Tema 1.

Introducere în disciplina
Integrare europeană

Autor: Liliana BENIUC,

doctor în științe politice,
conferențiar universitar
 Plan:
1.Importanța, actualitatea și necesitatea disciplinei
Integrarea europeană
2.Obiectul de studiu al disciplinei IE.
3.Bazele conceptuale ale cercetării problemelor
integrării europene.
4.Istoriografia cercetării problemelor integrării
europene.
5.Metodologia cercetării problemelor integrării
europene.
 1. Importanța, actualitatea și necesitatea
disciplinei Integrarea europeană
• Integrarea europeană este o disciplină importantă, actuală și necesară pentru a studia
instituțiile UE, valurile de extindere a UE, tratatele fondatoare, piața comună, zona Schengen,
Zona Euro etc.
• IE joacă un rol crucial în consolidarea încrederii de apartenență la identitatea europeană, a
convingerii că aderarea la UE condiționează modernizare, stabilitate, bunăstare și securitate în
Europa, prin promovarea creșterii economice, a protecției și a drepturilor cetățenilor săi.
• UE se confruntă cu provocări, precum migrația, securitatea și terorismul, creșterea influenței
forțelor extremiste și a naționalismului, încălcarea drepturilor omului și schimbările climatice,
efectele agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei.
• Studierea disciplinei Integrarea europeană oferă instrumente pentru a înțelege aceste provocări
și pentru a participa la identificarea soluțiilor pentru a le aborda.
• Disciplina IE oferă o înțelegere profundă a procesului de integrare europeană, istoricul său,
instituțiile decizionale și mecanismele de funcționare, care sunt esențiale pentru a participa
activ la edificarea UE puternice.
 2. Obiectul de studiu al disciplinei IE.
• Obiectul de studiu al disciplinei Integrare Europeană este procesul de
edificare a Uniunii Europene (UE) și evoluția acesteia ca un sistem
supranațional de guvernare și cooperare între statele membre.
• Acest proces implică studierea istoriei integrării europene, a instituțiilor și
politicilor UE, a relațiilor economice și politice dintre statele membre și cu
statele terțe, precum și a rolului UE în afacerile globale.
• De asemenea, obiectul de studiu include analiza problemelor cu care se
confruntă UE, precum migrația, securitatea, schimbările climatice și
relațiile cu statele vecine, precum și a soluțiilor propuse pentru a le
aborda.
• Studiul disciplinei Integrare Europeană implică, de asemenea, evaluarea
rolului cetățenilor și a societății civile în procesul de integrare europeană
și a modului în care acestea influențează politica și deciziile UE.
 2. Obiectul de studiu al disciplinei IE.
• Obiectul de studiu al disciplinei Integrare Europeană este procesul de unificare și
consolidare a statelor europene într-o structură comună, cunoscută sub numele
de Uniunea Europeană (UE).
• Disciplina IE analizează:
• istoria și evoluția UE,
• instituțiile sale,
• politicile internă și externă a UE,
• dreptul UE,
• economia și afacerile europene,
• societatea europeană și cultura,
• relațiile UE cu alte state și organizații internaționale.

În ansamblu, obiectul de studiu al disciplinei Integrare Europeană se concentrează

pe înțelegerea și analiza procesului de integrare europeană, propune soluții
pentru a le aborda, accentuează rolului UE în dezvoltarea unei Europe unite,
stabile și prospere.
3. Bazele conceptuale ale cercetării problemelor
integrării europene.
• Conceptul de integrare europeană: Studiul integrării europene se concentrează
pe procesul de unificare și consolidare a statelor europene într-o structură
comună, cunoscută sub numele de Uniunea Europeană (UE).
• Istoria integrării europene: Se analizează istoria și evoluția integrării europene,
inclusiv tratatele europene și crearea UE. Evoluția procesului de integrare
europeană începînd cu Tratatului de la Paris din 1951 până la forma actuală a UE,
Tratatul de la Lisabona (2007).
• Teoria integrării europene: oferă o înțelegere a diferitelor teorii privind procesul
de integrare europeană, inclusiv teoria federalismului, teoria interguvernamentală
și teoria neo-funcționalismului. Teorie IE se concentrează pe mecanismele și
procesele prin care statele europene se unesc într-o structură comună și se
integrează în diferite domenii, cum ar fi economia, politica, dreptul și cultura.
3. Bazele conceptuale ale cercetării problemelor
integrării europene.
• Instituțiile Uniunii Europene: analizează rolul și funcționarea instituțiilor UE,
precum Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană,
Curtea Europeană de Justiție și Banca Centrală Europeană.
• Politicile Uniunii Europene: examinează politicile UE în diverse domenii, precum
comerțul, mediul, migrația, securitatea și afacerile externe.
• Dreptul Uniunii Europene: studiază sistemul de drept al UE, precum tratatele
europene, legislația UE: regulamentele și directivele UE, pe modul în care
acestea sunt interpretate și applicate și jurisprudența Curții Europene de Justiție.
• Relațiile Uniunii Europene cu statele membre, cu alte state și organizații
internaționale: examinează relațiile UE cu state membre și cu alte state și
organizații internaționale, inclusiv NATO și ONU.
3. Bazele conceptuale ale cercetării problemelor
integrării europene
• Economia UE - analizează economia UE, incluzând piața unică și politica fiscală
și monetară.
• Societatea și Cultura UE - această bază conceptuală se concentrează pe
identitatea europeană, cultura, valorile și tradițiile comune ale UE și pe modul
în care acestea influențează procesul de integrare europeană; analizează
impactul integrării europene asupra societăților și culturii europene.

