I ZIC I I Î N

ROLUL F I E
O L O G
OFTALM
e
Proiect realizat d
ștină Eliza
Bădoi Maria, Bo
ea S imo n a, Ia n oși Karyne
Cîrst

so r co o rd o n at o r-Jenaru Răzvan
Profe
clasa X D
Ce este oftalmologia?
Introducere
Prin definiție, oftalmologia este specialitatea medicală care se ocupă cu depistarea, diagnosticarea,
tratarea şi recuperarea bolnavilor cu afecţiuni ale globului ocular şi ale anexelor globului ocular 
Ce este optica?
Optica este o ramură a fizicii care se ocupă de studiul proprietăților și naturii luminii, modul de
producere a luminii și legile propagării și interacțiunii cu substanța.
Optica medicală se referă, mai precis, la utilizarea și dezvoltarea tehnologiei medicale optice care să
îmbunătățească modul în care se testează vederea și se iau măsurătorile oculare, dar și tipul de
tratament oferit, pentru a corecta afecțiunile oculare. 
Ce este optometria?
Optometria este o parte a fizicii care se ocupă cu cercetarea, măsurarea și corectarea defectelor de
vedere. Optometristul este un inginer specializat în diagnosticarea, tratarea sau găsirea unor soluții
potrivite pentru problemele oculare comune, cum ar fi: miopie, hipermetropie, glaucom, strabism,
alergii și infecții la nivelul ochilor.  
 Secțiuni optică
Optica se grupează pe trei mari secțiuni importante:
1. Optica geometrică, în care legile propagării luminii și formarea imaginilor optice sunt
studiate făcându-se abstracție de natura luminii. Fenomene specifice sunt reflexia luminii
, refracția luminii.
2. Optica ondulatorie, în care fenomene ca difracția, interferența și polarizarea luminii sunt
explicate prin considerentul că lumina este un fenomen de natură ondulatorie, mai concret
o undă electromagnetică.
3. Optica fotonică, în care sunt studiate efectul fotoelectric și alte efecte care scot în evidență
aspectul corpuscular, fotonic al undelor electromagnetice.
 Optica în medicină
Gadget-urile medicale care ajută medicii să investigheze interiorul corpului nostru, fără operații
extensive ce necesită o incizie mare, au fost prima aplicare a fibrei optice în medicină.
Una dintre cele mai recente evoluții este numită “ laborator pe  fibra” (Lab-on-fiber), și implică
inserarea de cabluri de fibră optică subțiri cât firul de păr, cu senzori încorporați, în corpul unui
pacient.  Lumina de la un laser trece prin ele,  prin partea corpului pe care medicul dorește să o
studieze.  Pe măsură ce lumina trece prin fibră, corpul pacientului își modifică proprietățile într-un
anumit mod (modificarea intensității luminii, de exemplu).
Măsurând modul în care lumina se schimbă (folosind tehnici precum interferometrie), un instrument
atașat la celălalt capăt al fibrei poate măsura un aspect critic al modului în care corpul pacientului
funcționează, cum ar fi temperatura, tensiunea arterială, ph-ul celular, sau prezența
medicamentelor în fluxul sanguin.

Medicii oculari folosesc lentile pentru a corecta vederea. Ochelarii sau contactele pe care le fac să
redirecționeze lumina în ochi într-un mod specific, astfel încât retina unei persoane să poată
produce o imagine mai clară a unui obiect pe care persoana îl vede.

Oamenii de știință folosesc lentile și oglinzi în instrumente precum telescoape și microscopuri.

Acest lucru permite oamenilor de știință să investigheze obiecte extrem de mici sau care sunt prea
departe pentru ca oamenii să poată vedea bine fără asistență.
 Reflexia și Refracția
Din punct de vedere optic, un mediu transparent se caracterizează printr-o mărime fizică
adimensonală numită indice de refracţie, notat cu n care arată de câte ori viteza luminii în
vid (c =3·108 m/s) este mai mare decât viteza luminii în acel mediu: n=c/v
S-a constatat că în momentul în care un fascicul luminos întâlneşte un mediu cu indice de
refracţie diferit decât cel al mediului din care provine, parţial se întorce în mediul iniţial
sub un unghi egal cu unghiul de incidenţă (fenomen numit reflexie) şi o parte din
fasciculul incident trece în cel de-al doilea mediu cu schimbarea direcţiei de propagare
(fenomen numit refracţie) (Fig. 3). Raza incidentă, raza reflectată şi cea refractată precum
şi normala la suprafaţa de separare în punctul de incidenţă sunt coplanare. Legea
cantitativă a reflexiei afirmă că unghiul de incidenţă este egal cu unghiul de reflexie, iar a
refracţiei stabileşte relaţia dintre indicii de refracţiei ai celor două medii şi unghiurile de
incidenţă şi refracţie (Fig. 3): n1 sin i = n2 sin r
 Lentila
Un mediu transparent şi omogen, mărginit de două
suprafeţe din care cel puţin una nu este plană.
În optică, lentila este o piesă realizată dintr-un material
transparent (sticlă, material plastic etc.), cu două suprafețe
opuse, în general curbe, folosită singură sau împreună cu
alte piese similare pentru a concentra sau diverge lumina
și a forma imagini ale obiectelor.
● Lentilele mai groase la mijloc şi mai subţiri la
extremităţi se numesc lentile covergente.

● Lentilele mai subţiri la mijloc şi mai groase la

extremităţi se numesc lentile divergente.
 Laserul în oftalmologie
Oamenii de știință au evaluat impactul computerelor
și a gadgeturilor asupra rezultatelor corecției
vederii cu laser. Imediat după operație, miopia,
hipermetropia și astigmatismul dispar complet.
Dar cu cât pacientul lucrează mai mult la
computer, cu atât efectul operației scade. Peste
1-2 ani, unii dintre ei sunt nevoiți să revină la
ochelari sau lentile.
Laserul în oftalmologie este utilizat ca instrument
modern de abordare a problemelor oculare, cu
scop, în principal, terapeutic. Există mai multe
tipuri de lasere în oftalmologie, fiecare
producând un anumit efect și având anumite
indicații. Primul domeniu medical în care s-a
testat eficiența laserului a fost oftalmologia.
 pe ntr u a te n ți a
Mulț umi m
acordată!