Drepturile

fundamentale la
transparență și bună
administrare
MASTER INTEGRITATE PUBLICĂ ȘI POLITICI
ANTICORUPȚIE
AN I, SEM. I
Drepturile fundamentale la
transparență și bună administrare
CURS
1. Noțiuni generale
Contractul social și drepturile
fundamentale
• PARTICIPARE vs. GUVERNARE

• PARTICIPARE
• Participare publică
• Participare civică

• CONTRACTUL SOCIAL
• Doctrină politică esențială pentru statul de drept și democrație
• Ficțiune politico-juridică fundamentală pentru democrația
reprezentativă
Principii
• Legalitatea • Integritate
• Interesul public • Obiectivitate
• Buna administrare • Deschidere
• Buna conduită • Transparență
• Buna credință • Onestitate
• Responsabilitatea
• Altruism
 Izvoare de drept
• Constituția României
• L. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public
• L. 52/2003 cu privire la transparenţa decizională
• L. 161/2003 privind conflictul de interese
• L. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici
• L. 477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din
autorităţile şi instituţiile publice
• L. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile
publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii
• L. 50/2007 pentru modificarea şi completarea legii nr. 7/2004 privind codul de
conduită a funcţionarilor publici (consilierul de etică)
 Participare
Informare Consultare Implicare Colaborare Delegare

„Vă ţinem la „Vă ţinem la „Lucrăm cu voi „Ne adresăm vouă „Vom pune în
curent” curent, vă pentru a ne asigura pentru a primi practică ceea ce
ascultăm că problemele şi sfaturi directe şi decideţi voi”
sugestiile şi îngrijorările voastre sugestii inovative
îngrijorările şi vă se reflectă direct în pentru formularea
comunicăm cum alternativele soluţiilor şi
au fost influenţate dezvoltate şi vă încorporăm
deciziile de comunicăm cum au sfaturile şi
participarea fost influenţate recomandările
publică” deciziile de voastre în luarea
participarea publică” deciziei, în cea mai
mare măsură
posibilă”
Instrumente
Informare Consultare Implicare Colaborare Delegare

Comunicate Solicitarea de Grupuri de lucru Comitete Vot direct

publice comentarii Audieri publice consultative Referendum
Afişe Focus grupuri Vot deliberativ cetăţeneşti Jurii cetăţeneşti
Broşuri Chestionare Audieri publice Decizii delegate
Buletine Condici de sugestii Construirea
informative Întâlniri publice consensului
Comunicare prin Audieri publice Referendum
radio/TV local
Site-uri de web
Prezentări publice
Rapoarte anuale
2. Acorduri internaționale și
reglementare constituțională
Convenții internaționale privind drepturile
omului – includ dreptul la bună administrare
◦ Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (Paris, 10 decembrie 1948)
◦ Convenția pentru protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale (Roma, 4 noiembrie 1950)
◦ Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
◦ Convenția privind statutul refugiaților (Geneva, 28 iulie 1951)
◦ Convenția privind statutul apatrizilor (New York, 28 septembrie 1954)
◦ Convenția privind reducerea cazurilor de apatridie (New York, 30 august 1961)
◦ Convenția internațională pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (New York, 21 decembrie 1965)
◦ Convenția internațională cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor
Unite (16 decembrie 1966)
◦ Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite (18
decembrie 1979)
◦ Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (10 decembrie 1984)
◦ Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (20 noiembrie 1989)
◦ Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare (Strasbourg, 5 noiembrie 1992)
◦ Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale (1 februarie 1995)
◦ Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane (Varșovia, 16 mai 2005)
Cadrul constituțional al bunei
guvernări (1/4)
Drepturi și libertăți fundamentale:
◦ Drepturi civile
◦ Drepturi politice
◦ Drepturi sociale
Cadrul constituțional al bunei
guvernări (2/4)
Constituția României
ARTICOLUL 16 – Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în
ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a
fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.
ARTICOLUL 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile
interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
ARTICOLUL 21 - Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.
Cadrul constituțional al bunei
guvernări (3/4)
Constituția României,
CAPITOLUL II
Drepturile şi libertăţile fundamentale (toate art. 22-53, dar mai ales:)
Art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
Art. 23 - Libertatea individual
Art. 24 - Dreptul la apărare
Art. 25 - Libera circulaţie
Art. 29 - Libertatea conştiinţei
Art. 30 - Libertatea de exprimare
Art. 31 - Dreptul la informaţie
Art. 51 - Dreptul de petiţionare
 Cadrul constituțional al bunei guvernări
(4/4)
Constituția României,

ARTICOLUL 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică,
printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită
să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea
pagubei.

(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea
statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat
funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
3. Accesul la informați de
interes public

Legea nr. 544 din 2001 privind

liberul acces la informaţiile de
interes public
Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public
Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public
Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public
◦  orice autoritate, instituţie publică sau regie autonomă care
utilizează resurse financiare publice şi care îşi desfăşoară
activitatea pe teritoriul României
◦  orice informaţie produsă sau gestionată de instituţiile sau
autorităţile publice
◦  “orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din
activităţile unei autorităţi sau instituţii publice, indiferent de
suportul, forma sau modul de exprimare a informaţiei”
Informații clasificate
informaţie pentru care statul are interese majore şi prin
diseminarea căreia se pot aduce prejudicii instituţiilor
statului sau cetăţenilor săi luaţi în ansamblu.

În consecinţă, statul limitează disponibilitatea informaţiilor la un grup

restrâns de persoane, care prezintă un anumit nivel de încredere, stabilit
prin verificări de loaialitate.
 Excepții de la accesul la
informațiile de interes public
Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor următoarele informaţii:
informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac
parte din categoria informaţiilor clasificate
informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele
economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate
informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora
aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și
principiului concurenţei loiale.
informaţiile cu privire la datele personale
informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare
informaţiile privind procedurile judiciare
informaţiile a căror publicitate prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.
 “EXCEPŢII DE LA EXCEPŢII”

Situaţii în care informaţii exceptate de la accesul

liber trebuie făcute publice:

• “informaţiile care favorizează sau care ascund încălcarea legii de către o

autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria
informaţiilor clasificate şi constituţie informaţii de interes public” (art.
13);

• “informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni

informaţii de interes public numai în măsura în care afectează
capacitatea de exercitare a unei funcţii publice (art. 14);
 Importanţa dreptului la informaţie
1. Protecţia cetăţenilor în faţa puterilor statului – garanţie împotriva tiraniei.
Informaţia înseamnă putere.

“Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe în mod absolut.” (John
Dalberg-Acton)

2. Consolidarea democratică

“Accesul liber la informaţii este fundamental pentru democraţie. [...] Este un

instrument critic în lupta împotriva corupţiei [...] şi dezvoltă încrederea
cetăţenilor în propriul guvern, permiţând cetăţenilor să înţeleagă deciziile de
politică publică şi să monitorizeze implementarea acestora.” (Jimmy Carter)
 Importanţa dreptului la informaţie
3. Atingerea principiilor de transparenţă, răspundere, responsabilitate, participare publică
şi a altor libertăţi individuale.

