UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE
Disciplina:Testare psihologică 1
Psihodiagnoza personalităţii-Chestionarele

T4. Cerinţe , metode şi strategii în

construirea, adaptarea şi
experimentarea unui chestionar de
personalitate

Lect. univ. dr.

Gheorghe Perţea
 Cuprins
1.Cerinţe fundamentale în construirea şi experimentarea
unui chestionar de personalitate
- limite şi dificultăţi în măsurarea personalităţii prin
chestionare;
-avantajele şi noile perspective ale măsurării(evaluării)
personalităţii cu ajutorul chestionarelor
- cerinţe şi etape generale.
2. Strategii şi metode în costruirea chestionarelor de
personalitate
- metoda intuitivă;
- metoda empirică;
- metoda analizei factoriale.
 Cuprins
3. Modalităţi de construire a itemilor chestionarelor de
personalitate
- strategii generale;
- relaţia item-trăsătură;
- caracteristici de suprafaţă ale itemilor;
- caracteristici semantice;
- caracterisitici psihometrice.
4. Principii de bază în traducerea şi adaptarea chestionarelor
de presonalitate
- 5 motive în favoarea adaptării chestionarelor de
personalitate;
- 13 paşi în procesul de adaptare a chestionarelor de
personalitate;
- ghidul de adaptare a testelor realizat de Comisia
Internaţională de Teste
 1. Cerinţe fundamentale în construirea şi
experimentarea unui chestionar de
personalitate

1.1. limite şi dificultăţi în măsurarea personalităţii prin

chestionare;
1.2. avantaje şi noi posibilităţi;
1.3.cerinţe şi etape generale.
 1.1. Limite şi dificultăţi în măsurarea
personalităţii prin chestionare;
1 – abordează dimensiuni şi structuri globale ale
personalităţii (trăsăturile, tipurile, sistemul, profilul
personalităţii) posibil de a fi operaţionalizate şi scalate
printr-un număr, de regulă, mare de itemi (întrebări,
afirmaţii) prin care subiectul se autodescrie (îşi
dezvăluie indirect modul caracteristic de a gândi, a simţi
şi a acţiona în situaţii tipice);
2 – în comparaţie cu testele de aptitudini, de preformanţă,
chestionarele abordează indirect, dimensiunea de
măsurat prin autodescrierea subiectului evaluat, (în
acest sens este o probă subiectivă) iar validitatea lor
depinde foarte mult de modul de construire a itemilor, de
forma şi conţinutul acestora.
 1.1. Limite şi dificultăţi în măsurarea
personalităţii prin chestionare

3 – constructele psihologice ( termenii de specialitate) în

baza cărora sunt construite chestionarele de personalitate
derivă din teoriile şi modelele psihologice ale personalităţii
care sunt într-o continuă dezvoltare şi aproximare a
personalităţii reale, în toată complexitatea şi
completitudinea ei pentru fiinţa umană, vie.
 1.1. Limite şi dificultăţi în măsurarea
personalităţii prin chestionare
- Originea chestionarelor stă probabil în necesitatea
psihologului de a realiza un interviu cît mai sistematizat al
subiectului, ceea ce implică supoziţia că fiecare răspuns
trebuie considerat/ponderat ca indiciu al existenţei/prezenţei
trăsăturii avute în vedere ( în cazul interviului interpretarea
răspunsului ia în consideraţie şi limbajul nonverbal al
subiectului);
- Problema ”dezirabilităţii” răspunsului de faţadă al
subiectului ( să aleagă un răspuns dezirabil care să-l pună
într-o lumină favorabilă în cadrul procesului de evaluare)
reprezintă una dintre cele mai mari limite ale chestionarului
de personalitate.
 1.1. Limite şi dificultăţi în măsurarea
personalităţii prin chestionare
- O problemă care diminuează capacitatea de predicţie a
chestionarelor de personalitate privind performanţa
profesională în activităţi de selecţie a personalului, este
faptul că unele din chestionarele (inventarele) de
personalitate des utilizate, sunt elaborate de psihiatrii şi
psihologi clinicieni pentru populaţia spitalizată.
- Chestionarele cu scale clinice utilizate în selecţia
profesională au un grad mai redus de validitate, iar
răspunsurile dezirabile sunt mai evidente în acest context
de evaluare.
 1.1. Limite şi dificultăţi în măsurarea
personalităţii prin chestionare

