Rânduieli canonice privind

Spovedania
Pr. Conf. univ. Dr. Irimie Marga
Definiție:

”Spovedania, Taina Pocăinței, este lucrarea sfântă

prin care puterea lui Dumnezeu, dată preoților,
șterge biruințele diavolului asupra omului”

„Spovedania este judecata de bună voie”

Pr. Arsenie Boca - Drăgănescu

Săvârșitorul:
- episcopul
- preotul duhovnic
Duhovnicia
Inițial orice preot putea spovedi – cu timpul a apărut
ierurgia (hirotesia) duhovniciei = dă dreptul (dezlegarea) de a
spovedi, NU și puterea de a spovedi, care se primește la
Hirotonie
Preotul fără duhovnicie care spovedește încalcă rânduiala
canonico-liturgică a Bisericii, dar NU săvârșește un sacrilegiu.
În caz de excepție, preotul neduhovnic poate spovedi.
Duhovnicia s-a impus pe cale de obicei, de aceea nu este
menționată în canoane.
În Biserica Serbiei nu există duhovnicie.
Primitorii:
- creștinii ortodocși care vor să se curețe de păcate
și vor să reintre în comuniunea Bisericii
- Excepție: creștini eterodocși
Vârsta:
- copiii, de la vârsta înțelegerii
- Can. 18 Tim. Alex. – „după cunoașterea și
înțelegerea fiecăruia”
- Pravila Mare, gl.321: 12 ani la fete, 14 ani la băieți
- Prin obicei, de la vârsta de 10 ani
- Azi: în general de la 7 ani
Locul:
- în principiu, biserica
- locul unde se află penitentul, atunci când nu
poate veni la biserică: spital, azil, unitate militară,
penitenciar etc.
- Nu în altar – 69 Trulan, mirenii pot intra în altar
numai cu binecuvântare.
Secretul Spovedaniei
- inițial mărturisirea era publică sau particulară
- Can. 6 Cart. – la Spovedania publică dezlega numai
episcopul
- An. 390, patr. Nectarie generalizează mărturisirea
particulară, apoi secretă – pune capăt unor scandaluri
- Can. 43 Cart. (419) – menționează mărturisirea publică
- Can. 34 Vas.c.M., 28 Nichif. – impun secretul
Spovedaniei, sub pedeapsa caterisirii
- Can. 132 Cart. – interzice duhovnicului de a fi martor
la procese
- În Bizanț - tăierea limbii, închisoare pe viață
- Codul Penal (2014), art. 304 – divulgarea secretului
profesional = închisoare de la 3 luni, la 3 ani sau
amendă
- Codul de Procedură Penală (2014), art. 116, al. 3 –
nu pot fi martori cei puși în situația de a divulga
secretul profesional
- Legea Cultelor (2007), art. 23 – personalul clerical
nu poate fi obligat să dezvăluie secretul
Spovedaniei
- Regulamentul autorităților canonice disciplinare și
al instanțelor de judecată ale BOR – art. 29, par. 12:
canon de pocăință, mutarea, destituirea sau
caterisirea celui care divulgă secretul Spovedaniei
La catolici:
- și catolicii respectă, la fel, secretul Spovedaniei
- Codex Iuris Canonici (1983), art. 983-985,
precum și Codex Canonum Ecclesiarum
Orientalium (1990), art. 733-734 – interzic
divulgarea secretului Spovedaniei, sub pedeapsa
caterisirii
- Sf. Jan Nepomuk (sec. XIV) – simbol al păstrării
secretului Spovedaniei
Temeiul scripturistic:
„Ai auzit vreun cuvânt? Să moară cu tine!” (Isus Sirah 19, 10)
- Secretul Spovedaniei este pentru preot, nu și pentru penitent
- Preotul poate spune cazul, în scop duhovnicesc, dar să fie exclusă
orice aluzie, sau bănuială, la realitatea concretă
- din acest motiv, Cununia s-a separat de Liturghie, și s-a introdus
actul simbolic al gustării din pâine (pișcot), înmuiată într-un pahar
cu vin binecuvântat și dat de preot, cu mâna, în gura mirilor și
nașilor (simbolizează împărtășirea din primul mileniu creștin).
Dacă nu s-ar fi introdus acest act simbolic, s-ar fi divulgat indirect
secretul Spovedaniei
Astăzi:
- Spovedania este particulară și secretă
- dar poate fi și publică, dacă penitentul o cere, cu condiția să nu
smintească (ex. Ioanichie Moroi)
 Modul Mărturisirii
(Cum are loc mărturisirea?)