4. Control asupra activităţilor Guvernul, cel care este finanţat de către cetăţeni şi care
realizează servicii în folosul cetăţenilor.

5. Bună guvernare:
• participare
• domnia legii
• transparenţa
• orientare spre consens
• echitate şi caracter cuprinzător
• eficacitate şi eficienţă
• răspundere
4. Transparența decizională

Legea nr. 52 din 2003 cu privire

la transparenţa decizională
Legea 52/2003 privind transparenţa
decizională în administraţia publică
Transparența decizională
 obligaţie ce trebuie îndeplinită de către orice autoritate sau instituţie
publică
 predictibilitate în ceea ce priveşte impactul deciziilor luate
 standard de bună administrare
 criteriu de legalitate conform regulamentelor

“A cunoaşte cu claritate cine ia decizii, ce decizii sunt luate, cine are de

câştigat de pe urma lor şi cine plăteşte costurile implicate” (Oxford Dictionary
of Economics)
 Legea nr. 52/2003 - prevederi
Art1(1) Prezenta lege stabileşte regulile procedurale
minimale aplicabile pentru asigurarea transparenţei
decizionale în cadrul autorităţilor administraţiei publice
centrale şi locale, alese sau numite, precum şi al altor
instituţii publice care utilizează resurse financiare publice, în
raporturile stabilite între ele cu cetăţenii şi asociaţiile legal
constituite ale acestora.

Toate instituţiile care cad sub incidenţa acestei legi sunt obligate să respecte
standardele stabilite, dar şi că oricare instituţie poate adopta norme care să
prevadă drepturi mai largi privind participarea la elaborarea actelor
normative sau la şedinţe publice.
Aplicabilitate
 Rationae personae:
◦ autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, alese sau numite
◦ alte instituţii publice care utilizează resurse financiare publice
◦ cetăţenii şi asociaţiile legal constituite ale acestora.

 Rationae materie:
◦ toate proiecte de acte normative
◦ toate deciziile administraţiei publice

Nu se aplică dispoziţiile legii atunci când proiectul de act normativ sau decizia privesc:
◦ apărarea naţională, siguranţa naţională şi ordinea publică,
◦ interesele strategice, economice şi politice, ale ţării,care conţin valori, termene de
realizare şi date tehnico-economice ale unor activităţi comerciale sau financiare, dacă
publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale, sau
◦ datele personale.
Potenţiale sancţiuni
Funcţionari publici
 avertisment,
 mustrare,
 diminuarea drepturilor salariale
cu 5-10% pe o perioadă de 1-3
luni,
 suspendarea dreptului de
avansare pe o perioadă de 1-3
ani,
 trecerea într-o funcţie
inferioară, pe o perioada de 6-
12 luni, cu diminuarea
corespunzătoare a salariului,
 destituirea din funcţie.
Persoanle care asistă la şedinţele publice
avertizarea
Personal contractual
avertisment scris,
suspendarea contractului individual de
muncă pentru o perioadă ce nu poate
depăşi 10 zile lucrătoare,
retrogradarea din funcţie, cu acordarea
salariului corespunzător funcţiei în care s-a
dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu
poate depăşi 60 de zile,
reducerea salariului de bază pe o durată
de 1-3 luni cu 5-10%,
reducerea salariului de bază şi, după caz,
şi a indemnizaţiei de conducere pe o
perioadă de 1-3 luni cu 5-10%
desfacerea disciplinară a contractului
individual de muncă.
evacuarea din sală
Căi de atac

persoanele sau organizaţiile au dreptul de a ataca în contencios administrativ

instituţiile publice care nu respectă legea.
• cel care face plângerea în instanţă va trebui să facă dovada lezării unui drept
sau interes legitim al său prin neaplicarea sau aplicarea eronată a Legii
transparenţei.
• persoana respectivă va trebui să urmeze, în prealabil, procedura de plângere
administrativă la instituţia publică care a permis lezarea dreptului.
5. Avertizarea de integritate
Legea nr. 571 din 2004, privind protectia personalului din
autoritatile publice, institutiile publice si din alte unitati care
semnaleaza incalcari ale legii
 Definitie
Avertizare de integritate reprezintă semnalarea unor fapte de încălcare
a legii de către persoanele prevăzute de lege, ca fiind abateri
disciplinare, contravenţii sau infracţiuni.
Drepturi fundamentale
ocrotite
Libertatea de exprimare
Dreptul la muncă
Libertatea și securitatea persoanei
Libertatea de gândire, conștiință și gândire
Dreptul la o reparație efectivă
Dreptul la un tratament egal și nediscriminatoriu
 Cui se adreseaza legea?
administraţiei publice centrale,
administraţiei publice locale,
aparatului Parlamentului,
aparatului de lucru al Administraţiei Prezidenţiale,
aparatului de lucru al Guvernului,
autorităţilor administrative autonome,
instituţiilor publice de cultură,educaţie, sănătate şi asistenţă socială,
companiilor naţionale, regiilor autonome de interes naţional şi local,
precum şi societăţilor naţionale cu capital de stat.
Concepte cheie
avertizare în interes public înseamnă sesizarea făcută cu bună-credinţă cu
privire la orice faptă care presupune o încălcare a legii, a deontologiei
profesionale sau a principiilor bunei administrări, eficienţei, eficacităţii,
economicităţii şi transparenţei;
avertizor înseamnă persoana care face o sesizare care este încadrată în una din
autorităţile publice, instituţiile publice sau celelalte unităţi prevăzute de lege;
comisie de disciplină înseamnă orice organ însărcinat cu atribuţii de cercetare
disciplinară, prevăzut de lege sau de regulamentele de organizare şi funcţionare
a autorităţilor publice sau instituţiilor publice
Principiile care guvernează protecţia avertizării în
interes public
principiul supremaţiei interesului public, conform căruia, în înţelesul prezentei legi,
ordinea de drept, integritatea, imparţialitatea şi eficienţa autorităţilor publice
principiul responsabilităţii, conform căruia orice persoană care semnalează
încălcări ale legii este datoare să susţină reclamaţia cu date sau indicii privind fapta
săvârşită
principiul nesancţionării abuzive, conform căruia nu pot fi sancţionate persoanele
care reclamă sau sesizează încălcări ale legii, direct sau indirect, prin aplicarea unei
sancţiuni inechitabile şi mai severe pentru alte abateri disciplinare. În cazul
avertizării în interes public, nu sunt aplicabile normele deontologice sau
profesionale de natură să împiedice avertizarea în interes public
Principii de baza
principiul echilibrului, conform căruia nici o persoană nu se poate prevala de
prevederile prezentei legi pentru a diminua sancţiunea administrativă sau
disciplinară pentru o faptă a sa mai gravă
principiul bunei credinţe, conform căruia este ocrotită persoana încadrată într-o
autoritate publică, care a făcut o sesizare, convinsă fiind de realitatea stării de
fapt sau că fapta constituie o încălcare a legii
Fapte ce pot face obiectul unei avertizari
infracţiuni de corupţie, infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiuni
în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, infracţiunile de fals şi infracţiunile
de serviciu sau în legătură cu serviciul
infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene
practici sau tratamente preferenţiale ori discriminatorii în exercitarea atribuţiilor
unităţilor prevăzute la art.2
încălcarea prevederilor privind incompatibilităţile şi conflictele de interese
folosirea abuzivă a resurselor materiale sau umane
Fapte ce pot face obiectul unei avertizari
partizanatul politic în exercitarea prerogativelor postului, cu excepţia
persoanelor alese sau numite politic;
încălcări ale legii în privinţa accesului la informaţii şi a transparenţei decizionale;
încălcarea prevederilor legale privind achiziţiile publice şi finanţările
nerambursabile;
incompetenţă sau neglijenţă în serviciu;
evaluări neobiective ale personalului în procesul de recrutare, selectare,
promovare, retrogradare şi eliberare din funcţie;
încălcări ale procedurilor administrative sau stabilirea unor proceduri interne cu
nerespectarea legii;
Fapte ce pot face obiectul unei avertizari
emiterea de acte administrative sau de altă natură care servesc interese de
grup sau clientelare;
administrarea defectuoasă sau frauduloasă a patrimoniului public şi privat al
autorităţilor publice, instituţiilor publice şi al celorlalte unităţi prevăzute la
art.2;
încălcarea altor dispoziţii legale, care impun respectarea principiului bunei
administrări şi cel al ocrotirii interesului public
 Important
Legea, în privinţa protecţiei avertizorilor în interes public, se
completează cu dispoziţiile Codului muncii, precum şi cu prevederile
Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată,
cu modificările ulterioare
ARE PRIORITATE FATA DE LEGISLATIA MUNCII SAU FUNCTIEI PUBLICE
CA NORMA SPECIALA DEROGATORIE DE LA REGIMUL DISCIPLINAR
6. Responsabilitatea și
răspunderea funcționarilor
publici și personalului
contractual
 Izvoare de drept
• Constituția României
• L. 161/2003 privind conflictul de interese
• L. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici
• L. 477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din
autorităţile şi instituţiile publice
• L. 50/2007 pentru modificarea şi completarea legii nr. 7/2004 privind codul de
conduită a funcţionarilor publici (consilierul de etică)
Responsabilitatea și
răspunderea
În cazul în care un funcționar public săvârșește abateri, produce prejudicii și
tulburări bunului mers al activității sau renumelui autorităților din care face
parte, săvârșește abuzuri de orice natură sau aduce vătămare drepturilor și
intereselor legitime ale cetățenilor, intervine răspunderea judiciară a
acestuia.

„Responsabilitatea precede răspunderii și o poate elimina. Când sistemul

de valori este negat, omul încetează să mai fie responsabil, el devine
răspunzător pentru comportamentul său ilicit.”
(V. Vedinaș și M. Florea.)
Responsabilitatea
funcționarilor publici
Responsabilitatea socială a funcționarilor publici reprezintă
raportarea conștientă la nevoile sociale și la sarcinile care le sunt
atribuite.
Există o serie de obligații cu caracter moral care au dobândit
caracter profesional și stau la baza responsabilității sociale a
funcționarilor publici:
◦ Consacrarea activității acestuia administrației
◦ Respectul față de funcție
◦ Fidelitatea
◦ Imparțialitatea
◦ Discreția profesională și păstrarea secretului profesional
◦ Onestitate și bună credință
◦ Probitate
◦ Obligația subordonării 1

1.
Al. Negoiță, Știința administrației, București 1977
Răspunderea funcționarilor
publici
Legea 188/1999 privind Statutul funcționarului public

Art. 75 – Încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a

îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară,
contravențională, civilă sau penală, după caz.

Art. 86 – (1) Răspunderea funcționarului public pentru infracțiunile

săvârșite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuțiile funcției
publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii penale.
Vulenrabilități și remedii
În opoziție cu responsabilitatea funcționarilor publici se află:
◦ Atitudinea de delăsare, indiferență și birocratism față de problemele
cetățenilor.
◦ Corupția
◦ Abuzul de putere
◦ Politizarea

