelul capului sunt 3 grupe de mușchi:
• 1. Mușchii bolții craniene:
• - mușchii occipito-frontali: au acțiune asupra ochiului ridicând
sprânceana și ajută mușchiul ridicător al pleoapei superioare
• - mușchii temporo-parietali: au rol în mimică (exprimă
mirarea).
• II. Mușchii pleoapelor
• - muschiul orbicular al ochiului: este situat în pleoapă și are 3 porțiuni:
• - palpebrală:situat în grosimea pleoapei;are rol în mimică și de închidere a pleoapei (clipit
și închiderea ochilor)
• - orbitală:situata la periferie cu rol în închiderea forțată a ochilor
• - lacrimală sau mușchiul Horner: situata în spatele sacului lacrimal, cu rol în
scurgerea lacrimilor
• - mușchiul corugator al sprâncenelor sau mușchiul sprâncenos:
• - trage sprânceana medial către nas și în jos (încruntare);are rol în mimică și de protecție a
ochiului
• - mușchiul depresor al sprâncenei:
• - coboară sprânceana și ajută mușchiul corugator
• - mușchiul procerus:
• - coboară pielea regiunii intersprâncenoase și coboară câteva cute transversale ale rădăcinii
nasului.
• 3. Mușchii din regiunea gurii
• - mușchiul orbicular al gurii: situat în grosimea
buzelor; produce închiderea gurii
• - mușchiul buccinator: situat în grosimea obrajilor.; are rol în
masticație, în mimică, trăgând comisurile bucale și lățind gura (râs,
surâs),
• - mușchiul ridicător al buzei superioare și a aripii nasului
• - mușchiul zigomatic mic: trage buza superioară în sus
• - mușchiul ridicător al comisurii bucale
• - mușchiul zigomatic mare: este mușchiul râsului deoarece trage
comisura bucală lateral și în sus și formează șanțul nazo-labial
• - mușchiul rizorius: este variabil și uneori poate lipsi; are rol de a
trage lateral comisura bucală
• - mușchiul coborâtor al unghiului gurii: trage comisurile în jos
• - mușchiul coborâtor al buzei inferioare
• - mușchiul mentonier: ridică mandibula și împinge înainte buza
inferioară; are rol în mimica plânsului.
• 4. Mușchii masticatori
- mușchiul temporal: cel mai puternic mușchi masticator;
ridică mandibula; are rol și în deglutiție,
• - mușchiul maseter: ridică mandibula și participă la
mișcările de propulsie (când mandibula vine în față și
lateral)
• - mușchiul pterigoidian medial și lateral: mușchiul
medial ridică mandibula și produce propulsia ei;
mușchiul
pterigoidian lateral participă numai la propulsia
mandibulei.
• Mușchii gâtului sunt:
• - mușchiul omo-hiodian,
• - mușchiul sternotirodian,
• - mușchiul digastric,
• - mușchiul sternocleidomastoidian,
• - mușchii cricotirodieni
• a. Mușchii laterali ai gâtului
• ► mușchiul platisima, numit și pielosul gâtului: rol exclusiv în mimică
• ► mușchiul sternocleidomastoidian: înclină capul de aceeași parte și rotește
fața spre partea opusă, flectează capul și gâtul, participă la extensia capului; este
și mușchi auxiliar respirator
• ► mușchii scaleni: situați pe părțile laterale ale gâtului; sunt în număr de 3:
scalenul anterior, scalenul mijlociu, scalenul posterior; înclină coloana cervicală
de aceeași parte, ridică toracele și participă la inspirul forțat
• ► mușchiul drept lateral al capului: produce inclinarea laterală a capului
• b. Mușchii anteriori ai gâtului:
• Mușchii suprahioidieni:
• ► mușchiul digastric: coboară mandibula și participă la masticație, ridică laringele și participă la
deglutiție
• ► mușchiul stilohioidian: ridică osul hioid și participă la deglutiție
• ► mușchiul milohoidian: trage osul hioid și baza limbii participând la deglutiție, coboară
mandibula participând la masticație
• ► mușchiul geniohoidian: ridică osul hioid și mandibula participând la deglutiție și
masticație
• Mușchii subhioidieni:
• ► mușchiul sternohioidian: coboară osul hioid și participă la deglutiție
• ► mușchiul omohioidian: rol în inspirul forțat
• ► mușchiul tirohioidian: coboară osul hioid, ridică laringele
• c. Mușchii posteriori ai gâtului:
• ► mușchiul lung al capului
• ► mușchiul lung al gâtului
• ► mușchiul drept anterior al capului
• Mușchii umărului
• Sunt o masă musculară, care dă relieful umărului şi acoperă articulaţia scapulo-humerală.
