UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

BIOETICĂ
- lucrări practice -
 MORALA

- Totalitatea conceptelor referitoare la dualitatea BINE-RĂU /

DREPTATE-NEDREPTATE
- Alegerea dintre bine și rău din perspectiva
comportamentului uman
- Este rezultanta evoluției umanității de-a lungul istoriei,
conturându-se astfel norme unanim acceptate care au dus la
elaborarea principiilor moralei
- Moral - despre un comportament/raționament în sensul de a fi
bun/corect
 ETICA

- Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și al

condiției umane, din perspectiva principiilor morale, și
cu rolul acestora în viața socială
- Disciplina filozofică al cărei obiectiv este studiul
aspectelor teoretice și practice ale moralei
- Se referă la motivația care stă la baza gândirii, intențiilor,
acțiunilor ce determină alegerile și comportamentul
agentului prin care se manifestă alegerea binelui
- Oferă criterii raționale pentru deciziile/alegerile
morale
 MORALĂ / ETICĂ

• MORALA - este despre ceea ce cred oamenii

(societatea) că este bine

• ETICA - este despre ceea ce pare a fi sau chiar este

bine
 VALORI ȘI DATORIE

• Valori (umane) = credințe, convingeri, principii care stau la baza

gândirii și acțiunilor fiecăruia
• Datoria = o obligație morală

În morală și etică totul este despre valori și datorie.

Valorile induc obligația morală (datoria) de a le păstra/respecta/promova .
 BIOETICĂ

- O parte a filozofiei morale care se ocupă cu aspectele

intervenției omului în câmpul biologic și medical
- Demers pluridisciplinar (etic, filozofic, medical,
biologic, științific, psihologic, economic etc.) de
opinii și activități, cu scopul de a clarifica și rezolva
probleme etice suscitate de știință și biotehnologiile
biomedicale actuale
- Este rezultanta progresului spectaculos al științei
- Demersul bioeticii pornește de la ideea de bază după
care nu tot ceea ce este medical posibil este și moral
 RELAȚIA BIOETICII CU DREPTURILE
OMULUI
- Pacientul este un cetățean cu drepturi depline și egale
- Pacientul este o persoană vulnerabilă
- Respectarea drepturilor decurge din recunoașterea egalității în drepturi, a valorii
ființei umane (demnitatea umană) și a responsabilității sociale (întemeiată pe
datoria de îngrijire)

Responsabilitatea profesională
„Oricând nu poți face bine, să nu faci rău” (Hipocrat)
 PRINCIPIILE BIOETICII
Decurg din drepturile omului

1. Principiul A NU FACE RĂU (non-

maleficience) - evitarea sau prevenirea
consecinţelor nefaste (periculoase) ale unor boli
sau tratamente

2. Principiul A FACE BINE (beneficience) -

maximizarea acţiunilor care să ducă la creşterea
beneficiilor, creşterea bunăstării persoanei
3. Principiul ECHITĂȚII, respectiv al
EGALITĂȚII între persoane şi o distribuţie a
baneficiilor şi a inconvenientelor cât mai
echitabil (dreptate - justice).

4. Principiul AUTONOMIEI PERSOANEI al

dreptului la autodeterminare - persoanele
trebuie să consimtă la orice manoperă şi să fie un
consimţământ informat.
Tratamentul medical a devenit o „afacere” în comun -
medic + pacient. Decizia de a trata medical poate fi luată
doar prin cooperarea dintre cel care tratează şi cel tratat,
ambele părţi implicate fiind legate prin încredere mutuală
şi reciprocitate.
Principiul are la bază conceptul de autodeterminare, care
stipulează faptul că fiecare individ este responsabil nu
doar pentru propriile acţiuni, dar şi pentru propriul corp şi
pentru ceea ce permite să se întâmple cu acesta. Prin
urmare, orice decizie privind alegerea tratamentului
aparţine pacientului, medicul său acţionând în calitate de
consilier al acestuia.
Scopul principiului consimţământului informat este de a-i
permite pacientul să ia în considerare, să cântărească şi să
pună în balanţă beneficiile şi dezavantajele tratamentului
medical propus, astfel încât să poată face o alegere raţională
între acceptarea sau refuzul tratamentului. Utilizarea optimă
a acestui principiu previne sau diminuează posibilităţile de
eroare, neglijenţă, constrângere şi minciună şi încurajează o
atitudine autocritică a medicului.
Dar scopurile sale principale sunt de a afirma autonomia
pacientului, de a promova dreptul său la autodeterminare.
 BIOETICĂ SPECIALĂ
• Bioetica începutului de viață:
- Proiectul genomului uman
- Reproducerea medicală asistată
- Testarea genetică

• Bioetica pe parcursul vieții:

- Metode contraceptive (avort, sterilizare)
- Clonare
- Transplant de țesuturi și organe

• Bioetica sfârșitului vieții

- Eutanasia
• O.P. este o femeie de 27 de ani care se luptă cu anorexia nervoasă de la vârsta de 11 ani.
Este o persoană extrem de inteligentă, fiind doctorandă în prezent la o univeristate de
prestigiu. În momentele cele mai stresante ale vieții, aceasta se lupta cu anorexia. Prima
oara cand a fost internata in spital a fost la varsta de 13 ani. La școală era hărțuită de
către colegi fiind ușor supraponderală și a început să nu mai mânănce pentru a slăbi. A
putea slăbi atât de mult i-a dat sentimentul că avea un anumit control asupra unui aspect
al vieții sale. O.P. a petrecut ultimii 14 ani mai mult in spital. De două ori, a trebuit să fie
internată la terapie intensivă, deoarece își pierduse cunoștința. În timpul acestor internări
a fost hrănită folosind un tub nazogastric. De asemenea, are antecedente de tulburări
obsesiv-compulsive și a beneficiat de terapie cognitiv-comportamentală. În urmă cu un
an ea reușise să-și stabilizeze greutatea la 50 kg (are 1,7 m înălțime). Odată cu stresul
doctoratului și cu destrămarea relației cu iubitul ei, aceasta a ajuns la 35 kg. Deși doriți
să o hrăniți prin tub nazogastric pentru a preveni necesitatea unei a treia internari la
terapie intensivă, ea refuză cu insistență aceasta procedură. Ea îți spune că nu vrea să
moară, dar nici nu vrea să fie hrănită cu forța. Este extrem de fragilă și are nevoie de
supravegherea constantă de către un asistent medical. Din cauza lipsei de paturi în secția
de psihiatrie, O.P. este în prezent îngrijita într-o secție generală.
• Întrebări:

1. Ce principii pot fi aplicate în gestionarea acestui

caz?

2. Cum pot fi aplicate cele patru principii ale bioeticii

în acest scenariu pentru a oferi îndrumare
medicului dacă O.P. trebuie sau nu alimentată
forțat?
 ASPECTE ETICE ALE CERCETĂRII
MEDICALE
Obiectivele cercetării biomedicale sunt:
• Ameliorarea metodelor de diagnostic, tratament şi
profilaxie
• Înţelegerea etiologiei şi patologiei anumitor boli.

• În anul 1964, la Helsinki, Asociaţia Mondială a

Medicilor elaborează DECLARAŢIA A.M.M., care
conţine următoarele principii de bază în domeniul
cercetării biomedicale pe subiecţi umani:
1. Cercetarea biomedicală pe om trebuie să se conformeze principiilor medicale
general acceptate; trebuie să se bazeze pe o experimentare iniţială în
laborator, în faza a doua pe animale şi abia în faza a treia pe om.
2. Proiectul şi fiecare fază a experimentului trebuie să fie clar definite şi
cuprinse într-un protocol experimental. Acest proiect experimental va fi
examinat şi avizat de către o COMISIE ETICĂ.
3. Cercetarea se va face de către persoane calificate d.p.d.v. ştiinţific.
4. Răspunderea este a persoanei calificate medical şi nu a pacientului.
5. Trebuie să existe o corelaţie între riscul asumat de către subiect şi beneficiul
pentru subiect şi pentru întreaga societate. Regula de bază:Interesele
pacientului trebuie să primeze asupra intereselor societăţii.
6. Dreptul pacientului de a-şi păstra integritatea (fizică şi psihică) şi viaţa sa.
Pacientul are dreptul de a se retrage oricând din experiment.
7. Medicul trebuie să prevadă riscurile potenţiale ale experimentului, să evalueze
potenţialele riscuri pe tot parcursul experimentului şi să oprească experimentul dacă este
cazul.
8. Subiectul trebuie să fie informat asupra obiectivelor studiului, a metodelor utilizate, a
beneficiilor scontate şi asupra riscurilor potenţiale. Pacientul poate să refuze participarea
la experiment sau, dacă a acceptat iniţial, poate să se retragă oricând, pe parcursul
cercetării. Este obligatoriu să existe consimţământul pacientului, preferabil în scris.
Între medic şi pacient se creează, de obicei, o anumită relaţie datorită căreia, pacientul
poate fi determinat să accepte participarea la experiment. Exemple de constrângere:
penitenciare, mediul cazon, azile, cămine, instituţii de boli psihice, ş.a.
9. Minorii şi persoanele fără discernământ nu pot participa la astfel de studii decât cu
consimţământul reprezentantului legal. Un copil poate să-şi dea consimţământul dacă
este considerat legal capabil.
10. Protocolul studiului de cercetare trebuie să conţină o declaraţie cu aspectele etice şi să
fie consemnat că principiile acelei declaraţii etice au fost respectate.