1.9.

PROBABILlTATI DE
TRANZITII OPTICE.
TEORIA LUI EINSTEIN
• Daca se considera un
numar foarte mare de
microparticule ce pot exista
numai in doua stari
energetice (o stare
fundamentala E0 si una
excitata E1), diferenta dintre
cele doua energii fiind ΔE1,0,
atunci o microparticula din
sistem poate trece de pe un
nivel energetic pe altul in
mai multe moduri:
 ACTIVARE SAU
DEZACTIVARE TERMICA
 Activare termica

• O particula poate trece de pe nivelul E0 pe nivelul E1

pe seama energiei acumulate prin socuri termice cu
alte particule din sistem. Fie doua particule α si β
dintr-un sistem aflat la temperatura T.

v

• Datorita agitatiei termice acestea se

deplaseaza fiecare
 cu o anumita viteza,

v  si respectiv v  .

• Sa presupunem ca particula α se afla initial pe

nivelul fundamental E0.
• Dupa ciocnirea plastica cu
particula β, particula α poate
prelua o energie suficienta
pentru a trece din starea E0 in
starea excitata caracterizata
de energia E1 > E0.
Activare termica
 Dezactivare termica

• Invers, sa consideram ca particula α se afla

initial pe nivelul excitat E1. In urma ciocnirii
plastice cu alta particula β din sistem, particula α
poate trece de pe nivelul excitat, superior, pe
nivelul fundamental E0 cedandu-i acesteia
diferenta de energie ΔE1,0
 • In urma acestor procese, se
stabileste la nivelul intregului
sistem de particule un echilibru
dinamic intre numarul de
particule N1 ce se gasesc la un
moment dat in starea
excitata si numarul de particule N0 ce se gasesc
in acelasi moment in starea fundamentala.

Numarul de particule ce se gasesc la un

moment dat intr-o anumita stare
energetica se numeste populatia
nivelului respectiv.
 • La nivelul intregului sistem de
particule, raportul populatiilor
celor doua nivele in cauza
este dat de relatia lui
Boltzmann:

N1  E1,0 / K B T
e
N0
unde T este temperatura absoluta la care se afla
sistemul iar kB = 1,38 .10-23 J/K este constanta
lui Boltzmann.
 N1  E1,0 / K B T
e
N0

• Semnul negativ al exponentului ne

arata ca nivelul superior este
intotdeauna mai putin populat decat cel
inferior.
 N1  E1,0 / K B T
e
N0
• Cu cat diferenta dintre energia celor doua nivele
este mai mare si temperatura sistemului este
mai scazuta, valoarea raportului N1 I N0 este
mai apropiata de zero.
• Ca atare, la temperaturi obisnuite, marea
majoritate a microparticulelor se afIa pe nivelul
energetic fundamental, care devine nivel
preferential.
 N1  E1,0 / K B T
e
N0
• Cu cat nivelele sunt mai apropiate ca
valoare si temperatura sistemului este mai
mare, valoarea raportului tinde catre 1,
respectiv populatiile celor doua nivele
tind sa se egalizeze, astfel incat nu mai
exista nici un nivel preferential.
ABSORBTIA RADIATIEI
ELECTROMAGNETICE
• Trecerea unei microparticule de pe nivelul inferior
E0 pe nivelul superior E1 se poate face radiativ,
prin absorbtia unei cuante de energie egala cu
diferenta dintre energiile celor doua nivele
ΔE1,0 = E1 – E0 = h
1,0
EMISIA SPONTANA
• Particula poate trece de pe
nivelul superior pe nivelul
inferior printr-o tranzitie
radiativa, emitand o cuanta
de energie egala cu ΔE1,0.
Radiatia spontana a fiecarui
sistem este independenta de
celelalte tranzitii, adica
fiecare microparticula emite
independent, intamplator si
la diferite momente. Aceasta
radiatie este incoerenta si
policromatica, fiind
distribuita intr-o banda
destul de larga de frecvente.
EMISlA STIMULATA
• Emisia de cuante de lumina
poate fi declansata iradiind
din exterior sistemul de
microparticule cu o radiatie
electromagnetica de aceeasi
frecventa ca si cuanta emisa
stimulat (indusa).
Cuanta emisa stimulat are aceeasi
directie si oscileaza in aceeasi faza ca
si cuanta care a declansat procesul,
deci cele doua radiatii sunt coerente.
 • Emisia indusa poate avea
loc cu aceeasi probabilitate
ca si absorbtia.

• Daca nivelul superior si cel inferior au populatii

de valori apropiate, emisia stimulata poate
masca aproape complet absorbtia.
• In conditii de temperatura obisnuite insa,
populatia nivelelor superioare este mult mai
mica decat cea a nivelelor inferioare, astfel
incat absorbtia radiatiei de catre substanta se
manifesta nestanjenita.
 • Sistemul cuantic de
microparticule este in echilibru
cu mediul inconjurator pentru
care densitatea spectrala de
energie a campului
electromagnetic este