- Evaluarea personalităţii cu ajutorul chestionarelor

( inventarelor) de personalitate ia mult timp de testare şi
interpretare a profilelor de personalitate obţinute ( în forma
de aplicare creion-hârtie);
- Presupune o bună pregătire şi experienţă a psihologului
practician pentru interpretarea oricărui tip de profil.
1.2. Avantajele şi noile perspective ale utilizării
chestionarelor de personalitate

1. Accelerează dezvoltarea teoriilor şi modelelor

trăsăturilor ( factorilor), tipurilor şi structurilor
unidimensionale şi multidimensinale ale
personalităţii;
2. Asigură fundamentarea psihologiei
experimentale a personalităţii şi validităţii modelului
psihometric în selecţia profesională a personalului;
3. Chestionarele de personalitate au devenit
metoda cheie în cadrul orietării metodologice a
constructelor psihologice în evaluarea personalităţii
(creşte rolul psihologului practician în activităţi de
selecţie de personal).
1.2. Avantajele şi noile perspective ale utilizării
chestionarelor de personalitate

4. Construcţia de chestionare de personalitate care se

adresează populaţiei generale, normale, a crescut
valoarea psihodiagnostică şi prognostică a acestor
instrumente de evaluare(CPI, NEO-PI-R);

5. Computerizarea aplicării şi interpretării rezultatelor

chestionarelor de personalitate soluţionează multe din
problemele psihodiagnozei şi predicţiei profesionale, ale
elaborării profilelor psihologice;
 Avantajele şi noile perspective ale utilizării
chestionarelor de personalitate

6. Permit în cea mai mare măsură cuantificarea,

standardizarea şi aplicarea procedurilor
statistice de procesare şi interpretare a
rezultatelor evaluării psihologice ( analiza de
corelaţie, factorială, clasterizarea, metoda de
analiză latent-struturală, etc. );
7. Elaborarea scalelor interne de validare a
răspunsurilor la chestionare(a scalelor de
minciună-L), precum şi construcţia specială a
itemilor, bazată pe analiza factorială, sunt trucuri
care au crescut considerabil validitatea acestor
instrumente.
1.3 Cerinţe şi etape generale în construcţia
chestionarelor de personalitate

1. Definirea constructului (conceptului)

chestionarului, a scalelor acestuia referitoare la
dimensiunile, trăsăturile de personalitate ce vor fi
măsurate (evaluatea);

2. Costruirea pentru fiecare scală a unui set de

itemi, prin care subiectul este “întrebat”, provocat să se
autodescrie în legătură cu acele comportamente care
sunt relevante pentru trăsătura vizată, sau în legătură
cu situaţiile relevante pentru aceea trăsătură.
: 1.3 Cerinţe şi etape generale în costrucţia
chestionarelor de personalitate
Etapa I
Alegerea tipului de chestionar de personalitate ca set
coerent de itemi, este în funcţie de :
- definirea,obiectivului testării (ce testăm? Ce
constructe psihologice- dimensiuni, trăsături, factori de
personalitate evaluăm?);

- definirea domeniului de aplicare (de ce

testăm, în ce scop: consiliere vocaţională, expertiză
clinică, judiciară, psihoterapie, selecţie şi repartizare
profesională? etc. ).
 1.3 Cerinţe şi etape generale în costrucţia
chestionarelor de personalitate

