Universitatea de Științe Agricole și

Medicină Veterinară Cluj-Napoca

Rolul fiziologic al
macroelementelor din plante

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
DISCIPLINA: RESURSE DE NUTRIENȚI  ȘI
MECANISMELE FIZIOLOGICE ALE NUTRIȚIEI
PLANTELOR ȘI ANIMALELOR
PROFESOR ÎNDRUMĂTOR: CONF. DR. ȘTEFANIA
GÂDEA
REALIZAT DE: KOZMA ARPAD SZABOLCS

CLUJ-NAPOCA 2018
 Date generale
 Macroelementele participă în proporţii ridicate,în
organismul vegetal ( 99,9 % din greutatea totală).
 Multe macroelemente sunt necesare pentru creşterea şi dezvoltarea
normală a plantelor. Acestea sunt N, P, K, Ca, S, Mg și Na. 
 Funcții fiziologice ale elementelor minerale:
 intră în compoziția unor substanțe organo minerale care au rol
plastic: fosforul și magneziul în fitină, fosforul în fosfolipide,
calciul în protopectină, azotul în proteine etc.;
 stimulează procesul de creștere: azotul
 intră în compoziția unor pigmenți: azotul și magneziul în clorofilă;
 stimulează sau inhibă activitatea unor enzime: potasiul,calciul.
 1.AZOTUL (N)
 Este cel mai important element, absolut
indispensabil vieţii plantelor.
 Intră în compoziția substanțelor plastice , a
substanțelor de rezervă și a celor care transmit
informația genetic.
 Este absorbit sub formă de nitrați, dar și sub
fomă amoniacală și organică.
 Participă în fotosinteză, respiraţie, creştere,
reproducere, fructificare, precum şi în
biosinteza unor compuşi secundari ca
alcaloizi şi glicosizi.
 În lipsa azotului, viaţa plantelor nu e posibilă.
 Simptome de carenţă
Carenţa perturbă procesele de
creştere vegetativă, înflorire şi
formarea organelor de repaus (bulbi,
tuberculi, tubero-bulbi etc).

În frunze se produce cloroza, scăderea conţinutului de

clorofilă şi a intensităţii fotosintezei.
Plantele au o culoare verde deschis, frunzele de la bază
sunt mortificate, culoarea fiind de la galbenă până la
brună-deschis, tulpina este scurtă și subțire.
 SIMPTOME DE EXCES
 Are un efect negativ asupra plantelor, care se manifestă atât direct,
cât şi indirect. Efectul direct al excesului se datoreşte toxicităţii unor
compuşi anorganici cu N. Efectul indirect al excesului de N se
datoreşte perturbării unor procese metabolice care determină
perturbarea proceselor de creştere şi fructificare.
 Excesul de azot stimulează creșterea plantelor, procesul de
fotosinteză, întârzie maturarea, fructele sunt mari, cu fermitate
redusă, fără aromă. În cazul cerealelor excesul de azot contribuie la
diminuarea rezistenței la cădere, la boli, ger și secetă.

