INFLUENȚA BOLII PARODONTALE

ȘI TRATAMENTELOR
PARODONTALE ASUPRA PULPEI

REALIZAT: DOLINȚĂ VICTORIA

• Este boala parodontala o cauza a necrozei pulpare?
• Poate un dinte lipsit de pulpa sa fie cauza unei boli
parodontale?
• Pe masura ce dintele si radacina se formeaza se creaza trei cai
importante de comunicare intre endodontiu si periodontiu:
• Foramenul apical
• Canalele laterale si accesorii
• Tubulii dentinari
• Pulpa dentara si periodontiu sunt in stransa
legatura, constituind o unitate funcţională iar caile
de comunicare dintre aceste structuri determina
adesea progresia bolii in aceste tesuturi.Intelegerea
interrelatiei dintre bolile endodontice si
periodontale este cruciala pentru precizarea unui
diagnostic corect, a unui prognostic si a unei decizii
de tratament adecvate.
• Interdependența dintre afectarea parodontală și cea
endodontică dezvoltă încă multe confuzii, întrebări și
controverse. Diferențierea între problemele
parodontale și cele endodontice poate fi dificilă.
• Asociaţia Americană de Endodonţie (AAE) utilizează în
dicţionarul de termeni medicali din 1998 termenul de
”leziuni endo-parodontale” (AAE Glossary of
Endodontic Terms /electronic edition) .
• Asociaţia Americană de Parodontologie defineşte leziunile endo-
parodontale ca fiind „arii de infecţie localizate şi circumscrise cu
origine în ţesuturile parodontale şi/sau pulpare”.
• Problemele pulpare și parodontale sunt responsabile pentru mai
mult de 50% din pierderile de unități dentare. O leziune endo-
periodontala poate avea o patogeneză variată, care variază de la
simplu la complex .
• Pulpa și parodonțiul sunt strâns interrelaționate, având o
relație embrionară, anatomică și funcțională. Parodonțiul
este interconectat cu pulpa dentară atât la nivelul
foramenului apical cât și la nivelul canalelor laterale
accesorii, aceste căi permițând schimbul de agenți nocivi
între cele două compartimente tisulare. Inflamația
pulpară determină ca agenții toxici să fie eliminați prin
canalul principal, foramenul apical, canalele laterale și
canalele accesorii. În timp, orice leziune endodontică
poate evolua de-a lungul ligamentului parodontal cu
posibilitatea de a forma fistule, aceasta fiind parodontita
retrogradă. Inflamația pulpară sau necroza pulpară care
se extinde în țesuturile periapicale provoacă un răspuns
inflamator local, însoțit de modificări ale metabolismului
osos și, uneori, de resorbție radiculară .
• Afectarea parodontală are un caracter progresiv. Aceasta începe în sulcus
și migrează spre apex, este caracterizată de depozite de placă și tartru
care produc și întrețin inflamația; această inflamație distruge progresiv
aparatul de susținere și se produce o infiltrare a canalelor laterale, a
canalelor accesorii sau canalele dentinare expuse. Menținerea fluxului
vascular prin foramenul apical permite activarea mecanismelor defensive
(calcificări sau modificări degenerative, minore care pot fi observate
histologic). Dacă leziunea parodontală compromite aportul vascular la
nivelul foramenului apical, se instalează necroza pulpară și deteriorarea
parodontală se accentuează. Prognosticul pentru un astfel de dinte
depinde în esență de natura leziunii parodontale . Deși afecțiunea
parodontală a fost dovedit a avea un efect cumulativ negativ asupra
țesutului pulpar, dezintegrarea totală a țesutului pulpar se instalează doar
dacă placa bacteriană implică foramenul apical principal și compromite
aportul vascular .
 PROGRESIA BOLII PARODONTALE PRIN
AFECTAREA LIGAMENTELOR PARODONTALE

Deşi a fost stabilită o relaţie clară cauză - efect

între infecţia intracanaliculară şi leziunile
periapiculare, penetrarea bacteriilor în direcţie
opusă (către pulpă) în cursul bolii parodontale,
este un subiect controversatTeoretic, canalele
laterale şi foramenul apical adiacent pungilor
parodontale ar trebui să favorizeze accesul
microorganismelor orale către sistemul
canalicular al rădăcinii.
• Există opinii că nici tratamentul endodontic nici cel parodontal
unitar nu pot conduce la un prognostic bun și vindecare, fiind
necesara o terapie bidirectionala. Este general acceptat faptul că
afectarea pulpară ar putea iniția sau perpetua afectarea
parodontală; teoria inversă este controversată. Simring și
Goldberg au postulat că terapia endodontică este indicată în
tratamentul bolii parodontale terminale care nu răspunde la
terapia parodontală.
 TRATAMENTUL ȘI PROGNOSTICUL

