Educaţia pentru pace

A elaborat: Carpenco Valeria

Profesor: POSTOLACHI Iulia
 V. de Landsheere distinge între o pace negativă, prin
care înţelege absenţa violenţei, a războiului, şi o pace
pozitivă, care presupune dispariția cauzelor
conflictelor, inclusiv a violenţei morale, ascunsă" în
familie şi în şcoală.
 Al doilea concept are un sens profund pedagogic,
pentru că pacea înseamnă mai mult decât absența
războiului şi a violenţei, presupune atitudini pozitive
reflectate in relaţii pozitive între indivizi,
comunităţi, state.
 G. Văideanu concepe educația pentru pace ca o
acţiune convergentă a tuturor factorilor educativi
(familie, şcoală, instituţii de cultură, mass-media) în
sensul formării şi consolidării unor atitudini pozitive
în raport cu problemele păcii (1986).
 Premisa fundamentală a educaţiei
pentru pace o constituie dreptul uman
fundamental la viaţă; de aceea, între
educaţia pentru pace şi educaţia
pentru drepturile omului există o
relaţie esenţială.
 Printre marile teme ale educației
pentru pace, V. de Landsheere
identifica:
Conflictele la scară mondială (Est/Vest, Nord/Sud) şi ameninţarea nucleară;

Poluarea şi distrugerea mediului;

Penuria de alimente şi resurse;

Explozia demografică;

Problemele drepturilor omului;

Cuzele şi conecinţele războiului;

Mişcările pentru pace.

 Finalități ale educației pentru pace
 In 1970 s-a constituit Asociația Internaţională a Educatorilor pentru
Pacea Lumii (International Association of Educators for World Peace
- IAEWP), o asociaţie nonguvernamentală care și-a propus
sensibilizarea educatorilor în raport cu problematica educației pentru
pace.
 Prin educatori, Asociaţia înţelege toate persoanele care îşi asumă într-
un anumit context o funcţie formativă: cadre didactice, dar şi oameni
de cultură, antropologi, muzeografi, înalți prelaţi reprezentând
diferite religii etc.
 În spatiul cultural-pedagogic românesc, Șt. Bârsănescu propunea
constituirea unei ,,pedagogii a păcii", ale cărei obiective ar fi
(1975):

Educarea copiilor
astfel încât să se
debaraseze de Formarea
Sensibilizarea
impulsuri agresive tinerilor în Formarea unei
elevilor în
şi de spiritul ideilor concepţii despre
raport cu
comportamente de înţelegere lume care să dea
valorile
ostile şi să devină mutuală, expresie acestor
spirituale ale
sensibili la valori cooperare, valori.
omenirii;
precum ordine, toleranţă;
echilibru, dreptate
etc.;
 O cercetare iniţiată în 1984 la Liceul Naţional din Iaşi (şcoală-
pilot IAEWP) a permis identificarea următoarelor valori-obiective
ale educaţiei pentru pace (Văideanu, 1992):

Respectul faţă de om ca
Dezvoltarea gândirii critice: Protejarea mediului etc.
valoare socială supremă;

Respectul faţă de valorile Toleranţa, înţelegerea şi

culturale şi acceptarea acceptarea diversităţii de
diversităţii culturale; opinii, comportamente etc. :

receptivitate faţă de ideile şi Dezvoltarea capacităţii de a

sugestiile altora; comunica eficient ;
 Dacă 1985 s-a numit Anul
Internaţional al Tineretului şi a fost
marcat prin numeroase manifestări
sub semnul unei triade valorice
(Participare, Dezvoltare, Pace"),
 1986 a fost proclamat Anul Noi vrem
Internațional al Păcii; preocupările PACE!
în direcţia unei educaţii pentru pace
s-au amplificat în contextul creat de
schimbările politice din ultimul
deceniu, îndeosebi în Europa
Centrală şi de Est.
 G. Văideanu identifică trei mari categorii de obiective
ale educaţiei pentru pace:
Formarea unor capacități: de
a te exprima și de a dialoga,
capacitatea de a iniţia
schimbări şi de a le controla,
Însuşirea unui sistem de
capacitatea de a lua decizii
concepte-valori: pace,
responsabile, conştientizarea
democraţie, drepturile omului,
pericolelor pe care le
cooperare, participare,
reprezintă războiul, violența,
toleranță, respect etc.;
opresiunea pentru viața
persoanei, ca şi pentru cea a
societăților, capacitatea de a
învăța continuu etc.
Formarea unor atitudini
pozitive: receptivitate faţă de
celălalt, responsabilitate faţă de
propria persoană şi faţă de
comunitate, solidaritate şi
încredere în semeni, respect
faţă de propria cultură şi faţă
de cultura altor comunități,
toleranţă (în sensul acceptării
diversităţii), generozitate,
modestie şi recunoaşterea
meritelor celorlalți, asumarea
unor strategii de abordare a
situaţiilor conflictuale etc.