Etapa I
Alte cerinţe legate de costruirea tipului necesar de
chestionar de personalitate, se raportează la :
- cunoaşterea tipului de expectanţe ale
subiecţilor ce urmează a fi testaţi ( motivaţii, stări
afective, atitudini, prejudecăţi, idiosincrazii) ce pot
distorsiona comunicarea prin chestionar;
- stabilirea numărului de itemi şi adecvarea
acestora, a gradului de omogenitate/neomogenitate
a lor, de care depind calităţile psihometrice ale
chestionarului.
 1.3 Cerinţe şi etape generale în costrucţia
chestionarelor de personalitate
Etapa II
Aplicarea experimentală a primei variante a
chestionarului pe cel puţin 20 de subiecţi (Meili-1964).
Cerinţe:
1. -standardizarea corectă a instructajului de aplicare;
2. -standardizarea tipului de răspuns (dihotonic, scală Likert);
3. - formularea unei scale de “ validare “ a chestionarului în
raport cu atitudinea subiectului (supra/subdimensionarea unor
simptome, trăsături, situaţii , atitudini de faţadă, gradul de
dezirabilitate, disimulare, minciună, etc.);
4. - construirea unor exemple introductive.
 1.3 Cerinţe şi etape generale în costrucţia
chestionarelor de personalitate
Etapa II
Experimentarea primei variante a chestionarului
priveşte şi validarea preliminară a itemilor prin care sunt
clarificate umătoarele aspecte:
1. Nivelul de dificultate al itemilor;
2. Repartiţia corectă a răspunsurilor ( itemilor) semnificativi pe
pe diferite scale ( precizarea grilei de corecţie);
3. Capacitatea de discriminare a itemilor pe diferite scale
(legată de omogenitatea şi validitatea acestora);
4. Eliminarea itemilor neadecvaţi pe fiecare scală.
 1.3 Cerinţe şi etape generale în costrucţia
chestionarelor de personalitate
Etapa III
1. Alcătuirea formei finale a chestionarului conform concluziilor
ce decurg din etapele anterioare;
2. Standardizarea interpretării chestionarului prin procesul de
etalonare a sa;
3. Stabilirea calităţilor lui metrice prin studierea diferitelor
faţete ale validităţii acestuia ( de conţinut, relative la criteriul
exterior, etc.) în contextul aplicativ dat;
4. Continuarea cercetărilor privind calităţile metrice şi faţetele
validităţii chestionarului de personalitate, în comparaţie cu
alte instrumente de acelaşi tip, alte domenii aplicative, etc..
 2.Stategii şi metode în construirea
chestionarelor de personalitate
2.1. Metoda intuitivă
- are la bază consistenţa internă- validitatea internă-
a scalelor unui chestionar de personalitate, natura
relaţiei item-scor global al scalei, percepută sau
verificată de autorul chestionarului;
- strategiile intuitive ale autorului stabilesc ce itemi, ce
conţinuturi sunt relevante pentru a traduce trăsătura
( scala) în comportamente relevante;
- la rigoare, se realizează o analiză statistică a itemilor
unei scale ( ponderea itemilor la testele de inteligenţă,
coeficienţii de corelaţie biseriali dintre răspunsurile
dihotomice şi scorul total al scalei – în cazul
chestionarelor de personalitate).
 2.Stategii şi metode în construirea
chestionarelor de personalitate

Metoda intuitivă în 5 paşi:

1. Selecţia intuitivă a conţinuturilor itemilor şi a setului
iniţial de itemi pe fiecare scală;
2. Administarea variantei iniţiale a chestionarului de
personalitate pe un lot de subiecţi ( minimum 20);
3. Calcularea scorurilor totale pe fiecare scală a variantei
iniţiale a chestionarului;
4. Calcularea corelaţiei (validităţii interne) dintre fiecare
item şi scorul global al scalei de apartenenţă;
5. Eliminarea itemilor având coeficienţi de corelaţie mici
cu scorul global al scalei de apartenenţă
 2. Strategii şi metode în construirea
chestionarelor de personalitate

2.2 Metoda empirică

Are la bază strategia criteriului extern ( validitatea externă)
şi se realizează în 7 paşi:
1. Se ansamblează, pe baze raţionale sau reunind itemi din
diferite chestionare, un număr de scale cu itemii lor;
2. Se administrează varianta iniţială a chestionarului pe loturi
extreme în privinţa rezultatelor la trăsăturile vizate de
chestionar;
3. Determinarea pentru fiecare lot a frecvenţei răspunsurilor
DA/NU, Acord/Dezacord în rapot cu trăsăturile vizate;
4. Determinarea semnificaţiei statistice a diferenţelor obţinute;
 2. Strategii şi metode în construirea
chestionarelor de personalitate
2.2 Metoda empirică
5. Itemii care diferenţiază semnificativ cele două loturi la
scala vizată sunt reţinuţi pentru aceea scală;
6. Această scală se aplică din nou loturilor- criteriu iniţiale;
7.Dacă itemii analizaţi sunt satisfăcători, scala va fi validată
pe noi loturi;
8. Se obţine o scală mai restrânsă ( prescurtată) şi rafinată
care va fi din nou validată după o vreme (ani).
Metoda empirică de confruntare cu un criteriu extern de
performanţă comportamentală conduce la construirea unor
chestionare de personalitate cu înaltă valoare predictivă în
domeniul profesional, greu de trucat ( cu o validitate
aparentă, redusă)
 2. Strategii şi metode în construirea
chestionarelor de personalitate
3. Metoda analizei factoriale
- Pune accent pe aprofundarea analizei criteriului
intern, validităţii interne, de conţinut) care, odată ce
descoperă un factor care apare ca dimensiune
responsabilă de variaţia semnificativă a
comportamentului, permite elaborarea unei scale pentru
a defini psihologic şi a evalua respectivul factor;
• Marea majoritate a chestionarelor de personalitate
contemporane sunt construite pe baza analizei
factoriale;
• S-a depăşit structura factorială simplă, obţinându-se
modele geometrice de tip circumplex, care pot reda mai
mult din complexitatea personalităţii.
 2.Strategii şi metode în construirea
chestionarelor de personalitate
3. Metoda analizei factoriale în 5 paşi
1. Construirea pentru o scală, a unui set relativ mic de itemi, pe
bază deductivă, inferenţială;
2. Se administrează scala sau chestionarul iniţial pe un număr
mare de subiecţi, testaţi în paralel cu scale, chestionare deja
validate privind trăsătura sau trăsăturile vizate;
3. Se procedează la calculul de intercorelaţie a itemilor,
matricea de intercorelaţie fiind analizată factorial, rotată
conform procedurilor alese în acest scop, obţinîndu-se
clusterii responsabili de cuantumul de variaţii
comportamentale al factorului;
4. Se determină încărcătura factorială a fiecărui item;
5. Se selectează itemii cu cea mai mare încărcătură factorială.
 4.Modalităţi de construire a itemilor
chestionarelor de personalitate