• Prognosticul şi tratamentul fiecărei afecţiuni endo-parodontale

variază.Afecţiune primară endodontică trebuie tratată endodontic
pentru un prognostic bun.Afecţiune parodontală primară trebuie tratată
numai parodontal iar prognosticul depinde de reactivitatea
pacientului.Afecţiune primară endodontică şi secundară parodontală
trebuie tratată întai endododntic, reevaluată la 2-3 luni şi apoi dacă este
cazul tratament parodontal.Aceasta perioadă permite ţesutului să se
vindece şi reduce riscul bacteriemiei în faza iniţială de vindecare.
 EVALUAREA POTENŢIALULUI DE
REGENERARE ŞI ATITUDINEA
•
TERAPEUTICĂ
Experienta clinica arata ca şansele de a trata leziunile endodontice sunt mai bune
decât cele parodontale.În prezenta unei fistule desmodontale acute , dezinfectia
canalului permite inchiderea si vindecarea completa a leziunii.Acest rezultat este de
asemenea observat la dinţii pluriradiculari când fistula se exteriorizează in santul
gingivo-dentar, la nivelul furcatiei.
• O fistula desmodontala acuta , fata de o fistula cronica unde punga parodontalanu este
mărginită de un epiteliu ci de un ţesut de granulatie si absenta epiteliului poate
favoriza vindecarea rapida.În prezenta unei fistule parodontale comice , un tratament
parodontal trebuie asociat cu un tratament endodontic.
• Chiuretajul si surfasajul radicular trebuie sa permită suprimarea inflamatiei locale si sa
favorizeze formarea unui nou ataşament.În prezenta unei leziuni combinate , o putem
considera vindecata după tratamentul endodontic si tratamentul parodontal ,deci
rezultatul este aleatoriu
• Cei mai mulţi autori recomanda sa se inceapa cu faza endodontica
justificând aceasta prin potenţialul de regenerare al leziunilor
endodontice.
• Diagnosticul etiologic nu este usor,unele leziuni nu pot fi identificate cu
precizie decât după tratamentul endodontic, aspectul radiologie al
vindecării limita intre zona de leziune endodontica si cea de origine
parodontala.
• Tratamentul parodontal ales este cel cu tehnica cea mai simpla prin
care se obţine cel mai bun rezultat. Aceasta regula evita toate
intervenţiile chirurgicale traumatizante pentru pacient.
• Un tratament chirurgical poate fi indicat pentru a restabili condiţiile
anatomice favorabile,si in acest caz este indicat sa se obtina inainte un
rezultat al tratamentului endodontic .
• In cazul unui tratament global pluridisciplinar , endodontia trebuie
realizata in timpul perioadei de pregătire parodontala iniţiala , dar el nu
trebuie sa fie decât pe radacinile conservabile din punct de vedere
parodontal.Cele mai multe leziuni combinate necesita amputarea
parţiala sau totala a dinţilor in cauza.Utilizarea de grefe osoase poate fi o
soluţie satisfăcătoare in fata acestui tip de leziune , dar indicatia lor
trebuie făcuta cu prudenta , tinand cont de forma , si de stadiul de
distracţie osoasa.Prognosticul leziunilor combinate depinde deci de
eficacitatea tratamentului parodontal si putem stabili deci ca , cu cât
afectarea parodontala este mai mare, cu atât mai mici sunt şansele de
success.
 CONCLUZII
• Leziunile endo-periodontale sunt determinate de stransa interrelatie dintre tesutul
pulpar si periodontiu;Principalele cai de comunicare dintre celor doua tipuri de
tesuturi sunt foramenul apical, canalele laterale si accesorii si tubulii dentinari; cai
false prin iatrogenii.
• Succesul tratamentului unei leziuni endodontice sau periodontale individuale sau
combinate depinde de o diagnosticare corecta;
• Diagnosticul diferential al leziunilor endodontice si periodontale nu este intotdeauna
foarte facil, necesitand teste diagnostice clinice si paraclinice pentru a obtine un
diagnostic corect;
• Leziunile de etiologie combinata impun atat terapie endodontica cat si periodontala,
dar terapia endodontica ar trebui finalizata prima;
• Tehnicile chirurgicale (rezectiile apicale,amputatiile radiculare, premolarizarea ) si
tehnicile regenerative ofera abordari alternative care impreuna cu abilitatea
clinicianului pot rezolva aceste probleme clinice complexe.
MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE