Professional Documents
Culture Documents
2:
AMINOACIZII – ROLUL
BIOMEDICAL, STRUCTURA ȘI
CLASIFICAREA.
PROTEINELE –
CLASIFICAREA, ROLUL
BIOMEDICAL. NIVELURILE
DE ORGANIZARE
STRUCTURALĂ.
PROTEINELE PLASMEI
SANGVINE
Ecaterina Pavlovschi,
dr. șt. med., asist. univ.,
Catedra de biochimie și
biochimie clinică
Funcțiile aminoacizilor (AA) :
1. sunt elementele structurale
fundamentale ale proteinelor
(monomeri proteici);
2. sunt precursori ai:
hormonilor
bazelor azotate purinice și pirimidinice
porfirinelor (hemurilor)
vitaminelor (ex .: acid folic)
aminelor biogene - reglatori locali (ex .:
histamina) și neuromediatori (ex .:
dopamina)
Caracteristica generală a aminoacizilor
Sunt derivați aminați ai acizilor organici, astfel
Conțin obligator !!! o grupare carboxil (-COOH) și o
grupare amino (-NH2)
Caracteristica generală a aminoacizilor
Grupa amino poate fi atașată la diferiți atomi de
carbon ai acidului organic, producâ nd diferite tipuri
de aminoacizi - α, β, γ, δ, ε etc.
Proteinele umane conțin doar α-aminoacizi
AA proteinogeni și neproteinogeni
Aminoacizii
Proteinogeni Neproteinogeni
– sunt elemente – nu se regăsesc în
structurale ale proteinelor structura proteinelor
Ciclici:
(a) homociclici
(b) heterociclici
!!! Compușii ciclici sunt molecule care au atomi legați unul de altul, formând o structură inelară.
Dacă atomii prezenți în inel aparțin aceluiași element, ei sunt numiți compuși homociclici. Dar
dacă sunt atât carbon, cât și alți atomi prezenți în inel, ei sunt cunoscuți ca compuși
heterociclici.
Clasificarea AA
în corespundere cu structura chimică a radicalului
Ciclici:
(a) aromatici
(b) non-aromatici
Hidroxi AA
Tio AA sau
AA ce conțin sulf Iminoacidul
Clasificarea AA
în funcție de proprietățile fizico-chimice
1. AA hidrofili sau polari
– Acizi - Asp (acid aspartic) și Glu (acid glutamic)
– Bazici - Lys (lizină ), Arg (arginină ) și His (histidină )
– Neutri - serină , treonină , cisteină , tirozină , asparagină , glutamină .
– Acești aminoacizi sunt solubili în apă datorită grupelor
funcționale –COOH, -OH, -SH, -NH2, -CO-NH2, guanidino și
imidazol, care pot interacționa cu apa
2. Aminoacizi hidrofobi sau nepolari - glicină, alanină, valină,
leucină, izoleucină, prolină, fenilalanină, triptofan și
metionină.
– Toți AA hidrofobi sunt neutri
– Toți sunt puțin solubili în apă și bine solubili în solvenți organici.
AA polari sau hidrofili acizi
(cu sarcină negativă) –
Sunt
monoaminodicarboxilici
Dispensabili:
Indispensabili:
Valine* Glycine
Leucine* Semi- Alanine
dispensabili: Proline
Isoleucine*
Phenylalanine* Serine
Triptophan* Arginine* Tyrosine
Methionine* Histidine* Cysteine
Threonine* Asparagine
Lysine* Glutamine
Aspartic acid
Glutamic acid
Se sintetizează în organism
Nu se sintetizează în în cantități ce nu acoperă
organism. Asigurați prin Se sintetizează în
necesitățile, diferența este
aport alimentar. cantități suficiente în
obținută din produsele
organism
alimentare
Proprietățile acido-bazice ale α-AA
1. Grupele funcționale ale AA pot avea sarcină:
-NH2 + H+ → -NH3+
-COOH → -COO‒ + H+
2. În soluție acide (pH <7) AA este protonat și există în formă de cation (+);
3. În soluție bazică (pH> 7), AA este deprotonat și există în formă de anion
(‒)
4. astfel, la un pH intermediar, AA este echilibrat între formele anionică și
cationică și există în forma unui ion neutru, bipolar (zwitterion) –
aceasta este starea izoelectrică a -AA.