• Sunt dispuși sub forma unui con, cu baza la torace şi vârful la humerus, în număr de 6:
• ► mușchiul deltoid
• ► mușchiul supraspinos
• ► mușchiul infraspinos
• ► mușchiul rotundul mare
• ► mușchiul rotundul mic
• ► mușchiul subscapular
•
• Muşchiul deltoid
• - cel mai superficial şi mai voluminos dintre muşchii
umărului
• - are formă triunghiulară
• - acoperă articulaţia scapulohumerală.
• Inserţii:
• - superior: pe claviculă, pe acromion, pe spina scapulei
• - inferior: pe tuberozitatea deltoidiană a humerusului
• Acţiune:
• - proiecţia înainte şi rotaţia internă a braţului:
• - proiecţia înapoia şi rotaţia externă a braţului;
• - abducţia braţului până la orizontală.
• Muşchiul supraspinos
• Inserții:
• - pe procesele transverse C7 T11
• - pe fața laterală a coastei inferioare
• Acțiune:
• - ridică coastele.
• Mușchii subcostali
• Inserții:
• - pe fața medială a unei coaste
• - pe a doua, a treia coastă supraiacentă
• Acțiune:
• - mușchi expiratori
• Mușchii intercostali intimi
• - sunt situați în 1/3 laterală a spațiilor intercostale inferioare
• Mușchiul transvers toracic
• Inserții:
• - pe fata posterioară a procesului xifoid
• - pe cartilajele costale 3 - 7.
• - pe cartilajele costale 2 - 6, pe marginea lor inferioară
• Acțiune:
• - este mușchi expirator.
• Mușchii abdomenului anterior
• Mușchiul transvers abdominal
• - cel mai profund mușchi al peretelui abdominal anterior
• - fibrele sale sunt dispuse transversal, perpendicular pe axul longitudinal
al trunchiului
• Mușchiul oblic intern
• - este superficial față de mușchiul transvers abdominal și profund față de
mușchiul oblic extern
• - fibrele sale sunt dispuse oblic pe axul longitudinal al trunchiului
• Inserții:
• - pe fascia toracolombară
• - pe osul iliac pe ultimele 3-4 coaste
• Acțiuni:
• - comprimă organele intraabdominale pe durata expirației
• - răsucesc și apleacă trunchiul spre partea corespunzătoare
poziției sale
• Mușchiul oblic extern
• - este situat superficial față de mușchiul oblic intern și profund
față de mușchiul drept abdominal
• - fibrele sale sunt dispuse oblic pe axul longitudinal al
trunchiului
• Inserție:
• - pe coastele 5-12
• Acțiuni:
• - trage și flectează coloana
• - răsucește trunchiul spre partea opusă
• - trage ușor pieptul în jos pe timpul expirației, comprimând
cavitatea abdominală.
• Mușchiul drept abdominal
• - este mușchi superficial
• - este mușchi vertical, lung, asemănător cu o curea
• - adductor al brațului
• - abductor al brațului
• - flexor și supinator al antebrațului
• Inervația:
• - nervul musculocutanat
• Mușchiul coracobrahial
• - este situat medial
• Inserții:
• - pe procesul coracoidian
• - pe porțiunea mijlocie a feței mediale a humerusului
• Acțiune:
• - realizează adducția brațului
• Inervația:
• - nervul musculocutanat
• Mușchiul brahial
• - este mușchi lat
• - situat în porțiunea anteroinferioară a brațului
• Inserții:
• - pe tuberozitatea deltoidiană
• - pe fața medială și laterală a diafizei
humerusului
• - pe baza procesului coronoidian al ulnei
• Acțiune:
• - este cel mai puternic flexor al antebrațului pe braț
• - este tensor al capsulei articulației cotului
• Inervația:
• - nervul musculocutanat
• Mușchiul triceps brahial
• - este un mușchi puternic, voluminos, format din trei portiuni.
• Inserții: