Enigma Otiliei

de George Călinescu
George Călinescu
Se naște la București ca Gheorghe Vișan, fiul
Mariei Vișan. Copilul e crescut de impiegatul C.F.R.
Constantin Călinescu și de soția sa, Maria, în casa
cărora mama băiatului lucra ca menajeră. Familia
Călinescu, împreună cu „femeia în casă” și copilul,
se mută la Botoșani, apoi impiegatul Călinescu este
transferat la Iași. Aici în 1906, Gheorghe Vișan
(viitorul scriitor) e înscris la Școala „Carol I”, de pe
lângă Liceul Internat. În 1907, Maria Vișan (mama sa
naturală) acceptă ca soții Călinescu, care nu aveau
copii, să-l înfieze.
Opere literare

Poezie: Teatru:

Lauda lucrurilor (1963) Șun, mit mongol sau Calea netulburată (1943)
Ludovic al XIX-lea (1964)
Lauda zăpezii(1965)
Teatru (1965)

Proză:

Cartea nunții (1933)

Enigma Otiliei (1938) (inițial Părinții Otiliei)
Trei nuvele (1949)
Bietul Ioanide (1953)
Scrinul negru (1965)
 Romanul
° Romanul a fost publicat spre sfârșitul perioadei interbelice (1938) și este un roman
realist balzacian.

° Este un roman realist prin tematica abordată (relațiile de famile, moștenirea,

paternitatea) obiectivitatea perspectivei narative, precizarea clară a indiciilor spațio
temporali, conflictul exterior, tehnica detaliului semnificativ.

° Tema romanului o constituie fresca societății burgheze de la începutul secolului al XX-

lea în relație cu elementele sociale și sociale.
 ° Romanul abordează însă elemente moderne precum
comportamentismul (în descrierea Otiliei sunt prezentate elemente
esențiale din comportamentul fetei), pluriperspectivismul (personajele o
privesc diferit pe protagonistă), elemente de ereditate(Titi moștenește
boala de la tatăl său Simion, Aurica este doar o copie degradată a
Aglaei)

° Motive literare prezentate: -banul,

-moștenirea,
-iubirea,
-partenitatea,
-etc.

° Detaliile sugerează lipsa de bun gust și dorința de parvenire a

burgheziei bucureștene.
 ° Titlul inițial a fost ”Părinții Otiliei”, însă din motive
editoriale este schimbat în ”Enigma Otilei” (titlu analitic),
mutându-se accentul de pe ideea paternității (toate
personajele hotărasc soarta fetei) pe cea a eternului feminin.

° Relațiile temporale și spațiale sunt bine precizate, acțiunea

începe ”într-o seară de la începutul lunii Iulie 1909, în
București pe strada Antim când tânărul Felix vine să studieze
la facultatea de medicină și locuiește în casa tutorielui său.
 Simetria incipit-final

° Incipitul operei surprinde prin tehnica detaliului semnificativ descrierea de

tip pâlnie a străzii Antim, a casei lui Costache Giurgiuveanu și ulterior a
interiorului și a personajului.

° Detaliile sugerează lipsa de bun gust și dorința de parvenire a burgheziei

Bucureștene.

° Excipitul sau finalul surprinde imaginea degradată a casei lui Costache, în

plimbarea pe care Felix o face pe aceeași stradă Antim, moment in care i se
pare că aude vorbele bătrânului Giurgiuveanu, rostite la venirea sa în
București: ,,Aici nu stă nimeni’’.
 ° Conflictul principal este de ordin material și vizează dorința
clanului Tulea de a pune mâna pe averea lui Costache
Giurgiuveanu, îndepărtând-o pe Otilia.

° Un conflict secundar este de ordin erotic între Felix,

adolescentul în formare si Pascalopol, adultul cu experiență.
Perspectiva narativa:

° Este obictivă, narațiunea se realizează la persoana a III-a de

către un narator obictiv, omniscient, heterodiegetic, persoana
acestuia fiind preluată de personajul reflector în momentul
introducerii în scenă a celorlalte personaje.