La fructe inhibă biosinteza etilenei, apariția

culori specifice, a aromei și determină apariția
la mere a unei dereglări fiziologice denumită
“pătarea amară” (bitter pit). Acesta se manifestă
sub forma unor pete mici, rotunde, ușor scobite,
brunificate din cauza suberificării celulelor.
 2. FOSFORUL (P)
 Se găseşte în sol sub formă de săruri fosfatice, uşor sau greu
solubile şi sub formă organică.
 Îndeplineşte în plante un rol plastic, intrând în componentele
structurale ale protoplasmei,ex. nucleoproteine din nucleu
 Rol morfogenetic, organogen participând în diviziunea celulară
sub forma acizilor nucleici, purtătorii mesajului genetic.
 Rol energetic, favorizând captarea energiei luminoase sub forma
energiei chimice potenţiale înmagazinată în timpul fotosintezei
şi eliberarea energiei chimice în timpul respiraţiei.
 Stimulează înflorirea şi fructificarea plantelor, scurtează
perioada de vegetaţie, măreşte rezistenţa la stress climatic,(ger şi
secetă) şi biotic (boli şi dăunători).
 Simptomele de carenţă
 Este perturbat procesul de
morfogeneză a diferitelor organe.
Plantele rămân mici, iar frunzele
se răsucesc. Frunzele sunt la
început verzi, iar apoi se colorează
în roşu violet, sub formă de pete.
 Este perturbată înflorirea şi
fructificarea.
 Simptomele de exces
 Grăbeşte înflorirea şi fructificarea
plantelor.
 La plantele legumicole, excesul de P
determină apariţia unor boli
fiziologice, manifestate prin scăderea
conţinutului de Ca şi sporirea
conţinutului de N, K şi Mg.
 Mărește numărul de spiculețe sterile
la Triticum, determină îngălbenirea
prematură a frunzelor și aparașia a
necrozelor.
 3. POTASIUL (K)
 Este un element indispensabil pentru metabolismul
plantei, participând în sinteza aminoacizilor şi a
proteinelor.
 Reglează absorbţia azotului de către plante, prelucrând
nutriţia amoniacală, oxidarea amoniacului, iar în cazul
nutriţiei nitrice, reducerea nitraţilor.
 Stimulează şi sinteza clorofilelor şi intensitatea
fotosintezei.
 Sporeşte capacitatea plantelor de a rezista la
temperaturi scăzute.
 Simptome de carenţă
Provoacă dereglări profunde la
plante
Creşterea plantelor este redusă, atât
prin blocarea diviziunii celulare,
cât şi prin scăderea turgescenţei;
plantele rămân mici şi pipernicite.

Frunzele suferă cloroze şi necroze, cunoscute sub numele

de arsuri. Îngălbenirea frunzelor are loc mai întâi pe margini şi
vârf şi este urmată de brunificarea, răsucirea şi cloroza
acestora.
Scade capacitatea de rezistenţă a plantelor la ger, secetă şi
boli.
 Simptome de exces
Provoacă efecte negative la plante: reducerea
înălţimii plantelor şi scăderea calităţii florilor,
scăderea greutăţii uscate a plantelor şi a fotosintezei
nete, scăderea conţinutului de P, Ca, Mg, Fe, Co, Br,
şi acumularea de K şi Zn în frunze.
Excesul la unele specii ca: Solanum tuberosum și
Beta Vulgaris var.altissima cresc normal, însă dau
produse de calitate inferioară, caracterizate prin
exces de suber la tuberculi și un procent redus de
glucide, în rădăcinile de sfeclă de zahăr.
 4. CALCIUL (CA)
 Este acumulat în protoplasmă, vacuole, cloroplaste,
mitocondrii.
 Are un rol important în desfăşurarea mitozei cu implicaţii în
organizarea cromozomilor.
 El intră în structura chimică a enzimelor lipază, esterază,
colinestrază.
 Îndeplineşte rol activator al enzimelor argininchinaza,
adenozinfosftaza, adenilchinaza.
 El joacă un rol important şi în fixarea sarcinilor negative la
suprafaţa protoplasmei
 Neutralizează acizii organic în special acidul oxalic (care este
toxic) cu formarea de oxalate de calciu insolubil.
 Simptome de carenţă
se manifestă prin oprirea creşterii, prin răsucirea
frunzelor tinere, care capătă o culoare verde deschis până la
alb-verzui, se usucă, se sfâție pe margini și la vârfuri.