Responsabilitatea și principiul legalității trebuie să primeze ca

bază a activității administrației publice pentru a evita riscurile
amintite.
7. Metode de consultare și
participare
Ateliere de scenarii ( scenario
workshops)
Un atelier de scenarii cauta solutii la o problema de natura socio-
economica sau chiar tehnologica cu care comunitatea se confrunta. Un
atelier de scenarii este o intalnire locala in cadrul careia participantii
pleaca de la prezent (realitati, probleme), isi imagineaza un viitor
dezirabil si apoi identifica pasii care trebuie realizati pentru a atinge
dezirabilul. Bazandu-se pe prezent si pe posibila evolutie a domeniului
respectiv, participantii (25-30) evalueaza diverse posibile scenarii si
solutii la o anumită problema.
Ateliere de lucru, seminarii,
conferinte
Atelierele de lucru, seminariile si conferintele sunt forme de dezbatere
pe subiecte concrete. Aceste evenimente permit un contact direct intre
administratie si reprezentanti ai diverselor grupuri interesate, dand
ocazia si unora si altora sa isi cunoasca opiniile pe o anumita tema si sa
isi descopere punctele comune si divergentele. Este o foarte buna
ocazie pentru educarea reciproca a participantilor
Audierile la sediul
autoritatii/institutiei
Audierea (care nu trebuie confundata cu audienta) reprezinta
activitatea prin care cetateanul care are de avansat o propunere sau de
exprimat o opinie cu privire la activitatea administratiei sau la anumite
decizii publice, face acest lucru in cadrul unei intalniri cu reprezentantii
administratiei, fie la invitatia acestora din urma, fie in baza unei solicitari
pe care el insusi o adreseaza administratiei. Spre deosebire de audienta,
audierea nu se face pe probleme individuale ale
cetateanului/cetatenilor respectivi, ci pe probleme de interes public
(audientele fiind intalniri programate intre un cetatean si un oficial al
administratiei pentru rezolvarea unei probleme individuale a
cetateanului respectiv).
Audierile publice
O audiere publica reprezinta un eveniment in cadrul caruia sunt audiate
mai multe persoane care au de exprimat opinii sau propuneri
referitoare la un anumit subiect. Spre deosebire de audierile
„individuale" sau cu persoane reprezentand anumite organizatii,
companii, etc., o audiere publica este deschisa oricui doreste sa
participe. Specificul audierilor publice este formatul riguros si eficient
care permite factorilor decizionali sa asculte un numar relativ mare de
puncte de vedere atent pregatite si bine articulate. Administratia
trebuie sa anunte din timp ca un astfel de eveniment va avea loc, sa ii
invite pe toti cetatenii interesati sa participe si sa faca eforturi pentru a
se asigura ca „factorii interesati" (stakehloders) sunt invitati si participa.
Brainstorming
O sesiune de „brainstorming" este o intrunire in care toti participantii
impartasesc idei pentru rezolvarea unei probleme, de regula foarte
punctuale. Esential pentru o sesiune de „brainstorming" este libertatea
totala pentru exprimarea ideilor, fara ca vreun participant sa fie judecat
sau sa judece pe ceilalti pentru parerile exprimate.
Cafeneaua publica
Cafeneaua este o metoda ingenioasa de a crea un dialog in jurul unei
probleme importante. Metoda consta in dezbaterea unei probleme de
catre un grup de peste 12 persoane intr-un cadru foarte asemanator
unei cafenele. Numarul celor invitati sa dezbata poate sa fie oricat de
mare (au fost organizate cafenele cu participarea a 1000 de persoane).
Celula de planificare
(planning cell)
O celulă de planificare este constituita din aproximativ 25 de persoane
alese la intamplare din cadrul comunitatii, care lucreaza impreuna
pentru o perioada limitata de timp (de obicei patru zile) pentru a oferi
solutii pentru o problema de politica publica sau planificare.
Comisii tripartite
Aceste comisii sunt formate din reprezentanti ai administratiei si ai
organizatiilor reprezentand interese diferite sau chiar opuse in problema
in cauza. Un exemplu binecunoscut sunt comisiile guvern-sindicate-
patronate, care formuleaza si analizeaza diferite teme sau initiative de
politici publice ce afecteaza sindicatele si, implicit, patronatele.
Comitetele consultative
Comitete compuse din reprezentanti ai factorilor interesati sau membri
ai publicului numiti de catre administratie cu rolul principal de a
imbogati informatia pe baza careia se ia o decizie publica.
Dezbaterile publice
O dezbatere publica este un eveniment la care participa reprezentanti ai
administratiei, cetateni si alte parti interesate, pentru a realiza un
schimb de opinii pe marginea unui anumit subiect. Spre deosebire de
audierile publice, unde cetatenii sunt doar invitati sa isi expuna punctele
de vedere (reprezentantii administratiei rezumandu-se la a prezenta
tema discutiei, a adresa intrebari si a lua act de parerile cetatenilor),
intr-o dezbatere publica reprezentantii administratiei au posibilitatea sa
prezinte punctul de vedere al administratiei, sa il argumenteze, sa se
exprime in acord sau in dezacord cu ceilalti participanti, etc. Un ultim
lucru care trebuie mentionat este acela ca, asa cum sugereaza si
denumirea, o dezbatere publica este deschisa participarii oricui este
interesat si doreste sa participe.
Focus grupurile
Focus grupul este o discutie facilitata, purtata cu un grup de (posibili)
stakeholderi si condusa de catre un moderator printr-un set de intrebari
adresate grupului cu privire la un anumit subiect. Sectorul de afaceri a
aplicat aceasta tehnica pentru prima oara in anii 1950, ca o modalitate
de a testa atitudinile si reactiile pe care noile linii de produse sau noile
mijloace publicitare le trezesc in randul grupurilor tinta. De atunci, focus
grupurile au fost preluate si au devenit larg raspandite in sectorul
public, al educatiei, de cercetare, etc.
Forumuri deliberative
Forumurile deliberative isi propun aflarea perspectivei populatiei prin
folosirea unui grup aleator care formuleaza opinii despre optiunile de
politica publica in urma ascultarii prezentarilor expertilor si
stakeholderilor. Forumurile deliberative implica un numar mare de
persoane - in jur de 100. In general, forumurile sunt evenimente cu
mare vizibilitate si atrag atentia mass mediei. De aceea ele sunt
potrivite numai pentru consultari pe probleme de interes larg. In cadrul
unui forum deliberativ, participantii discuta pe marginea unor optiuni de
politica publica sau pe variante de solutionare a unei probleme. Este o
metoda foarte potrivita si pentru situatia in care administratia doreste
sa stabileasca prioritati. Specifica forumurilor deliberative este
deliberarea - de unde si numele - in jurul avantajelor si dezavantajelor
diferitelor optiuni care sunt supuse atentiei cetatenilor.
Forumuri online
Forumul electronic este o aplicatie web care permite desfasurarea unor
discutii si postarea de continut (informatii) generat de catre utilizatori
(in cazul nostru, cetatenii, experţii, functionarii, etc.). El se prezinta de
cele mai multe ori sub forma unei pagini web unde sunt afisate, in
ordine cronologica, mesajele utilizatorilor.
Grupul cetatenesc (citizens'
panel)
Grupul cetatenesc este un grup reprezentativ pentru comunitate, format din
cetateni dispusi sa ofere periodic feedback administratiei pe teme de interes
public. Grupul este de regula format din 500-2500 de cetateni, care sunt de
acord sa faca parte din grup si sa raspunda intrebarilor adresate de
administratie prin chestionare - in general 4 chestionare/an. Este important
ca grupul sa reflecte compozitia comunitatii, nefiind insa nevoie sa aiba
calitatea si acuratetea unui esantion sociologic folosit pentru sondajele de
opinie, intrucat scopul nu este acela de a afla cu precizie sociologica opinia
comunitatii, ci de a identifica probleme si solutii. Marimea grupului depinde
de marimea comunitatii si resursele disponibile chestionarii si analizei
rezultatelor. Chestionarele cuprind intrebari pe teme de interes pentru
comunitate, putand sa fie concentrate pe o singura tema sau sa cuprinda mai
multe teme. Rezultatele chestionarelor sunt analizate si integrate in solutii
pentru imbunatatirea serviciilor sau a politicilor publice. De asemenea, ele
sunt date publicitatii.
Grupuri de lucru comune
Grupuri formate din stakeholderi (factorii interesati) si reprezentanti ai
administratiei discuta si analizeaza teme concrete care fac obiectul unei
decizii publice. Aceste grupuri pot decide sa pastreze confidentialitatea
discutiilor pana cand se negociaza o concluzie (grupuri de lucru inchise)
sau pot implica un numar mai larg de cetateni in dezbatere (grupuri de
lucru deschise)
Jurii cetatenesti
Un juriu cetatenesc este alcatuit din 12-50 persoane care asculta
„marturii", delibereaza si decid pe subiecte complexe de interes public.
Ei cheama si audiaza martori, analizeaza probe si dau un "verdict"
(verdictul se concretizeaza in recomandari).
Metoda Delphi
Metoda Spatiului Deschis este o metoda de participare potrivita pentru
grupuri largi si care presupune resurse minime din partea
organizatorilor. Este o metoda de planificare in care participantii se
auto-organizeaza. Numele ei este inselator, deoarece procesul poate fi
numit oricum altcumva decat tehnic sau tehnologic. In realitate, metoda
a fost conceputa de catre Harrison Owen, un consultant american
specializat in managementul organizatiilor, la mijlocul anilor ‘80. La unul
dintre evenimentele de tip Open Space sponsorii au adaugat din
greseala termenul „technology" in titlu, iar de atunci asa i-a si ramas
numele. In acest caz, poate ca ar fi mai bine sa intelegem prin
„technology" „tehnica", „metoda", „instrument".
Referendumul local
Este cea mai cunoscuta si puternica metoda de participare a publicului,
puterea de decizie transferandu-se de catre administratie cetateanului.
Referendumul (local) reprezinta o procedura legală (reglementata prin
Legea 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului) prin
care comunitatea se pronunta prin vot asupra unor chestiuni de interes
local. Este un instrument de participare directa a cetatenilor la procesul
decizional la nivelul administratiei publice locale. In general doar
administratia poate convoca referendumul local, cetatenii avand
posibilitatea de a face acest lucru doar in cazul referendumului pentru
demiterea primarului (conform Legii 215/2001 privind administratia
publica locala).
Simpozioane cetatenesti
(consensus conferences)
Simpozioanele cetatenesti sunt intalniri publice pentru dezbaterea
politicilor publice cu teme tehnice (de exemplu deseurile radioactive,
poluarea, energia nucleara etc). Ele se desfasoara cu participarea activa
a 10-15 persoane ne-experte (numite cateodata juriu sau panel) si un
numar egal de experti. Expertii pot fi din discipline diferite si/sau scoli
diferite din cadrul aceleiasi discipline.
Summitul cetatenilor (citizens summit)
Summitul cetatenilor (cunoscut si sub denumirea de 21st Century Town
Hall Meeting) este o metoda de consultare initiata de organizatia
americana AmericaSpeaks. Pentru prima oara organizata in America,
acum este folosita pe o scara destul de larga in Europa - Marea Britanie,
Danemarca, chiar si Romania (Primaria sectorului 1, Bucuresti).
Summitul cetatenilor este o metoda de a stimula dezbaterea asupra
unor probleme de interes public si de a evalua opinia publicului despre
prioritati si posibile actiuni pe care trebuie sa le intreprinda
administratia in diverse domenii. Avantajul acestei metode este ca
poate gazdui un numar foarte mare de participanti (de la cateva sute
pana la cateva mii), pe care ii implica intr-un dialog consistent. Astfel,
metoda combina avantajele metodelor cantitative cu ale celor calitative.
Drepturile fundamentale la
transparență și bună administrare
SEMINAR
7. Studiu de caz - Dezvoltare
Locală sub
Responsabilitatea
Comunității (DLRC)
 Dezvoltarea locală plasată sub
responsabilitatea comunității
 pentru 2014 – 2020, la nivel naţional, UAT-urile pot folosi un nou instrument de dezvoltare
teritorială și anume dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunităţii (DLRC);

