Lacul sfânta Ana

Un proiect realizat de pohrib nicolas, hobeanu stefan si bulancea-stoian augustin

• Introducere:
• Lacul Sfânta Ana (în maghiară Szent Anna-tó) este singurul lac
vulcanic din România. Este situat în masivul Ciomatu din județul
Harghita, în stânga râului Olt, în apropiere de stațiunea Tușnad. Lacul
este așezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu
Mare (în maghiară Nagy-Csomád), din masivul vulcanic Puciosu,
locul celei mai recente erupții vulcanice în Carpați și în Europa de Est,
care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de
acum 42.000 ani).
• Date:
• Localizare: Județul Harghita - comuna Tușnad;
• Tip: Lac vulcanic (crater) – singurul lac vulcanic din România;
• Suprafața lacului: 19,5 ha;
• Altitudine (deasupra nivelului mării): 946 m;
• Lungimea malului: 1737 km;
• Lungimea lacului: 620 m;
• Lățimea lacului: 460 m;
• Adâncimea maximă: 7 m;
• Accesibilitate:
• Lacul Sfânta Ana se află la o distanţă de 55 km de Municipiul
Miercurea Ciuc, 48 km de Municipiul Sfântu Gheorghe, respectiv 33
km de oraşul Târgu Secuiesc. Lacul Sfânta Ana poate fi accesat prin
legătura DN12 (Miercurea Ciuc-Sfântu Gheorghe) din punctul de
intersecţie cu drumul judeţean 113 din localitatea Bixad. Dinspre
Târgu Secuiesc poate fi atins din direcţia Turia pe DN 113. Pornind pe
jos de la Tuşnad Băi pe poteca turistică de cca. 4,5 km indicat cu cruce
roşie poate fi atins în aprox. 1,5 ore. Dinspre Lăzăreni pornind în
direcţia nord, urmărind semnul cu cruce roşie apoi cel cu cruce
albastră, distanţa până Tânovul Mohoş este de aprox. 10 km, iar până
la Lacul Sfânta Ana încă 2 km, în total 3 ore de mers pe jos.
• Evoluția Lacului Sf. Ana:
• Evoluţia limnologică ai ultimelor 10.000 ani prezintă mai multe etape. În urma cercetărilor
ultimilor ani ale lui Pál Zoltán şi Pilbáth Attila, au fost identificate mai multe faze
distincte: în urmă cu 9.800 ani, Lacul Sfânta Ana arăta o înfăţişare a unui lac mlăştinos cu
acumulări de turbă cu adâncimi reduse. Cu aproximativ 8.800 ani în urmă acesta arăta o
înfăţişare de tinov şi lac de mlaştină. Începând cu aproximativ 7.050 de ani în urmă lacul
prezenta caracteristici mezotrofice după care s-a transformat într-un lac cu nivel crescând,
iar până în urmă cu 2.700 de ani avea un nivel variabil al apei. Cu mai bine de 700 ani în
urmă lacul s-a transformat într-o zonă oligotrofică-abisică care trecea de nivelul de 12 m
adâncime. Pál Zoltán şi Pilbáth Attila menţionează că primele semne al eroziunii cauzate
de defrişări pot fi identificate cu 900-1000 de ani în urmă. Semnele activităţii umane
datează de circa700 de ani, marcand inceputul fenomenului eutrofizaţiei antropogene şi ca
urmare scăderea nivelului de apă. Pe extremitatea nord-estică se formează smârcuri
superficiale. Ca rezultat al activităţii antropice vegetaţia smârcului determină schimbarea
continuă şi grabnică a vegetaţiei.
• Flora și fauna:
• Literatura de specialitate menţionează prezenţa în apă a următoarelor specii: năpârcă de apă
(Tropidonotus natrix), triton (Triton montadoni), respectiv în perioada de reproducere a broaştelor. Pe
malul lacului trăieşte o specie de raţă (Anas acuta) care preferă stratul de turbă de suprafaţă acoperit
cu arbuşti. Conform descrierilor în anii 1908 şi 1940 a fost colonizat o nouă specie nouă: somnul pitic
din America. Între timp această colonie s-a micşorat dar a reuşit să supravieţuiască, astfel încât din ce
în ce mai multe studii actuale fac referire la existenţa lor. Din specia artropodelor populaţii
considerabile au: ploşniţa (Notonecta Glauca, Carixa), mai multe specii de libelulă (Erytromma najas,
Libellula depressa, Leptetrum men), crapi şi viermi, respectiv monocelulare.