2
8 k ,i h k ,i
 
  k ,i 
3

h k , i
c 
k BT
e 1
 • Numarul tranzitiilor de
pe un nivel inferior Ei, cu
populatia Ni, pe un nivel
superior Ek , in intervalul
de timp dt, este:
dNk,i = Ak,i ρ(k,i) Ni dt
unde Ak,i este o constanta caracteristica
sistemului cuantic, denumita coeficient
de absorbtie si reprezinta probabilitatea
efectuarii unei asemenea tranzitii in
unitatea de timp si pentru unitatea de
densitate spectrala.
• Tranzitia de emisie
spontana are loc fara nici
o cauza exterioara, deci nu
depinde de densitatea
spectrala de energie a
campului electromagnetic.
 • Numarul de tranzitii de emisie
spontana ce au loc in intervalul
de timp dt depinde de
coeficientul (probabilitatea) de
emisie spontana Bi,k si de
numarul Nk de microparticule
aflate pe nivelul energetic
superior Ek la acel moment:

sp
dN ik  Bik N k dt
 Tranzitia stimulata intre
nivelele Ek si Ei efectuandu-se
numai in prezenta radiatiei
electromagnetice de frecventa
k,i , in intervalul de timp dt au
loc un numar de tranzitii de
emisie stimulata egal cu:

st
   
dN ik  A i, k   i, k N k dt  A i, k   k , i N k dt
 • Ai,k este coeficientul
(probabilitatea) de emisie
stimulata in unitatea de timp
pentru unitatea de densitate
spectrala.

• Frecventele i,k si k,i sunt egale, deoarece,

conform legii lui Planck, tranzitia de absorbtie
dintre doua nivele energetice este generata de o
radiatie electromagnetica de frecventa egala cu
cea emisa de acelasi tip de microparticula in
cazul tranzitiilor de emisie (spontana sau
stimulata) intre aceleasi doua nivele energetice.
 La echilibru termodinamic, numarul
tranzitiilor de absorbtie (de pe
nivelul inferior Ei pe nivelul superior
Ek ) este egal cu suma tranzitiilor
de emisie spontana si indusa (de pe
Ek pe nivelul superior Ei):

sp st
dN k ,i  dN ik  dN ik
A i, k  i, k N k dt  Bi, k N k dt  A i, k  k ,i N k dt
 Intervalul de timp in care au
loc tranzitiile este foarte
scurt, dar totusi diferit de
zero, deci ecuatia poate fi
simplificata prin dt si
obtinem:

Ni Bi , k A i ,k
 
N k A k ,i  k ,i  A k ,i
 • Probabilitatea de emisie
stimulata Ai,k fiind egala
cu probabilitatea de
absorbtie Ak,i, avem:

Ni Bi , k
 1
N k A k ,i k ,i 
Fie T temperatura la care au
loc tranzitiile, in conditii de
echilibru termodinamic.
Conform legii statistice a lui
Boltzmann, raportul numerelor
de microparticule ce
populeaza nivelele energetice
Ei si Ek este:
h k , i

Ni k BT
e
Nk
 Egaland ultimele doua ecuatii se
obtine:
Bi , k 1
 k ,i   *
A k ,i h ki

k BT
e 1
Comparand ultima ecuatie cu densitatea spectrala de
energie a campului electromagnetic
2
8 k ,i h k ,i
 
  k ,i 
3

h k , i
c 
k BT
e 1
 obtinem dependenta dintre
coeficientul de emisie
spontana si cel de
absorbtie:
3
8h k , i
Bi, k  3
A k,i
c
Pana acum s-a considerat ca cele doua
nivele energetice intre care au loc tranzitiile
sunt nedegenerate.
 Daca insa cele doua nivele
au degenerarile gi si gk,
atunci expresia
coeficientului de emisie
spontana devine:

3
8h k ,i g
Bi, k  * i A k ,i
3 gk
c
• Marimea fizica egala cu inversul
coeficientului de emisie spontana
se numeste timpul de viata al
nivelului excitat Ek.

• Timpul de viata reprezinta timpul

mediu in care microparticulele din
sistem pot ramane in starea
excitata corespunzatoare acestui
nivel.

• Valorile timpilor de viata ale

nivelelor electronice excitate, de
exemplu, sunt de ordinul 10-8 s.
 • Unitatea de masura a
coeficientilor de tranzitie
este deci :

1 1 1
A k , i  A i, k  Bi, k   s
  s
1.8. LARGIMEA NATURALA
A NIVELELOR DE ENERGIE.
• In cele prezentate pana acum s-a
considerat ca un nivel are o valoare bine
determinata a energiei si ca deci tranzitiile
corespund unor valori bine determinate.
In realitate insa, fiecare nivel energetic
se caracterizeaza printr-un anumit
interval de energie denumit largimea
nivelului.
 • Fiecare tranzitie se
caracterizeaza printr-un
interval k,i egal cu suma
largimilor nivelelor intre
care are loc tranzitia,
denumit largimea liniei
spectrale.

E k ,i  E k  E i
 h Daca sistemul cuantic este
E  t  liber, in repaus, atunci
2 largimea nivelelor energetice
si a liniilor spectrale se
numesc naturale.
Largimea naturala poate fi evaluata luand in
consideratie principiul lui Heisenberg referitor
la energie si timp, unde E reprezinta
incertitudinea in determinarea energiei
sistemului in stare excitata si t durata de
existenta a sistemului in aceasta stare.
 • In cazul nostru, E are
semnificatia largimii
nivelului energetic
caracterizat prin timpul de
viata   t. Astfel, pentru
nivelul Ek, de largime E k
si timp de viata  k vom
avea, in unitati de energie
si respectiv de frecventa:
E k  h / 2k
 k  E k / h  1 / 2 k