 DLRC are o abordare de jos în sus care presupune formarea unor Grupuri de Acţiune
Locală ;

 DLRC se realizează prin intermediul strategiilor de dezvoltare locală pe zone integrate și

multisectoriale, elaborate de GAL-uri, având la bază nevoile și potențialul local;

 finanţarea strategiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunităţii se va

asigura în principal din Fondul European de Dezvoltare Regională respectiv prin
intermediul Programului Operaţional Regional pentru mediul urban şi din Fondul
European Social – prin intermediul Programului Operaţional Capital Uman;

 numărul de locuitori avut în vedere este între 20.000 şi 150.000;

 Utilizarea DLRC
în perioada de programare 2014 - 2020

 Conform Acordului de Parteneriat, în concordanță cu obiectivele Strategiei Europa 2020,

DLRC este un instrument important în reducerea disparităților teritoriale din zonele urbane și
rurale, prin implicarea activă a comunităților locale (în procesul de elaborare, implementare a
strategiilor etc.);

 fiecărei strategii de dezvoltare locală îi va corespunde un “pachet de proiecte”, prin

implementarea căruia strategia iși va atinge obiectivele;

 pentru mediul rural - strategiile vizeaza intervenţii în domeniul agriculturii, mediului, sănătății, al
serviciilor sociale și al infrastructurii aferente, precum şi pentru a combate accesul redus pe piața
muncii și lipsa resurselor educaționale;
 Utilizarea DLRC
în perioada de programare 2014 – 2020
 pentru zonele urbane - strategiile vizează intervenții integrate, de tip hard (infrastructura) si soft
(servicii) care urmăresc combaterea sărăciei și promovarea incluziunii sociale in comunitățile
marginalizate, cu accent asupra celor cu populație aparținând minorității roma

 la nivelul proiectelor, fiecare tip de proiect se va finanta din PO – ul corespunzator:

 POR va finanţa investiţiile în infrastructură şi echipamente,
 POCU va finanţa investiţiile complementare de tipul serviciilor.

 POCU prin acțiunile finanțate în cadrul Axei de CLLD va reprezenta principalul fond de susținere
a activităților premergătoare realizării strategiei de DLRC și pentru asigurarea
implementării și sustenabilității măsurilor propuse, în timp ce POR va oferi finanțarea
infrastructurii relevante pentru implementarea măsurilor POCU.
 Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea
comunităţii - Grupurile de Acţiune Locală (I)
Grupurile de Acţiune Locală (GAL) - structura:
Se pot constitui în conformitate cu Ordonanța nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată prin
Legea 246/2005
formate din reprezentanţi ai intereselor socio-economice locale ale sectoarelor public şi privat -,
autorităţi locale, ONG-uri, reprezentanți ai mediului privat, societate civilă, asociaţii de cartier, grupuri de
cetăţeni etc.;
constituit din:

- Adunare Generală (toți membrii GAL – rol de reprezentare)

- Comitet Director (organ decizional)
- Personal GAL (funcționarea GAL)
componenţa GAL-urilor - respectarea principiului conform căruia niciun partener sau grup de
interese să nu fie majoritar (nici un grup de interese nu trebuie să dețină mai mult de 49% din drepturile
de vot);
 Strategiile de dezvoltarea locală plasată sub
responsabilitatea comunităţii

