Momente importante din viața lui

Mihai Eminescu
 Din străinătate-aprilie 1866
Moartea lui Aron Pumnul îl îndepărtează definitiv pe
Mihai de şcoala de la Cernăuţi. Sub pretextul
continuării studiilor, pleacă spre Ardeal; în
primăvară ajunsese deja la Blaj, unde îşi pregăteşte
examenele restante. în peregrinările sale, Mihai
adună folclor specific zonelor străbătute, preocupare
constantă şi în perioada turneelor cu trupele teatrale.
• Mai-oct. Apar în revista Familia poeziile
eminesciene: O călărire în zori, Din străinătate

În opinia mea,un moment important din viață ar fi anii de studenție,când dorul e mai
mare ca orice și te copleșește până în adâncul sufletului.
Mintea lui Mihai Eminescu era preucupată de amintirile din copilărie,petrecute în satul
natal.Amintirile îl făceau să sufere lăuntric demonstrând prin versurile,,Zilele-mi copile
și albe,, ,să stea numai cu gândul la reîntoarcere.
 Scrisoarea a II-a-1 aprilie 1881
Poetul subliniază faptul că
arta s-a degradat tot atât cât
și gândirea ,într-un fel care
jîgnește pe artistul adevărat.

Apariția scrisorilor
constituie un moment de Neîmpăcarea cu micimea,neadevărul,nedreptatea,stricăciunea și
cotitura revelatoare în ușurința lumii omenești,neîmpăcarea aceasta stăruitoare
creația poetică atotprezentă în opera lui Eminescu,operează în partea de mijloc
eminesciană.Ele aparțin
perioadei de maturitate a poemului ,asupra trecutului însuși ,asupra amintirii unei vremi
artisică deplină a naive ,când mai erai în stare să crezi,să speri,să visezi ,,Anii când
poetului. visam la academii,, să iai ușor în glumă școlile înalte și
învățătura lor.
 Ioan Slavici despre Mihai Eminescu
Cel mai de căpetenie lucru era lectura
Fiind deprins să citească la el acasă, în toată țigna, cu întreruperi, mai luând notițe, mai
tolănindu-se pe canapea, mai plimbându-se de ici până colo, ca să se gândească
nesupărat de nimeni și de nimic asupra celor citite, el nu era în stare să citească-n
biblioteci publice. Avea deci obiceiul de a se plimba din când în când de la o biblioteca
la alta si din anticar în anticar și astfel știa întotdeauna ce cărți noi au apărut și ce cărți
vechi sunt puse în vânzare. Când primea apoi bani de acasa, cumpăra cărțile ce voia să
citească, iar după ce le-a citit, le vindea pe cele mai multe și păstra numai pe acelea la
care ținea mai mult. El citea de altminteri foarte repede și, câta vreme avea ca să
citească, de obicei nu mai venea pe la Universitate.

Toate momentele din viața lui el le-a dedicat lecturii,în urma căreia primea plăcere.
El era luminos, sugestiv și plin de vervă.I.Slavici
Era o mulţumire sufletească nu numai pentru el, şi pentru aceia, cu care stătea de vorbă azi
unul, mâine altul, căci el avea inima deschisă, era luminos, sugestiv şi plin de vervă, încât te
simteai mai bine, mai deştept şi mai vrednic după ce ai stat timp de ceasuri sub înrâurirea
lui.
Mihai Eminescu a fost o persoană luminoasă la chip.
Tot mai citesc măiastra-i carte. (Al. Vlahuţă)
Tot mai citesc măiastra-ţi carte,

Deşi ţi-o ştiu pe dinafară:

Parcă urmând şirul de slove,

Ce-a tale gânduri sămănară.

Eminescu a rămas și va rămâne în istoria omenii un scriitor român,care a scris poezii cu

sensuri profunde,pe care citindu-le odată dorești să citești mai multe.Lecturând,parcă vezi
mentalitatea lui Mihai Eminescu,parcă retrăiești acele momente trăite de el,parcă simțti ce a
simțit și el.Alexandru Vlahuță a scris o poezie dedicată lui EMinescu,în care își expune
gândurile,opiniile față de el.
Sfârșit!!!