5. Acest pH este numit punct izoelectric al AA (Pi).
Proprietățile acido-bazice ale α-AA
Astfel -aminoacizii au proprietăți amfotere ‒ atâ t bazice câ t și
acide, deoarece:
grupa amino poate fi protonată (-NH3+ ), deci este acceptor
de protoni și are proprietăți bazice;
grupa carboxil poate fi deprotonată (-COO-), deci este donor
de protoni și are proprietăți acide.
Proprietățile acido-bazice ale α-AA
1. Aminoacizii se deosebesc după radical - R,
care le conferă proprietă ți specifice.
2. Radicalul poatea avea proprietă ți hidrofobe
sau hidrofile.
3. Radicalii hidrofili pot fi neutri, acizi sau
bazici, în funcție de grupele funcționale.
5. Radicalul hidrofil poate conține grupe funcționale care pot avea sarcină ,
astfel va influența sarcina electrică totală a aminoacidului și proprietă țile
sale acide sau bazice.
Structura,
proprietățile
și rolul
biomedical al
proteinelor
Rolul proteinelor
structurală – formează structurile celulare, ale țesuturilor și
organelor (colagenul, elastina)
catalitică – enzimele catalizează reacțiile chimice în organism
(amilaza, lipaza, pepsina)
reglatoare – hormonii reglează funcțiile la nivel de celule, țesut,
organ și organism (insulina, hormonul paratiroid)
de transport – proteinele transport diferiți compuși în sâ nge,
prin membrane etc (albumina, transferina, ceruloplasmina)
de menținere a presiunii oncotice a sângelui (albumina)
contractilă – asigură contracția musculară (actina, miozina)
de protecție – imunoglobulinele asigură protecția de organisme
sau substanțe stră ine
Organizarea structurală a proteinelor
A
Peptide și Proteine
1. Lanțurile ce conțin:
‒ De la 2 pâ nă la 10-12 aminoacizi se numesc
oligopeptide
‒ 10-50 aminoacizi se numesc polipeptide
‒ mai mult de 50 aminoacizi se numesc proteine
2. Aminoacizi sunt uniți prin legături peptidice
Proprietățile legăturii peptidice clasice
1. Este covalentă, stabilă
fibrilară globulară
Aranjarea
radicalilor
aminoacizilor
polari/hidrofili și
nepolari/hidrofobi
în structura
tridimensională
Legăturile ce stabilizează
structura terțiară
I. Covalente, stabile:
disulfidice
esterice
pseudopeptidice
Myoglobin Hemoglobin
Nivelurile
organizării
structurale a
proteinelor
Proprietățile fizico-chimice ale proteinelor
Depinde de:
Componența aminoacidică a proteinei;
pH-ul soluției în care este dizolvată proteina
Sarcina electrică a proteinelor
I. La pH acid – pH<7 (exces de H+ în soluție)
ionul de H+ este atașat de grupele bazice:
-NH2 + H+ → -NH3+
-COOH → -COO- + H+
Sarcina electrică a proteinelor
Denaturarea este
fenomenul de distrugere
a nivelurilor superioare
de organizare structurală
(cuaternară , terțiară și
secundară ) și subsecvent
a activită ții biologice a
proteinei
Denaturarea
A) Denaturarea poate fi produsă de factori:
1. fizici – temperatură înaltă (peste 50⁰C),
radiație ionizantă , raze UV etc.;
2. chimici – acizi și baze concentrate,
detergenți, alcooli, să ruri ale metalelor
grele etc.
B) Se aplică în medicină pentru sterilizarea
3. instrumentarului, utilajului, încă perilor
4. câ mpului de operație
5. locului injectă rii medicamentelor
Clasificarea
proteinelor
Clasele proteinelor
Proteine simple – sunt formate doar din catene
polipeptidice, deci la hidroliza lor se formează
numai aminoacizi
Proteine conjugate – sunt formate dintr-o parte
proteică (una sau mai multe catene polipeptidice)
și o parte neproteică , ce poate avea natură chimică
diferită
Proteinele simple (holoproteine)
Histonele
tipurile – H1, H2A, H2B, H3 și H4
conţin AA bazici pâ nă la 30% (Arg, Lys), pI=10-11
au sarcina pozitivă ,
solubile în apă ,
localizate în nucleu,
sunt legate electrostatic cu ADN-ul și formează nucleozomii
rolul: reglarea metabolică a activită ţii genomului, funcţie structurală
http://www.creative-diagnostics.com/blog/wp-content/uploads/2016/08/histones.png
Proteinele simple (holoproteine)
Albuminele
masă moleculară mică – 65-70kDa
proprietă ți acide (cca 24% Asp, Glu), pI=4,7,
sarcină negativă ,
solubile în apă
cele mai abundente proteine ale
plasmei sangvine (30-50 g/L; cca 60%
din proteina totală )
rolul: determină presiunea oncotică ,
participă la transportul substanţelor.
