BIOCHIMIE

CURS 1
1. Componentele materiei vii
2. Structura si proprietatile materiei vii; legaturile
dintre acestea
INTRODUCERE
Definitie
Biochimia este o ştiinţă modernă, cu caracter complex, care are drept material de
studiu materia vie şi fenomenele specifice acesteia, din punct de vedere al organizării,
compoziţiei şi structurii biomoleculelor componente, precum şi al proceselor
complexe de transformare a acestora, în corelaţie cu efectele energetice asociate
reacţiilor metabolice.
Cunoaşterea substratului biochimic al materiei vii, şi a mecanismelor reacţiilor
biochimice oferă cheia înţelegerii ştiinţifice a fenomenelor particulare lumii vii cum ar
fi:
- procesele fiziologice normale sau patologice,
-formarea speciilor, variabilitatea,
- ereditatea, reproductibilitatea, adaptabilitatea etc.
- proiectarea posibilităţilor de intervenţie şi de aplicare a unor alternative optime.
1. Componentele materiei vii
• Materia vie este constituită din aceleaşi elemente chimice care alcătuiesc materia lumii
minerale, organizate în structuri care se supun aceloraşi legi, fizice şi chimice, care
guvernează lumea nevie.
• În constituţia organismele vii, vegetale şi animale, sunt reprezentate un număr de
aproximativ 60 din cele peste o sută de elemente chimice cunoscute. Dintre acestea 12
elemente chimice (99,9%) se regăsesc în structura tuturor celulelor vii şi sunt denumite
macrobioelemente: C, H, O, N, P, S, Cl, Si, Mg, K, Na, Ca.
• Un număr de patru elemente chimice: C, O, H, N, reprezentând peste 99% din masa totală
a organismelor vii se găsesc în proporţii diferite în plante, în animale şi în organismul uman.
• În proporţii mai reduse, (aproximativ 1%), dar manifestând un important rol biocatalitic în
procesele metabolice, se găsesc o serie de microbioelementele (oligobioelemente): B, V,
Mn, Co, Ni, Mo, Cu, Zn etc.
• De ordinul milionimilor de procente au fost identificate în cenuşa plantelor şi
ultrabiomicroelemente: Au, Ag, Hg, Pb, Ge etc.
• Deşi este constituită pornind de la molecule mici, cu compoziţie elementală simplă, (H2O,
CO2, NH3, aminoacizi, monoglucide, lipide simple etc.), materia vie este total diferită prin
proprietăţi de cea minerală, caracterizându-se printr-un înalt grad de complexitate şi
organizare, într-o mare varietate de forme, rezultat al procesului de evoluţie îndelungat.
Biomoleculele

Definitie:
Moleculele compușilor ce alcătuiesc materia vie poartă denumirea de biomolecule .
Aceste biomolecule condiţionează organizarea biochimică structurală și funcţională
specifică tuturor organismelor vii.
Ele pot fi :
¬ Anorganice : apa și sărurile minerale
¬ Organice : proteinele, lipidele, glucidele, enzimele și hormoni.
Biomoleculele anorganice

A. Apa
B. Sărurile minerale

A. Apa este cel mai important lichid pentru viaţă !

• Este important nu doar pentru că e principalul constituent din punct de vedere cantitativ al
organismului viu ci și pentru faptul că ia parte la organizarea structurală a sistemelor
biologice și la activitatea metabolică a acestora.
• Are o serie de proprietăţii fizico- chimice proprice vieţii :
1. Capacitate calorică mare → face să își păstreze timp îndelungat temperatura constantă,
utilă proceselor metabolice.
2. Formează cu ușurinţă legături de hidrogen ( disociază ușor în (H₃O)⁺- hidroniu și (HO)⁻ -
hidroxid)
3. Participă în calitate de component de bază la formarea structurilor intracelulare și
determină activitatea acestora.
4. Un excelent solvent pentru unii componenţii celulari
Rolul apei în organism

- participă la procese de morfogeneză

- prezintă mare capacitate de solubilizare
- produce hidratarea numeroaselor substanţe
- asigură mediul optim de desfăşurare a reacţiilor metabolice
- reprezintă un mijloc de transport al substanţelor în sistemul circulator
- asigură menţinerea echilibrului acido-bazic, osmotic, coloid-osmotic în organism
- participă la procesul de termoreglare
- participă la transportul transmebranar.
Cuantumul apei în organism -Conţinutul în apă a diferitelor
- organismul adult: 60-66% ţesuturi
• piele 72%
- variaţii în raport cu virsta:
• schelet 28%
• fetus de 3 luni 94% • muşchi 70%
• nou născut 68-74% • ţesut adipos 23%
• bărbatul adult 60-65% • ficat 71%
• inima 79%
• femeia adultă 52% • creier 75%
• plasma sanguină 90%
• smalţul dentar 0,2%
 Bilanţul apei în organism

1300 ml Apa potabila Urina 1500 ml

APA Aer expirat 400 ml

DIN
850 ml Alimente Piele 500 ml

350 ml Metabolism Fecale 100 ml

B. Sărurile minerale sunt prezente în organism atât sub formă de molecule cât și de
ioni :
1. Cationi : Na⁺ , K⁺ , Ca2⁺ , Mg2⁺
2. Anioni : Cl⁻ , NH₃⁻ , fosfaţi și proteinele

Sărurile minerale nu constituie o sursă de energie pentru organism dar ele sunt
indispensabile vieţii.
 Ele reprezintă 4% din greutatea corpului.
Sărurile minerale sunt eliminate zilnic prin urină deci ele trebuie readuse zilnic în
organism prin alimente.
Rolul compuşilor minerali în organism:
• Contribuie la procese de morfogeneză (ţesut osos, ţesut cartilaginos, ţesut
conjunctiv etc.);
• Activatori în diferite reacţii enzimatice;
• Inhibitori ai unor reacţii enzimatice;
• Menţinerea stării fizico-chimice normale a coloizilor din organism şi a
presiunii coloid-osmotice;
• Formarea sistemelor tampon fiziologice;
• Realizarea sistemelor bioelectrice;
• Intră în compoziţia unor efectori chimici: Co în vitamina B12, iodul în
hormonii tiroidieni etc
Clasificarea elementelor minerale:
• Macroelemente: C, O, H, N, Ca, P
• Oligoelemente 0,05-0,75%): K, Na, Mg, S, Cl
• Microelemente: Invariabile (indispensabile) : Fe, Cu, Zn, Co, Mo, Mn, Cr, F, I
şi variabile: Ni, Cd, V, Se, Si, B

Repartiţia elementelor minerale :

- Intracelular – conţinut mai ridicat de K+, Mg2+, H2PO4-, HPO42-
- Extracelular – conţinut mai ridicat de Na+, Ca2+, Cl-, HCO3-
CALCIUL

Este un constituent major al oaselor şi dinţilor,

Joacă un rol important în:
 coagularea sângelui,
 contracţia musculară şi funcţionarea muşchiului cardiac.
Dozele recomandate de aport alimentar sunt de 400 – 1200 mg/zi.
Cantităţi crescute de calciu sunt necesare în perioada de creştere, de graviditate şi de
lactaţie.
FOSFORUL
Alături de calciu, intră în compoziţia oaselor şi dinţilor. Intervine şi în absorbţia şi
transformarea anumitor nutrienţi. ~ 80 % din fosforul prezent în organism se
concentrează în oase şi dinţi sub formă de:
• fosfat tricalcic (hidroxiapatită)
• fosfat de magneziu
• fosfat de sodiu, potasiu.
Doza recomandata de fosfor – 300 – 1200 mg/zi
Fosforul se regaseste si in cateva dintre alimentele lipsite de proteine, si anume:
cerealele integrale, cartofii, usturoiul, fructele uscate, bauturile carbonatate (acidul
fosforic este folosit in procesul de carbonatare).
Painea din cereale integrale contine mai mult fosfor decat painea obtinuta din faina
alba. Totusi, organismul uman nu poate asimila fosforul din produsele obtinute din
cereale.
MAGNEZIUL
Alături de sodiu, magneziul este cationul intracelular cel mai important.
În organismul uman există 20 – 30 g magneziu, din care ~ 60% este prezent în oase, 26% în
muşchi iar restul în ţesuturi moi şi lichide fiziologice.
Magneziul
• activează enzime care intervin în sinteza de proteine, în metabolismul glucidic şi lipidic.
• deprimă excitabilitatea neuro-musculară.
• este implicat în procesul de coagulare.
Surse alimentare
Magneziul intră în structura clorofilei de aceea cele mai bogate surse de Mg sunt legumele
verzi (salata, spanacul, ceapa verde, frunzele de mărar, pătrunjel, leuştean etc). Alte surse
sunt: alte legume, fructe, derivate de cereale cu grad mare de extracţie (pâine neagră şi
intermediară, mălai), leguminoase uscate, fructe de mare, ciocolată.
Mai sărace în Mg sunt: carnea şi derivatele sale, peştele.
 SODIUL, CLORUL ŞI POTASIUL
Îndeplinesc roluri fiziologice esenţiale: în menţinerea echilibrului acido-bazic, osmotic, hidric,
în reglarea permeabilităţii membranelor, în excitabilitatea neuromusculară (stimulatoare ale
tonusului muscular).
Din conţinutul total de elemente minerale din organismul uman:
Sodiul reprezintă 2% - favorizează reţinerea apei în organism.
Potasiul reprezinta 5% - contribuie la eliminarea renală a sodiului şi stimulează diureza.
Clorul reprezinta 3% - participă la fixarea şi cedarea la nivelul hematiilor a oxigenului şi a
CO2, fiind un element necesar la formarea de HCl din sucul gastric, în eliminarea prin rinichi
a produşilor de catabolism azotat, în activarea unor enzime.
Surse alimentare
• Sodiul: adus în alimentaţia zilnică mai ales sub formă de sare.
• Potasiul: este larg răspândit în alimente de natură animală şi vegetală: carne, peşte,
legume, fructe (în special banane), pâine intermediară şi neagră, leguminoase uscate. Cantităţi
mai mici conţin laptele şi derivatele lactate
• Clorul - cea mai importantă sursa este sarea de bucătărie, dar acesta se găseşte şi în
alimente ca masline, salată verde, tomate, secară, ţelină şi alge.
SULFUL
Este necesar pentru asigurarea unei bune funcţionări a celulelor şi ţesuturilor. Este un
component fundamental al unor proteine, hormoni, vitamine etc.
În organismul uman se găseşte cca 150 g sulf sub formă de compuşi anorganici (sulfaţi,
sulfocianaţi) şi compuşi organici (aminoacizi, proteine, hormoni, vitamine, lipide etc.)
Necesarul de sulf este estimat la 1,3 g/zi.
Surse alimentare de sulf sunt carnea, laptele, unele legume etc.

FIERUL
Este un element important al respiraţiei celulare; este element constitutiv al globulelor roşii.
Organismul uman conţine 3-5 g fier.
Alimente bogate in fier: ficatul, rinichii, carne de vita, carne de porc, galbenus de ou, stridii,
mazarea , fasolea, lintea, spanac, salata verde, nuci, alune
IODUL

Intră în compoziţia hormonilor tiroidieni.