°Acțiunea operei se desfăsoara pe două plane narative:unul ce

urmărește destinul lui Felix Sima, apariția sentimentului de
iubire pe care îl trăiește pentru Otilia si maturizarea personajului
(caracter de bildungsroman); cel de-al doilea plan urmăreste
eforturile clanului Tulea de a intra în posesia averii lui Costache
Giurgiuveanu
 Caracterizarea Otiliei
”Otilia Mărculescu este eroina mea lirica” George Calinescu.
Otilia o tânără de 18 ani este fiica celei de a doua soții a Costache Giurgiuveanu. Costache o
iubește ca pe fiica lui, dar avariția îl împiedica să o înfieze, în mod concret să îi asigure un viitor.
Fascinantă si imprevizibilă Otilia se diferențiază de celelalte personaje feminine din literatura
română prin aflarea permanentă într-un proces dinamic, în continuă devenire.
Portretul fizic, relatat direct prin ochii lui Felix sugerează indirect trăsăturile sale morale de
delicatețe, tinerețe, inocență, cochetărie, maturitate:”Un cap prelung și tânăr de fată încărcat cu
bucle căzut până la umeri. Fata, subțirica, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe umeri dar strânsă
la mijloc, cu o mare coleretă de dantelă pe umeri, îi întinse cu franclețe un braț gol si delicat”. În
conturarea personajului naratorul folosește tehnica perspectivelor multiple, ea apărând în opinia
celorlalte personaje în mod diferit, contradictoriu. Astfel Costache o iubește pe “fe-fetița mea” de
la care primește un strop de voiniciune, tinerețe și lumină. Stănică Rațiu vede în Otilia o fată
delicioasă cu un excelent simț practic. Pascalopol vede in Otilia “o ființă gingasă care merita
ocrotirea mea “, “un temperament de artistă “. În ochii răi ai Aglaei, Otilia este o amenintare la
averea lui Costache Giurgiuveanu, ea o consideră “o stricată, ușuratică, dezmățată, care suceșțe
mințile băieților de familie”.
 Otilia și Felix sunt personajele principale ale romanului prezentate de naratorul auctorial
încă din incipitul cărții.
Otilia Mărculescu este pupila lui moș Costache Giurgiuveanu, fiica celei de-a doua soții
a acestuia, dintr-o căsătorie anterioară. Este, deci, orfană de ambii părinți, rămasă în grija
avarului Costache. Avusese o copilărie tristă, crescuse fără dragoste și protecție maternă.
Adolescenta este marcată de frustrări, mai ales că este o mare amatoare de lux, după cum
observă moșierul Leonida Pascalopol. Otilia este studentă la Conservator, o adolescentă
sensibilă, cu temperament de artistă și gusturi rafinate. Felix este băiatul doctorului Sima
de la Iași, orfan și el de ambii părinți, crescut la internat, deci lipsit la fel de dragostea
părintească. Ajunge în grija aceluiași unchi, Costache, a cărui primă soție fusese sora
doctorului Sima. Este prezentat în incipit, în seara în care sosește la București pe strada
Antim, căutând casa unchiului său, în care urma să locuiască până la majorat. Condiția de
orfani îi apropie pe cei doi tineri, din momentul în care se cunosc.
 Caracterizarea lui Felix
Felix Sima este personajul principal din opera Enigma Otiliei scrisă de George Călinescu.
El este caracterizat direct și indirect. El este tipologizat ca un personaj principal, rotund,
dinamic, fiind tipul intelectualului naiv. Caracterizarea directă este cea facută de narator și
de alte personaje. Autocaracterizarea arată părerea personală a personajului despre sine.
Caracterizarea indirectă analizează comportamentul, gesturile, faptele și numele
personajului.
La început, Felix este caracterizat de către narator ca fiind “un tânăr de vreo optsprezece
ani, îmbrăcat în uniforma de licean”, arătând vârsta fragedă, dar începutul vieții de adult.
El este obosit din cauza greutății genții pe care o “trecea des dintr-o mână în alta”,
aducând cu el toată viața lui de pâna atunci într-o valiză. Fața îi este descrisă ca fiind
“juvenilă și prelungă aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub
spâcă”. Astfel, trăsăturile feminine îi sunt înlăturare de “tăietura elinică a nasului”. Din
chipul “dezorientat” se arată nesiguranța pe sine a personajului care nu știa încotro se
indreaptă viața lui.
 CARACTERIZAREA LUI COSTACHE
G.
 Costache Giurgiuveanu este personajul central al
romanului pentru că, direct sau indirect, el hotărăşte
destinele celorlalte personaje care se concentrează în
jurul averii sale, în goana după moştenire. El este
unchiul lui Felix, cumnat cu doctorul Iosif Sima, care
avusese o singură soră, căsătorită cu Giurgiuveanu, dar
aceasta murise demult. Mult mai târziu, după moartea
doctorului, Costache devenise tutorele lui Felix Sima.
Giurgiuveanu este tatăl vitreg al Otiliei, deoarece fusese
căsătorit, a doua oară, cu mama acesteia, care murise şi
ea, dar bătrânul n-o înfiase oficial pe fată.