• În interiorul craterului se evidenţiază cu o claritate deosebită fenomenul inversiunii vegetaţiei:
împrejurimea malului este populată îndeosebi de asociaţii de moli, iar pe crestele cu expunere estică şi
sudică găsim asociaţii mixte – fag şi carpen. Acest fenomen se datorează îndeosebi microclimei mai
reci şi umezi din interiorul craterului. Pe porţiunea nord-estică a malului în tinovul de sute de ani au
fost identificate mai multe specii de muşchi, rogoz şi roua cerului. Este de menţionat faptul că pe o
porţiune mai mare de 50% din perimetrul lacului apa este acoperită de straturi de muşchi.
• Flora și fauna:
• Tinovul Mohoş s-a remarcat în primul rând prin speciile de floră rămase din
perioada erei glaciare, deşi cercetările zoologice complexe a ultimilor ani au
demonstrat că tinovul constituie un habitat interesant şi valoros nu numai din punct
de vedere botanic ci constituie la rândul lui un habitat potrivit şi pentru mai multe
specii rare de artropozi. În anii 1950 biologul şi profesorul universitar Emil Pop a
redactat lista completă a speciilor de plante şi de faună, dar care treptat a fost
completată de alţi cercetărori din zilele noastre. Tinovul Mohoş poate fi considerat
un tinov mixt cu păduri şi muşchi. Pe baza caracteristicilor botanice, fizice şi
chimice este un tinov dominat preponderent de muşchi. Din punct de vedere botanic
păstrează şi astăzi anumite specii relictice din era glaciară cum ar fi: speciile de
droseră (Drosera rotundifolia, D. obovata), ruginare (Andromeda polifolia),
Scheuchzeria palustris, bumbăcariţa (Eriophorum vaginatum), vuitoare (Empetrum
nigrum), Afinul (Vaccinium oxycoccus).
• Legenda 1:
• Doi tineri trebuiau să se căsătorească. Fata, pe nume Ana,
care urma să devină soție, nu dorea acest lucru deoarece
părinții o obligau să se căsătorească numai pentru a pune
mâna pe averea tânărului, care era destul de necioplit în ale
măritișului. În seara nunții, mireasa a fugit și s-a aruncat în
acest lac, trupul ei neînsuflețit nefiind găsit nici în ziua de
astăzi. Din această cauză lacul poartă numele acelei fete. În
fiecare an, de hramul Sf. Ana, lacul este sfințit de către
mitropolie.
• Legenda 2:
• Odinioară, prin aceste locuri trăiau doi tirani care erau frați. Unul stăpânea o cetate
pe vârful Puciosul din apropiere, celălalt, o cetate situată pe locul actualului lac.
Stăpânul cetății de pe Puciosul avea o caleașcă minunată, câștigată la zaruri, fapt
ce a stârnit invidia fratelui său, care a pus rămășag că a doua zi va veni în vizită cu
o caleașcă și mai măreață. Pentru a câștiga rămășagul, tiranul pune să fie înhămate
la caleașca sa opt din cele mai frumoase fete din împrejurimi. Caleașca fiind foarte
grea, acestea nu au putut să o urnească, fapt ce a dezlănțuit mânia stăpânului, care
a început să le biciuiască. Una din fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe stăpânul cel
mârșav. Blestemul fetei s-a împlinit numaidecât: s-a pornit o furtună îngrozitoare,
cu fulgere și tunete, cutremure, iar cetatea, împreună cu tiranul ei, s-a scufundat în
flăcări. În locul cetății de odinioară s-a format un lac albastru și liniștit, numit
după cea care a aruncat blestemul, Lacul Sfânta Ana.
• Bibliografie:
• https://www.mohos.ro/ro
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Sf%C3%A2nta_Ana
Vă mulțumim pentru atenția
acordată!