 În cazul fructelor de Lycopersicon

esculentum (cultură de seră)
favorizează putrezirea zonei
pistilare a fructelor, iar la Solanum
tuberosum diminuează producția
de tuberculi.(reducând ritmul de
hidroliză a amidonului depozitat
temporar în frunze și transportul
acestuia spre tuberculi).
 5. SULFUL (S)
 Sulful este un anion indispensabil vieții plantelor.
 Rolul participă la procesele de oxido-reducere.
Grupările sulfhidrilice au rol în procesele de
respirație, fosforilare oxidativă, formarea
substanțelor proteice.
 Este prezent în coenzima A, în vitamina B1(tiamină),
în vit B2(format din: riboflavin, nicotinamidă, acidul
folic, acidul pantotenic).
 Gruparea disulfică activează formarea substanțelor
proteice și mărește rezistenț plantelor la ger.
 Simptome de carenţă
 Carența sulfului în nutriţie inhibă creşterea plantelor, frunzele
se deschid la culoare, devenind la început de culoare verde-
deschis, iar apoi albicioase.Se observă îmbatrânirea plantei.
 la rapiță prima dată se manifestă, la frunzele tinere, culoarea
acestora devenind verde deschis. Îngălbenirea începe dinspre
margini, iar nervurile rămân verzi (pete decolorate între
nervuri). Pot apărea deformări ale limbului - în formă de lingură
- însoţite de înroşirea acestuia.

Plantele sunt erecte,

cu aspect rigid, iar
florile au culoare
galben-pal cu petale
albicioase.
 6. MAGNEZIUL (Mg)
 Este un element absolut necesar plantelor, indispensabil
formării clorofilei,el putând fi găsit și în albumina
vegetală.
 În plante îndeplinește multe funcții esențiale: participă
în procesul de fotosinteză ca constituent al clorofilei, în
metabolismul glucidelor, ca activator al multor enzime
ale respirației.
 El este un activator al enzimelor ce participă în sinteza
ARN şi ADN.
  Îndeplinește funcția de legătură în procesul sintezei
proteinelor la nivelul ribozomilor.
 Simptome de carenţă
 Carența magneziului în nutriţie se manifestă prin
apariţia la parenchinul dintre nervuri și de pe
marginea frunzei a unei culori galbene, oranj, roșu,
purpuriu, violet; apar pete clorotice de culoare verde
deschis . Pe măsura ce carența se intensifică, petele
clorotice se contopesc și frunzele se răsucesc, la speciile
conifere se observă boala vârfurilor galbene.
 Concluzii
 Elementele minerale sunt substanţele organice
complexe ce alcătuiesc corpul plantelor şi asigură
buna desfăşurare a proceselor fiziologice din
organismul vegetal, pe care le absorb din mediul
înconjurător.
 Elementele minerale absorbite din mediu pot avea
diferite roluri, şi anume:
 rol plastic, participănd în sinteza unor substanţe de
constituţie, de ex: N, S, P, Ca, Mg ;
 rol în reglarea echilibrului osmotic, modificarea
permeabilităţii celulare şi a proprietăţilor fizico-
chimice ale coloizilor plasmatici, de ex: K, Na, Ca, Mg.
 În lipsa elementelor minerale, viaţa plantelor nu e
posibilă. Carența sau excesul de elemente minerale în
plante, prezintă efecte negative asupra plantelor.
 Recomandăm o aprovizionare corespunzătoare a
plantelor cu elemente minerale, în funcție de cerințele
acestora pentru o creștere și dezvoltare normală a
plantei.
 Bibliografie
 1.Ioan Burzo, Simion Toma, Constantin Crăciun, Viorica
Voican Aurelia Dobrescu, Elena Delian, 1999, Fiziologia
plantelor de cultură vol.1, Editura Poligrafică Știința,
Chișinău
 2. Mihai Trifu, Iuliu Bărbat, 2009, Editura Viitorul
Românesc
 3 Carmen Doina Jităreanu,Cristina Slabu, 2009,
Fizologie Vegetală, Iași 
 4. *** www.scritub.com / 17.12.2017
 5. *** www.acvariidevis.ro/17.12.2017
 6. *** www.preferatele.com/ 17.12.2017
Multumesc
pentru
atenţie!!!