Strategiile de dezvoltare locală :

 sunt selectate de către un comitet de selecție constituit din reprezentanti ai autoritatilor de

management responsabile, ai ministerelor de linie cu responsabilitati in domeniu, alte
institutii/organisme (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Punctul Național de
Contact pentru Romi, Organismul Unic pentru FSE, etc.) și sunt aprobate de către în baza
criteriilor de selecție stabilite de fiecare stat membru;

 selecția strategiilor de dezvoltare locală trebuie să se facă în termen de doi ani de la data
aprobării acordului de parteneriat* , dar nu mai târziu de 31 decembrie 2016;
 Strategiile de dezvoltarea locală plasată sub
responsabilitatea comunităţii
Elementele unei strategii de dezvoltare locală:
 definirea ariei de acoperire și a populației vizate de strategia de dezvoltare locală;
 analiza nevoilor de dezvoltare și evaluarea potențialului local (teritorial) al zonei vizate;
 descrierea strategiei și a obiectivelor acesteia, inclusiv a caracterului integrat și inovator și a
țintelor clare și măsurabile;
 descrierea țintelor strategiei, acestea putând fi exprimate în termeni cantitativi și calitativi;
 descrierea modului în care comunitatea va fi implicată în elaborarea strategiei;
 un plan de acțiune care să arate modul în care obiectivele sunt transpuse în acțiuni;
 descrierea mecanismelor de management și monitorizare a strategiei, precum și a procedurilor
specifice de evaluare, demonstrând capacitatea grupului de acțiune locală în implementarea
strategiei;
 planul financiar al strategiei, inclusiv alocările financiare pentru fiecare fond.
 Mecanismul CLLD
Mecanismul CLLD va presupune parcurgerea următoarelor 3 etape:
I Etapă - apelul pentru elaborarea strategiei CLLD și a constituirii Grupului de Acțiune Locală
 se vor selecta zonele urbane marginalizate;
 este necesară demonstrarea existenţei unui acord partenerial CLLD între autorităţile publice locale, un operator
economic şi un ONG/ grup de ONG-uri, cu activitate specifică măsurilor ce vizează comunităţile defavorizate;
II Etapă - selectarea strategiilor CLLD
 se va constitui un comitet de selecţie comun ;
 în selecţia strategiilor se va avea în vedere asigurarea coerenței dintre obiectivele strategiei, măsurile și planul de
acțiune, a relevanței actorilor parteneriatului local (sectorul public, privat, societate civilă, comunitate) pentru
implementarea strategiei;
 unul dintre principiile de selectie va fi cel al “pachetului de proiecte” – nu vor fi eligibile la finantare strategii
avand proiecte monofunctionale (ex. housing - locuire) sau cele adresate doar unei singure categorii sociale
III Etapă - selectarea pachetului de operațiuni integrate aferent strategiilor CLLD aprobate
 în cadrul acestei etape, GAL va trebui să aprobe în termen de 6 luni de la adoptarea strategiei CLLD pachetul de
operaţiuni integrate subsecvente acesteia;
 pachetul de operaţiuni va fi înaintat de către GAL comitetului comun de selecţie format din reprezentanţii
autorităţilor de management ai POCU şi POR.
 Principalele acţiuni ce vor fi finanţate în perioada 2014 –
2020 – POCU (I):

La nivelul POCU, prin Axa Prioritară 5 – Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea
comunităţii este avuta în vedere finantarea următoarelor acţiuni:

 sprijin pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare locală (pentru intervenţiile FSE – FEDER) care
vizează oraşe cu peste 20.000 locuitori - realizarea de analize la nivel de comunitate care să
evidenţieze nevoile locale, potenţialul de dezvoltare, elaborarea de strategii de dezvoltare a
comunităţii printr-o abordare participativă;

 activităţi de dezvoltare comunitare integrată – campanii de conştientizare impotriva discriminarii,

acţiuni specifice pentru creşterea coeziunii si responsabilităţii sociale etc.;

 sprijin pentru creşterea accesului şi participării la educaţia timpurie/învăţământ primar şi secundar

şi reducerea părăsirii timpurii a şcolii prin acordarea de pachete integrate;
 Principalele acţiuni ce vor fi finanţate în perioada 2014 –
2020 – POCU (II):

 sprijin pentru accesul și/sau menținerea pe piața muncii, precum și pentru participarea la programe de ucenicie și
stagii a persoanelor din cadrul comunităților marginalizate;

 susţinerea antreprenoriatului în cadrul comunităţii, inclusiv a ocupării pe cont propriu, în vederea creării de noi locuri
de muncă, prin acordarea de micro-granturi, precum și a serviciilor de consiliere/ consultanță formare profesională
antreprenorială şi alte forme de sprijin;

 sprijinirea ocupării persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile, în cadrul întreprinderilor sociale de inserție;

 sprijinirea dezvoltării/furnizării de servicii sociale/furnizarea de servicii în cadrul centrelor comunitare integrate

medico-sociale;

 campanii de informare şi conştientizare/acţiuni specifice în domeniul combaterii discriminării, precum și pentru

implicarea activă/voluntariatul membrilor comunității în soluționarea problemelor cu care se confruntă comunitatea .
 Principalele acţiuni ce vor fi finanţate în perioada 2014 –
2020 - POR:
DLRC va fi acordat în cadrul POR prin Axa prioritara 9 – Sprijinirea regenerării economice şi sociale
a comunităţilor defavorizate din mediul urban .
Principalele acţiuni avute în vedere pentru finanţare în cadrul POR în cadrul AP 9 vizează:
 investiţii în infrastructura de locuire – construirea/reabilitarea/modernizarea locuinţelor sociale;
 investiţii în infrastructura de sănătate si servicii sociale – reabilitarea/modernizarea centrelor
comunitare integrate medico-sociale;
 investiţii în infrastructura de educaţie – construire/reabilitare/modernizare de unităţi de învăţământ
preuniversitar (creşe, grădiniţe, scoli primare şi gimnaziale);
 crearea/reabilitarea/modernizarea spaţiilor publice urbane, inclusiv reabilitarea/modernizarea
utilităţilor publice (apa, canal), a zonelor verzi neamenajate, a terenurilor abandonate, etc;
 investiţii în amenajări ale spaţiului urban degradat al comunităţii defavorizate, respectiv
construcţia/reabilitarea/modernizarea clădirilor pentru găzduirea activităţilor sociale, comunitare,
culturale, de agrement şi sport;
 construirea/dotarea cu echipamente a infrastructurii întreprinderilor de economie social de insertie.
 Beneficiari ai DLRC 2014 - 2020:

Posibili beneficiari pentru zona urbană – oraşe cu peste 20.000 locuitori:

 GAL-urile constituite din reprezentanţi ai APL, ai instituţiilor publice locale (directii de asistenta
sociala, inspectorate scolare etc.), ai mediului de afaceri local, ai societatii civile (ONG-uri),
reprezentanti ai zonei urbane marginalizate etc..
 persoanele aparținând minorității roma, din comunităţile marginalizate aflate în risc de sărăcie şi
excluziune socială;
 persoanele non–roma din comunităţile marginalizate aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială
(comunități);
 persoane marginalizate de la nivelul comunității;
 Exemple de bună practică - abordare integrată

1. Consultarea comunității – este importanta pentru dezvoltarea angajamentului

comunitatii, responsabilizarea acesteia, implicare activa si participare

2. Locuire – poate fi asociata cu activitati de economie sociala (fabricare de caramizi –

exemplu Nusfalau)

3. Dezvoltare meșteșuguri tradiționale – pot fi asociate activitatilor de economie sociala

dar este nevoie sa fie asociate si cu alte tipuri de activitati (educatie, sanatate, locuire
etc.)