- Mărturisirea are caracter personal – Mărturisirea

comună este necanonică
Situații de excepție:
- Spovedania copiilor
- Spovedania comună a mirilor
- Spovedania surdo-muților, a celor cu handicap, a
străinilor – prin intermediar, cu condiția ca acesta să
păstreze secretul
- Spovedania hipoacuzicilor – în încăperi speciale sau
singuri în biserică
- Mărturisirea trebuie să fie liberă, sinceră, bazată pe
căință
- Spovedania poate fi și prin dialog – mulți nu știu ce
să spună, sau nu știu că unele fapte sunt păcate
- Poziția la Spovedanie nu contează (la distanță, cu
mască...). În unele biserici din Ardeal se găsesc
scaune speciale de Spovedanie (de aici expresia: a fi
în „scaunul Spovedaniei”)
- Formularele de Spovedanie sunt nocive!
- Can. 52 ap. – cel ce îndepărtează pe cineva de la
Spovedanie, se caterisește
- Luca 15, 7: bucurie se face în cer pentru un păcătos
care se pocăiește
- Pravila de la Govora: preotul care nu merge să
spovedească un muribund, păcatele acestuia
trec asupra lui, iar preotul se caterisește
- Pravila lui Nicodim Sachelarie: cel muribund se
poate spovedi oricui, dar acela va trebui să
spună unui preot
 Dezlegarea
• Dezlegarea este momentul esențial al Tainei =
iertarea păcatelor
• Hristos iartă prin mijlocirea responsabilă a
duhovnicului. Iertarea de la duhovnic este baza
iertării primite de la Hristos (așa cum Dumnezeu
preface darurile euharistice în baza epiclezei rostite
de preot)
• Iertarea înseamnă numai iertarea vinei păcatelor,
pentru lumea cealaltă, dar rămân urmările,
consecințele, în lumea aceasta
• Dezlegarea îl implică pe preot, de aceea trebuie să
dezlege responsabil, altfel păcatele cad pe el
• Dezlegarea de păcate nu înseamnă automat și
dezlegarea pentru împărtășire; ea poate urma
numai după împlinirea epitimiei
• Preotul nu este obligat să dezlege, el poate și să
lege
• Duhovnicul nu-l poate dezlega pe penitent până nu
se dezleagă și penitentul de legăturile păcatului
• Spovedania se poate încheia și fără dezlegare.
Aceasta poate veni numai după împlinirea
epitimiei
• Can 111 Cart. – harul iartă, dar și ajută la a nu mai
păcătui
• Spovedania are caracter personal, de aceea ce
leagă un preot nu poate dezlega alt preot, nici
măcar episcopul
• Excepție sunt 3 cazuri:
1. Dacă cel ce a legat a murit sau nu mai este
posibilă legătura cu el
2. Dacă penitentul e pe moarte
3. Dacă, în mod evident, a fost legat pe nedrept
• Dezlegările obștești nu trebuie confundate cu
dezlegarea de la Spovedanie, ele țin de
ierurgii; se fac și pentru morți
• Pr. Stăniloae: „Tradiția Bisericii nu cunoaște
păcate neiertabile” (TDO, III, p. 135)
• Pr. Arsenie Boca: cea mai mare dezlegare este
dezlegarea pentru Sf. Împărtășanie

Cât de des ne spovedim?