În organismul adult se găseşte o cantitate de 20-30 mg iod din care peste 75% este
concentrat în glanda tiroidă; restul se găseşte în glanda mamară, mucoasa gastrică,
sânge.
Surse alimentare:
Iodul necesar organismului provine, în proporţie de 80 – 90% din alimente. Cele mai
bogate surse de iod sunt fructele de mare şi peştii cu un conţinut de 300 – 3000 μg
iod/ kg.
Concentraţia de iod în laptele de vacă, carne şi ouă variază în funcţie de dieta
animalelor iar cea din plante (usturoi, ceapă, ridichi, fasole verde) depinde de
concentraţia lui din sol.
Creşterea aportului de iod se face prin sarea de bucătărie
FLUORUL
Fluorul apare în organism în concentraţii mici fiind localizat, aproape în totalitate, la
nivelul oaselor şi a dinţilor sub formă de fluorapatită.
Fluorul este un factor de protecţie al dinţilor faţă de agenţii cariogeni. Influenţează
dinamica iodului, calciului şi fosforului.
Surse alimentare
Sursa cea mai importantă de fluor este apa potabilă. Concentraţia optimă de fluor în
apa potabilă este de 1mg/dm3
Alimentele cele mai bogate în fluor sunt peştii (în special cei de apă sărată), fructele
de mare, frunzele şi mugurii arborelui de ceai.
Biomolecule organice
Biomolecule organice, care intra în alcătuirea organismelor animale reprezintă 35-
40% din masa acestora.
Principalele categorii de biomolecule sunt:
• protidele,
• lipidele,
• glucidele,
• acizii nucleici,
• enzimele,
• vitaminele,
• hormonii,
• compuşii macroergici etc.
Biomoleculele organice îndeplinesc în organismele animale diferite roluri şi
anume:
 protidele, lipidele şi unele glucide îndeplinesc rol plastic (structural)
deoarece participă la alcătuirea edificiului celular, a membranelor celulare şi
formaţiunilor subcelulare;
 enzimele au rol catalitic, participând la reglarea reacţiilor biochimice
necesare activităţii organismelor vii, făcând posibilă desfăşurarea acestora în
condiţii compatibile cu viaţa;
 glucidele şi lipidele îndeplinesc rol energetic, deoarece fiind supuse unor
procese de degradare eliberează energia necesară funcţiilor vitale ale celulei; energia
eliberată poate fi stocată sub formă de energie chimică în anumite molecule
(substanţe macroergice);
 acizii nucleici îndeplinesc rol informaţional prin stocarea, transmiterea şi
exprimarea informaţiei ereditare;
 vitaminele şi hormonii îndeplinesc rol de reglare a diferitelor procese
biochimice.
PROTEINELE

Proteinele sunt macronutrienti esentiali pentru o serie intreaga de procese fiziologice,

avand un rol central in sinteza si mentinerea echilibrului musculaturii, enzimelor,
hormonilor, oaselor, cartilajelor, parului si pielii.
Exemple de proteine si functii indeplinite de acestea:
- colagenul – principala proteina a tesuturilor conjuctive
- amilaza – enzima participanta la digestia amidonului
- actina , miozina – proteine contractila din muschi.
- insulina – hormon pancreatic hipoglicemiant
- hemoglobina – transporta oxigenul in sistemul circulator.
- imunoglobulinele – anticorpi care fixeaza si imobilizeaza agentii bacterieni.
- fibrinogenul – proteina plasmatica cu rol in coagularea sangelui
GLUCIDELE

Glucidele constituie o componentă majoră a alimentației (macronutrienți) alături de

proteine și lipide, exemple: glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza.
Rolul glucidelor în organism
• reprezintă cea mai importantă sursă de energie, ele sunt vitale funcționării
celulelor și, în special, a creierului (glucoza este singurul substrat energetic al
creierului).
• glucidele participă la transportul, solubilizarea și metabolizarea hormonilor.
• sunt folosite la formarea lipidelor
• sub formă de glicogen, asigură rezerva de energie necesară organismului.
LIPIDELE

Substante organice greu solubile in apa dar solubile in solventi organici (eter, benzen,
cloroform)
Rolul lor in organism
- energetic – principala forma de depozitare si transport a rezervelor energetice ale
organismului
- structural – constituienti structurali ai membranelor celulare si intracelulare
- izolator: termo, mecano si electro-izolator
- pot avea efecte biologice: sunt vitamine, hormoni, prostaglandine