- strategii generale, legate de limbaj ( vocabular

curent, persoanele a-I-a şi a –III-a, nivelurile psihologice
implicate, etc.);
- relaţia item –trăsătură conţinuturile psihologice
(descrieri de reacţii, atribute ale trăsăturii, dorinţe şi
trebuinţe, fapte biografice, atitudini, reacţii ale altora,
itemi bizari);
- caracteristici de suprafaţă ale itemilor ( lungimea,
complexitatea, formatul itemului)
 4.Modalităţi de construire a itemilor
chestionarelor de personalitate

- caracterisitici semantice ale itemilor(nivel de

abstractizare, dezirabilitate socială);

-caracteristici psihometrice (metodologia sistematică

de construire şi experimentare a chestionarului de
personalitate, aplicată la inventarele de tip Big Five tinde
să devină etalon pentru oricare alt chestionar nou).
 4. Principii de bază în traducerea şi adaptarea
chestionarelor de presonalitate

4.1. -5 motive în favoarea traducerii şi adaptării

chestionarelor de personalitate;
4.2. -13 paşi în procesul de adaptare a chestionarelor
de personalitate;
4.3. - Ghidul de adaptare a testelor realizat de
Comisia Internaţională de teste.
 PRINCIPII DE BAZĂ ÎN TRADUCEREA ŞI
ADAPTAREA TESTELOR PSIHOLOGICE
În literatură se conturează cel puţin 5 motive în favoarea
adaptării de teste:
• 1.Adaptarea testelor e considerabil mai ieftină şi rapidă faţă
de construirea unuia nou.
• 2.Când scopul adaptării unui test este o evaluare, un studiu
transcultural, adaptarea unui test este calea cea mai eficientă
de a produce un test echivalent într-o altă limbă.
• 3. Poate exista o lipsă de experienţă pentru dezvoltarea unui
nou test într-o altă limbă.
• 4.Există un soi de siguranţă asociată cu testele adaptate faţă
de cele noi construite, mai ales când testul original, adaptat e
bine cunoscut.
• 5. Corectitudinea examinărilor adesea rezultă din prezenţa
unor versiuni în multiple limbi.
 13 pasii care trebuie urmati in procesul de
adaptare a testelor

1.Siguranţa că în limba şi grupul cultural de interes există

constructul echivalent.
2. Decizia dacă să se adapteze un test sau să se creeze unul
nou.
3. Selectarea unor traducători înalt calificaţi
4.Traducerea şi adaptarea testului.
5. Revizuirea versiunii adaptate a testului şi realizarea
obligatorie a unei recapitulări.
6. Realizaţi o mică recenzie a versiunii adaptate a testului.
 13 pasii care trebuie urmati in procesul de
adaptare a testelor

7. Realizaţi acţiuni mai ample în privinţa adaptării testului.

8. Alegerea unui design statistic în vederea conectării celor
două versiuni a testelor, sursa şi ţintă.
9. Dacă se are în vedere studiul comparativ transcultural
trebuie să existe echivalenţa de limbă a versiunilor testului.
10. Realizaţi validarea cercetării.
11. Întocmirea documentelor şi pregătirea unui manual
pentru utilizatorii testului nou adaptat.
12. Pregătirea utilizatorilor.
13.Monitorizarea testului adaptat.
 Ghidul de adaptare a testelor
realizat de
Comisia Internaţională de Teste
Implementare şi adaptare teste

Cei care se ocupă de dezvoltarea, implementarea şi

publicarea testelor:

1.Ar trebui să se asigure că procesul de adaptare ia în calcul

în totalitate diferenţele lingvistice şi culturale.