• Ori de câte ori este nevoie, nici prea rar, nici
prea des, ci chibzuit
• prea des: habotnicie; prea rar: dezinteres
• Porunca bisericească: la 40 de zile
• Riscul preoților (preotesei): a se spovedi rar
 Relația Spovedanie – Împărtășire

• Între aceste taine este continuitate și complementaritate, nu o relație

aritmetică
• Spovedania este pregătire pentru împărtășire, dar duhovnicul decide:
1. Nu dezleagă la împărtășire
2. Dezleagă la o singură împărtășire
3. Dezleagă la mai multe împărtășiri
• Din păcate situațiile 1 și 2 s-au generalizat pentru mireni, iar situația a
3-a a devenit privilegiul preoților
• Preoția NU te face cu nimic mai vrednic la împărtășire decât mirenii;
dimpotrivă...
• Situația a 3-a se poate aplica mai ales la sărbătorile întreite
• Can 66 Trulan: „îndestularea cu sfintele Taine”
• Reușita Spovedaniei: preotul să fie responsabil, iar penitentul
ascultător
 Incompatibilități
• Spovedania nu se face reciproc
• Spovedania nu se face în familia preotului
• Preotul nu poate lega un alt preot, trebuie să-l trimită
la episcop
• A păcătui în perspectiva Spovedaniei, înseamnă
negoț cu cele sfinte, un fel de simonie; lipsa căinței
• De regulă, duhovnicul este preotul paroh, Spovedania
se face cu respectarea principiului jurisdicțional
• Duhovnicul îl dăruiește Dumnezeu
• Duhovnicul se schimbă cu binecuvântare – oprește
fluctuația de la duhovnic, la duhovnic
 Structura unei Spovedanii
1. Anamneza: - ultima Spovedanie și la cine
- epitimia
- dacă s-a împărtășit sau nu
2. Mărturisirea: a) relația cu Dumnezeu
b) relația cu semenii
c) relația cu sine însuși
3. Sfaturile
4. Epitimia
5. Dezlegarea: - cu împărtășire
- fără împărtășire
 Despre duhovnic
• A fi duhovnic este o mare taină și un mare dar
• Duhovnicul este părintele spiritual al ucenicilor, care va
răspunde de ei
• Stăniloae: duhovnicul este prieten, judecător și medic (III, p.
134)
• În relația duhovnic-ucenic se concretizează lupta pentru
mântuire
• Nimeni nu e fără de păcat = nimeni nu se mântuiește fără
duhovnic
• Can. 18 Teofil Alex. – duhovnicul să fie înțelept, să se roage,
ca să fie luminat de Dumnezeu în sfaturile, dezlegările și
epitimiile pe care le dă
• Pravila Mică, glava 18 – duhovnicul să fie maestru ca un vraci
• Azi – criză de duhovnici, dar și de ucenici
• Cei căsătoriți să aibe duhovnici căsătoriți
• Duhovnicul nu trebuie ales după virtuțile sau păcatele
noastre, ci după dorința de mântuire sau după cum ni-l
dăruiește Dumnezeu
• Duhovnicul nu trebuie să fie prea îngăduitor sau prea
aspru, ci trebuie să fie BUN
Evhologhion (Stăniloae, III, p. 140):
• „Cel ce ia asupra sa sarcina cea grea a duhovnicului,
dator este să se facă chip și pildă tuturor, cu înfrânarea,
cu smerenia, cu lucrarea a tot felul de fapte bune,
rugându-se în tot ceasul lui Dumnezeu ca să i se dea lui
cuvântul înțelegerii și al cunoștinței, ca să poată îndrepta
pe cei ce năzuiesc către El.
 Mai întâi de toate, dator este să postească
miercurea și vinerea peste tot anul, după cum
poruncește dumnezeiasca pravilă (can. 69 ap.,
47 Nichif. Mărt.), ca pe temeiul faptelor bune ce
le are el, să poată porunci și altora să le facă.
Fiindcă de va fi el însuși fără de învățătură și
neînfrânat și iubitor de dezmierdări, cum va
putea învăța și pe alții faptele cele bune?”