Proteinele conjugate
(heteroproteine, proteide)
1. Nucleoproteine
2. Cromoproteine
3. Fosfoproteine
4. Lipoproteine
5. Metaloproteine
6. Glicoproteine
Nucleoproteinele
sunt complexe formate din proteine și acizi nucleici
Ex. nucleozomii – proteine histonice și ADN,
ribozomii – proteine ribozomiale și ARNr
https://www.researchgate.net/publication/328536203/figure/fig1/AS:686015115169794@1540570157617/A-Overview-of-the-human-80S-ribosome-
https://lh3.googleusercontent.com/-ifKB_-px70o/WGKYM9Ri1sI/AAAAAAAAFDY/qV9Cg7rkwW4/ribiosomes- structure-with-rRNA-modifications-that-have-been.jpg
structure-function%252520%2525284%252529%25255B1%25255D.jpg?imgmax=800
Fosfoproteinele
Conțin fosfat anorganic (restul acidului fosforic) legat la
hidroxiaminoacizii (Ser, Tre ) din partea proteică prin legă turi
esterice
Reprezentanţi: glicogen fosforilaza și glicogen sintaza
Rolul: fosforilarea/defosforilarea – mecanism de reglare a activită ții
enzimelor
https://d3i71xaburhd42.cloudfront.net/ce927241a4df9f4cee0d59fcda7ba444ecc273ad/3-Figure1-1.png
Lipoproteine
Complexe ale proteinelor specifice cu diferite tipuri de lipide
(fosfolipide, trigliceride, acizi graşi liberi, colesterol și
colesteride)
Rolul:
1. sunt constituenți structurali ai membranelor celulelor și intervin
în permeabilitatea lor
2. participă la transportul prin sâ nge şi limfă a unor substanţe
liposolubile (vitaminelor liposolubile A, D, E, K, unor hormoni,
medicamente)
3. Lipoproteinele plasmatice (LPP) sunt forma de transport a
lipidelor insolubile în apă de că tre plasma sangvină care este
soluție apoasă . Sunt constituite din apolipoproteine și lipide.
Lipoproteine
Formele lipoproteinelor plasmatice
(LPP) se deosebesc după raportul
proteine/lipide și subsecvent
densitate și dimensiuni.
Distingem:
1. chilomicroni (d < 0,95)
2. LPP cu densitate foarte mică
(VLDL) (0,95 < d < 1,006)
3. LPP cu densitate mică (LDL)
(1,006 < d < 1,065)
4. LPP cu densitate mare (HDL)
(1,065 < d < 1,2)
Funcțiile proteinelor:
Menţin presiunea coloid-osmotică (oncotică);
De transport (vitamine, metale, hormoni);
Determină vîscozitatea;
Hemostatică (fibrinogenul);
Protecţie (prin intermediul anticorpilor);
Reprezintă o rezervă proteică;
Proteinele plasmatice
Albuminele
valori crescute
- hemoconcentrație (deshidratare)
valori scăzute (hipoalbuminemia = principală cauză de hipoproteinemie)
- deficit de aport (malnutriție);
- deficit de absorbție (enteropatii);
- deficit de sinteza;
- compensator creșterii sintezei proteinelor de fază acută (inflamaţii) -
proteină negativă de fază acută;
- insuficiența hepatică;
- pierdere de proteine (sindrom nefrotic);
- scădere relativă (aparentă) în hemodiluții (prin hiperhidratare);
Pierderea de albumină clinic este manifestată prin apariția edemului periferic.
Microalbuminuria de 150-300 mg/ 24h, care se dozează la pacienții cu DZ, și
HTA este un semn precoce de afectare renală - afectarea endoteliului. Proteinuria
>3 g/24 este de natură glomerulară.
Proteinele plasmatice
Modificări cantitative ale proteinelor plasmatice
Hiperproteinemie (PT > 8,5g/dl)
- Absolută (reală): aport alimentar crescut (suplimente proteice, diete
hiperproteice); boli hematologice (boli hematologice cu sinteza anormal crescută
de proteine, ex. mielom multiplu, boala Waldenstrom )
- Relativă (aparentă): sindroame de hemoconcentrație (în deshidratări, vome,
diaree);
Hipoproteinemie (PT<6,5 g/dl)