4. Educație – importanta pentru schimbarea/formarea mentalitatilor, mai ales in cazul

copiilor, pentru ruperea cercului vicios al saraciei si excluziunii sociale
9. Identificarea și analiza
factorilor interesați pentru
consultare și implicare în
elaborarea, implementarea și
monitorizarea politicilor
publice
Analiza factorilor interesați
(stakeholders) (2/4)
Cine sunt stakeholderii mei?

Care sunt mizele stakeholderilor mei?

Ce responsabilități are compania mea față de

acești stakeholderi?

Ce oportunități și provocări ridică stakeholderii

mei la acest moment?

Ce pași trebuie să urmez pentru a face față la

aceste provocări?
Analiza factorilor interesați
(stakeholders) (2/4)
Analiza factorilor interesați
(stakeholders) (3/4)
 Analiza factorilor interesați
(stakeholders) (4/4)
Grad de interes
VREA (WILLING) NU VREA (NOT WILLING)

POATE (ABLE)
Impact asupra
firmei

NU POATE
(NOT ABLE)
10. Bugetarea participativă
Bugetarea participativă (1/3)
Modelul bugetării participative propune un parteneriat între decidenţi
şi cetăţeni cu privire la elaborarea Bugetului Local.
Bugetarea participativă este mai mult decât o consultare publică
pentru elaborarea Bugetului Local.
Este un proces de co-decizie
Abordare participativă şi partenerială între Consiliul Local şi cetăţeni
Cooperare în reţea: specialişti şi cetăţeni din instituţii, societate civilă,
din sectorul academic şi cel antreprenorial, sindicate, presă.
Sprijinul tuturor actorilor locali pentru Dezvoltare Locală
Bugetarea participativă (2/3)
Pasul I. Desemnarea unei echipe de management şi formularea
obiectivelor:
1. Mobilizarea cetăţenilor, specialiştilor pe tot parcursul procesului.
2. Participare la elaborarea propunerilor, prin organizarea întâlnirilor cu
cetăţenii şi specialiştii.
3. Implicare în: elaborare, analiză, prioritizare propuneri.
Pasul 2. Elaborarea Proiectului de Hotărâre a Consiliului Local. Echipa de
management a preluat cele mai bune propuneri şi lucrează cu Comisiile
de specialitate din Primărie şi Consiliul Local pentru justificarea finanţării.
Pasul 3. Hotărârea în Consiliul Local pentru alocare financiară, precedată
de acţiuni de advocacy pe lângă consilieri şi Primar.
Bugetarea participativă (3/3)
Pasul 4. Implementarea fiecărei Iniţiative respectând etapele
obligatorii:

- Definirea obiectivelor,
- Planificarea activităţilor şi definirea responsabililor,
- Prezentarea planificării,
- Sprijinirea şi monitorizarea progresului,
- Evaluarea şi restructurarea Planului
11. Lobby și advocacy
 Advocacy ≠ lobby (1/3)
Advocacy Lobby

1. Activitate realizată de către orice tip de organizaţie fără a exista un beneficiu 1. Activitate desfăşurată de o organizaţie specializată sau nu, presupunând un
financiar sau material pentru cei implicaţi în ea. beneficiu financiar sau material pentru organizaţia care face lobby sau pentru o
organizaţie în numele căreia se face lobby

2. Are la bază principiile democraţiei participative, apelând la instrumente 2. Are la bază principiile liberei asocieri şi apelează la orice fel de instrumente de
precum consultările publice, dialogul social etc. comunicare şi persuadare, în absenţa unui cadru sau unor instrumente clare.

3. Promovează interesul public. 3. Promovează interesul legitim privat al unei organizaţii sal comunităţi restrânse.

4. Implică atât contact direct cu legiuitorul sau orice funcţionar public implicat în 4. Implică în principal contact direct cu legiuitorul sau orice funcţionar public
dezvoltarea politicilor publice şi legislaţiei, cât şi contact mediat de genul: implicat în procesul de legislativ.
• comentarii pe marginea unor propuneri de politici publice; Instrumente folosite:
• petiţii; • elaborarea de documentaţii tehnice;
• demonstraţii; • corespondenţă direct adresată;
• declaraţii publice; • întâlniri faţă în faţă cu factorii de decizie;
• conferinţe de presă şi orice instrument de comunicare • networking şi iniţierea de contacte informale la recepţii;
(e.g., comunicat de presă); • vizite de lucru;
• campanii media; • think-tank-uri şi grupuri de lucru ş.a.m.d.
• procese în instanţă;
• scrisori publice ş.a.m.d.

5. Este bazată în special pe formularea de pretenţii cu privire la dezvoltarea, 5. Este înclinată mai degrabă înspre negociere, colaborare.
modificarea sau renunţarea la o politică publică sau propunere legislativă.
 Advocacy ≠ lobby (1/3)
Advocacy Asemănări Lobby

Advocacy, aşa cum este uşor de presupus, el vine În esenţă, ambele sunt două Se referea iniţial la acei reporteri care aşteptau în holul (lobby)
de la advoco, advocare, advocatus, care în latină forme de persuadare a unui Camera Comunelor din Parlamentul Marii Britanii pentru a
înseamnă a invoca pe cineva în apărare, a apela la decident pentru a obţine un anumit vorbi cu reprezentanţii care făceau partea din ea.
cineva care să reprezinte interesele în faţa unor rezultat relevant pentru grupul
Judecători care se angajează în această
activitate.
 Se înțelege încercarea de a influența decizia
publică și modul de alocare a resurselor, în
favoarea unor cauze de ordin moral, social,
economic sau de altă natură sau pentru
protejarea unor interese legitime comune.
 Incercarea de influențare a deciziei publice se
face în beneficiul unei plaje cât mai largi de
cetățeni, având pe agendă în mod strict
interesul acestora, fără a urmări obținerea unui
profit sau realizarea unor interese personale pe
baza politicilor rezultate.
 Presupune un proces mai cuprinzător, de Implică doar încercarea de persuadare în mod direct a factorilor
exercitare a unei presiuni asupra decidenților de decizie (ex. Prin întâlniri față în față cu aceștia, pentru a le
prin intermediul unor campanii mai complexe, prezenta un punct de vedere sau a le propune o politică).
care presupun comunicare publică
 Advocacy ≠ lobby (1/3)
Advocacy Lobby
Surse de finanțare
Bani publici (proveniți din Bani privați
proiecte)
Interes
Interes public Interes privat
Cum se fac
Prin campanii publice În privat
Lobby