2. Ar trebui să furnizeze dovada că limba folosită în

instrucţiuni, itemi în sine, ca şi în manual, este cea adecvată
pentru toate culturile, populaţiile, limbile pentru care e
destinată adaptarea instrumentului..
 Implementare şi adaptare teste

3. Ar trebui să facă dovada că alegerea tehnicii

de testare, formatul itemilor, regulile de testare
şi procedeele folosite, sunt familiare
populaţiilor implicate.
4. Ar trebui să facă dovada familiarizării
populaţiilor implicate cu conţinutului itemilor.
5. Ar trebui să implementeze dovezi sistematice
de raţionament atât lingvistic cât şi psihologic
pentru îmbunătăţirea acurateţii procesului de
adaptare şi compilarea dovezilor de
echivalenţă a tuturor versiunilor lingvistice.
 Implementare şi adaptare teste
6.Ar trebui să se asigure că datele colectate permit
folosirea unor tehnici statistice adecvate pentru stabilirea
echivalenţei itemilor din versiunile lingvistice diferite ale
instrumentului.
7. Ar trebui să aplice tehnici statistice adecvate pentru
stabilirea echivalenţei versiunilor şi pentru identificarea
componentelor problematice sau aspectelor inadecvate
într-una sau mai multe din populaţiile ţintă.
8. Ar trebui să furnizeze informaţii privind evaluarea
validităţii în toate populaţiile ţintă pentru care se doreşte
adaptarea testului.
9. Ar trebui să furnizeze probe statistice pentru echivalarea
întrebărilor în toate populaţiile ţintă.
10.Întrebările nonechivalente nu trebuie folosite în
realizarea unei scale comune şi în compararea acestor
populaţii. Totuşi ele pot fi utile în sporirea validităţii de
conţinut a scorurilor raportate pentru fiecare populaţie
separat.
 Administrare

1. Cei care întocmesc testele şi le administrează ar trebui să

încerce să anticipeze tipurile de probleme care pot apare
şi să ia măsuri adecvate de remediere a acestora prin
pregătirea unor materiale şi instrucţiuni adecvate.
2. Cei care administrează testul trebuie să fie foarte precişi
în privinţa factorilor legaţi de materialele stimul, în privinţa
procedurilor de administrare şi a modurilor de răspuns
care pot modera validitatea rezultatelor.
3. Acele aspecte ale mediului care influenţează
administrarea testului ar trebui să fie similare pe cât posibil
în ambele populaţii.
4. Instrucţiunile de administrare a testului ar trebui ca atât în
limba sursă cât şi în cea ţintă să minimalizeze influenţele
unor surse nedorite de variaţie din populaţiile implicate.
 Documentaţie, interpretare scoruri.
• Când un test e adaptat pentru uz într-o altă cultură,
documentaţia schimbării ar trebui furnizată înainte de dovada
echivalenţei.
• Diferenţele de scor între eşantioanele de populaţie cărora li-sa
administrat testul, nu ar trebui luate de la început drept valori
reale. Cercetătorii au responsabilitatea de a fundamenta
diferenţele. (de a vedea dacă ezită diferenţe reale) faţă de alte
studii, dovezi empirice.
• Comparaţiile transculturale pot fi făcute doar la nivelul
invarianţei care a fost stabilit pentru scala la al cărei scor a
fost raportat.
• Autorul testului trebuie să dispună de informaţii specifice şi să
furnizeze aceste informaţii pe căi în care contextele
socioculturale şi ecologice ar putea afecta performanţele la
test şi să sugereze folosirea unor proceduri pentru luarea în
calcul a acestor efecte la interpretarea rezultatelor.
 Bibliografie
În limba română:

1. ALBRECHT, Karl, (2007), Inteligenţa socială,

Noua ştiinţă a succesului, traducere din lb.
engleză, ed. Curtea Veche, Bucureşti
2. ALBU, Monica, (1998), Construirea şi utilizarea
testelor psihologice, Editura Clusium
3. BIRCH, Ann, HAYWARDS, Sheila, (1999),
Diferenţe interindividuale, trad. din lb. Engleză,
Editura Tehnică;
4. CONSTANTIN, Ticu, (2004), Evaluarea
psihologică a personalului, Polirom;
 Bibliografie
În limba română:

5. CREŢU, Romeo, Zeno, (2005), Evaluarea personalităţii,

Metodele alternative , Polirom;
6. DAFINOIU, Ion, (2002), Personalitatea, Metodele calitative
de abordare, Observaţia şi interviul, Polirom
7. DEWEY, Sadka, (2007), Teste de personalitate prin
alegerea culorilor, Alegeţi-vă culorile, schimbaţi-vă viaţa,
trad. din lb. engleză, Meteor Press
8. GOLEMAN, Daniel, (2001), Inteligenţa emoţională,
traducere din lb. Engleză, Ed. Curtea Veche, Bucureşti
9. GOLEMAN, Daniel, (2004), Inteligenţa emoţională cheia
succesului în viaţă, Ed. ALLFA
10. GOLEMAN, Daniel, (2007), Inteligenţa socială, noua ştiinţă
a relaţiilor umane, traducere din lb. engleză, Editura Curtea
Veche, Bucureşti
 Bibliografie în limba română

13. MINULESCU, Mihaela, (1996), Chestionarele de

personalitate în evaluarea psihologică, GARELL
PUBLISHING HOUSE, Bucureşti
14. ROCO, Mihaela, (2004), Creativitate şi inteligenţă
emoţională, POLIROM
15. ROŞCA, Mariana, (1972), Metode de psihodiagnostic,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
16. SEGAL, Jeanne, (1997), Dezvoltarea inteligenţei
emoţionale, Teora
17. STAN, Aurel, (2002), TESTUL PSIHOLOGIC,Evoluţie,
construcţie, aplicaţii, POLIROM
18. ŞCHIOPU, Ursula, (2002), Introducere în psihodiagnostic,
Editura Fundaţiei HUMANITAS, Bucureşti
 Bibliografie
În limba română:
19. HAVÂRNEANU, Cornel, (2000),
Cunoaşterea psihologică a persoanei,
Posibilităţi de utilizare a computerului,
Polirom
20. MATHEWS, Gerald, DEARY, Ian
J.,WHITEMAN, Marta C., (2005), Psihologia
personalităţii, Trăsături, cauze, consecinţe,
trad. din lb. engleză, Polirom
 Bibliografie
În altă limbă :

1. BATARŞEV, A.B.,(1999), Testirovanie, asnovnoi

instrumentarii practiceskovo psihologhia,
Izdatelstvo „DELO”, Moskva
2. BRIGGS MYERS, Isabel, (1993), Introduction to
Type, A description of the theory and
applications of the Myers-Briggs Type Indicator,
Consulting Psihologists, Press, Inc. 3803 E.
Bayshore Road, Palo Alto CA94303
3. BODROV, B.A., MALKIN, V.B., POKROVSKI
B.L., ŞPACENKO D.I. (1984) Psihologhiceski
otbor letcicov i cosmonavtov, Tom 48,
Izdatelistvo „Nauka” Moskva;
 Bibliografie
În altă limbă :

4. EYSENCK, H.J., EYSENCK, B.G. Sybil, Manual of the

EYSENCK, PERSONALITY questionaire (junior &adult)
University of London Press, LTD;
5. HIRSH, Sandra Krebs, KUMMEROW, Jean M.
Introduction to Type in Organizations, second edition;
6. MARIŞCIUK, B.L. BLUDOV, Ju.M., PLANTIENKO V.A.,
SEROVA, L.K. (1984), Metodiki psihodiagnostiki v
sporte, Proisvescenie, Moskva
7. MELNIKOV V.M., IAMPOLSKY L.T. (1985), Vvedenie v
experimentalnuiu psihologhiu licinostii, Proisvescenie,
Moskva
 Bibliografie
În altă limbă :

8. PLATONOV, K.K. (1986), Structura i razvitie licinostii,

Nauka, Moskva;
9. POTKAY, Charles R., ALLEN Bem P., (1986)
Personality: Theory Reserch, and Applications,
Brooks/Cole Publishing Company Monterey, California
10. RISO, don Richard, (1995), Discovering Your
Personality Type, The New Enneagram Questioaire,
Hougton Miffin Company, Boston, New York
11. RISO, don Richard, (1990), Understanding the
Enneagram, The practical guide to personality Types,
Houghton Miffin Company, Boston
12. STOLIARENKO L.D., (2000), Osnovî psihologhii
practicum dlea studentov vuzov, Fenix, Rostov-na-Dony