Practica lobby-ului a luat naștere în Statele Unite ale Americii, unde într-o
intervenţie în Congresul Statelor Unite ale Americii din 2 martie 1956, John F.
Kennedy afirma că „lobbyiştii sunt în multe cazuri tehnicieni experţi şi sunt
capabili să explice subiecte complexe şi dificile într-o manieră clară,
inteligibilă. Ei se angajează în discuţii personale cu membrii Congresului, în
care ei discută în detaliu motivele pentru poziţia pe care o susţin. Deoarece
reprezentarea noastră la nivel de Congres se bazează pe graniţe geografice,
lobbyiştii care vorbesc pentru diferite interese economice, comerciale sau
funcţionale ale acestei ţări servesc un scop foarte folositor şi şi-au asumat un rol
important în procesul legislativ.”
 Lobby
În lume există în acest moment două mari sisteme de lobby.
Cel american, care prevede transparenţă totală privind activităţile de lobby, finanţarea
lor şi persoanele implicate, dar şi sancţiuni drastice pentru membri instituţiilor publice,
fie ei aleşi oriangajaţi, în cazul în care oferă sprijin în timpul mandatului, respectiv
contractului de muncă, sau care încearcă să influenţeze deciziile publice într-o perioadă de 2
ani de la părăsirea poziţiei ocupate.
Și cel european, încă în formă incipientă, care implică existența unui acord interinstituţional
prin care s-a creat Registrul de Transparenţă, un cod de conduită aplicabil celor care îşi
declară interesele în Registrul de Transparenţă în relaţia lor cu instituţiile UE şi membri lor
şi un mecanism de preluare a tuturor plângerilor îndreptate împotriva celor înscrişi în
Registru.
Lobby

O altă diferenţă majoră între cele două abordări este aceea că în SUA, activităţile de lobby
sunt puternic fiscalizate, organizaţiile care desfăşoară activităţi de lobby fiind nevoite să
declare conform Codului Fiscal american.
În Europa, însă, nu există un cadru fiscal pentru organizaţiile care desfăşoară activitate de
lobby, regimul lor fiind cel general aplicabil tipului de organizaţie înregistrată în ţara de
provenienţă.
 Lobby
La nivel european modelul american de lobby este astăzi asociat traficului de influență.

Convenţia Penală privind Corupţia (Criminal Law Convention on Corruption) semnată la Strasbourg pe 27
ianuarie 1999 şi ratificată de România în 2002 prin legea 27 incrimineazăca infracţiune la articolul 12 :

(1)„faptul de a propune, de a oferi sau a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit, cu titlu de remuneraţie, oricui
afirmă sau confirmă că este capabil să exercite o influenţă în luarea unei decizii de către oricare dintre persoanele
vizate la art. 2, art. 4-6, şi de art. 9-11, indiferent dacă folosul necuvenit este pentru sine sau pentru altcineva” ,
dar şi

(2) „faptul de a solicita, de a primi sau de a accepta, oferta ori promisiunea, cu titlu de remuneraţie, pentru o astfel
de influenţă, indiferent dacă influenţa este sal nu este exercitată ori dacă influenţa presupusă produce sau nu
produce rezultatul dorit.”

Conform noului cod penal al României, traficul de influenţă este definit ca:

„pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau
pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui
funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze
ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar
acestor îndatoriri.” (Art. 291)
 Lobby
 Totuşi, nu toată activitatea de influențare a deciziei publice prin instrumente de persuadare de tip
advocacy/ lobby poate fi privită a priori ca trafic de influenţă.

 Transparența – cheia reabilitării noțiunii de lobby

A considera că lobby-ul sau advocacy-ul sunt modalități incorecte şi/sau ilegitime de a reprezenta
interesele cuiva doar pentru că au existat nenumărate cazuri de acţiuni în spatele uşilor închise este
eronat. Se poate face şi lobby corect, iar obligaţia morală a companiilor care apelează la lobby este să fie
transparente cu privire la acţiunile pe care le întreprind ele însele cât şi cei care îi reprezintă.
Transparenţa este modalitatea cea mai simplă şi la îndemână pentru companii pentru a dovedi că
interesele lor sunt legitime.
BIBLIOGRAFIE
Bibliografie curs (1/2)
BĂLAN, Emil, Gabriela Varia, Cristi Iftene, Dragoş Troanţă, Marius Văcărelu,
Dreptul la o bună administrare şi impactul său asupra procedurilor administraţiei
publice, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2010
MARINICĂ, Elena, Promovarea şi Protejarea drepturilor omului prin mijloace
contencioase, IRDO, 2011, p.6-159.
PETROIU, Marius, Dreptul de acces la informaţiile de interes public: de la litera
legii, la abuzul autorităţilor, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014
RENUCCE, Jean-Francois, Tratat de drept European al drepturilor omului,
Hamangiu, 2009, p. 625-741.
ZLĂTESCU, Moroianu Irina, Human Rights. A dynamic and evolving process, Pro
Universitaria, 2015;
ZLĂTESCU, Moroianu Irina, Drepturile omului – un sistem în evoluţie, IRDO, 2007,
p.7-201;
Bibliografie curs (2/2)
Constituția României
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public
Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia
publica
Legea nr. 571/2004 privind protectia personalului din autoritatile
publice, institutiile publice si din alte unitati care semnaleaza incalcari
ale legii
Legea 554/2004 privind Contenciosului Administrativ
Bibliografie seminar (1/2)
Academia de Advocacy, „Procedurile de consultare la nivelul Uniunii Europene”, 2009.
Material disponibil online și pe website-ul Ministerului Consultării Publice
www.dialogcivic.gov.ro
Asociația Pro Democrația, „Toolkit de instrumente și tehnici de consultare publică”. 2013.
Material disponibil online.
Asociația Pro Democrația și Academia de Advocacy, „Bugete locale planificate participativ.
Ghid de bune practici”. 2008. Material disponibil online.
Centrul de Resurse Juridice, „Tehnici și proceduri de cooperare, consultare și advocacy între
ONG și autoritățile publice”. 2013. Material disponibil online.
Nicolae, Radu, Valentin Stan, „Bune practici și instrumente de lucru pentru prevenirea
corupției în administrația publică”, CRJ și ANFP,
http://www.anfp.gov.ro/bnr/file/Ghid_bune_practici.pdf
Oana Preda, Sînziana Olteanu, Florina Presadă, Există participare publică în România?
Participarea publică între legislaţie şi eficienţă, Centrul de Resurse pentru Participare Publică,
http://www.ce-re.ro/upload/Studiu_final.pdf
Bibliografie seminar (2/2)
Legea nr. 500/2000 privind finanțele publice
Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale
Memorandumul Ministerului Consultării Publice privind transparența și
standardizarea fișării informațiilor