• Acestea sunt bazele conceptuale esențiale ale studierii integrării europene,

care oferă o înțelegere completă și profundă a procesului de integrare
europeană și a rolului său în dezvoltarea unei Europe unite și prospere.
 4. Istoriografia cercetării problemelor
integrării europene.
• Istoriografia cercetării problemelor Integrării Europene se referă la dezvoltarea și evoluția literaturii
academice și a studiilor asupra procesului de integrare europeană.
• Anii 1950 și 1960 - perioada de început a studiilor Integrării Europene, în care au fost formulate
primele teorii și modele de integrare europeană.
• Anii 1970 și 1980 - viața de extindere și consolidare a CEE/UE, în care atenția se concentrează asupra
instituțiilor și politicilor UE; cercetătorii au început să examineze problemele cu care se confruntă UE,
incluzând provocările economice, politice și sociale, și au propus soluții pentru a le aborda.
• Anii 1990 și 2000 - perioada de expansiune a UE, în care s-au intensificat cercetările asupra integrării
europene, incluzând probleme și provocările cu care se confruntă UE, integrarea statelor din Europa
de Est și problemele privind democrația și guvernanța UE.
• Anii 2010 și în prezent - perioada de incertitudine și schimbare, în care s-au intensificat cercetările
asupra problemelor politice și sociale ale UE, precum migrația, securitatea, și încălcarea drepturilor
omului.
• În general, istoriografia cercetării problemelor Integrării Europene reflectă evoluția și provocările
procesului de integrare europeană și a necesității de a găsi soluții la aceste probleme pentru a asigura
stabilitatea și viitorul UE.
4. Istoriografia cercetării problemelor integrării
europene.
• Istoriografia cercetării problemelor Integrării Europene se concentrează pe
analiza și cercetarea istoriei procesului de integrare europeană, incluzând
perspectivele teoretice și metodologice ale studiilor anterioare.

• Unul dintre primii teoreticieni care a studiat Integrarea Europeană a fost

francezul Jean Monnet, care a jucat un rol cheie în crearea Comunității
Europene a Cărbunelui și Oțelului și a avut o influență majoră asupra
procesului de integrare europeană.
 4. Istoriografia cercetării problemelor
integrării europene.
• Între anii 1950-1960 - teoria Integrării Europene a început să se dezvolte ca subiect de
cercetare, cu teoreticieni precum Ernst Haas și Paul-Henri Spaak, care au contribuit la
dezvoltarea unei perspective teoretice asupra procesului de integrare europeană.
• În anii 1970-1980, integrarea europeană a fost studiată de o serie de autori renumiți
și influenți, printre care se numără:
• Ernst B. Haas - autor american, care a propus teoria neo-funcționalistă și a
argumentat că integrarea europeană este un proces continuu, care se intensifică pe
măsură ce statele membre se angajează în activități comune și își transferă din ce în ce
mai multe competențe către UE.
• Philippe Schmitter - autor francez, care a concentrat studiile sale asupra rolului
statelor membre în procesul de integrare europeană și a argumentat că acestea joacă
un rol esențial
 4. Istoriografia cercetării problemelor integrării europene.
• Jacques Delors - un economist francez și fost președinte al Comisiei Europene,
care a jucat un rol important în dezvoltarea procesului de integrare europeană.
• Harold James - un istoric britanic, care a studiat istoria și evoluția integrării
europene și a analizat importanța politicii economice în procesul de integrare.
• Andrew Moravcsik - un politolog american, care a dezvoltat teoria
interguvernamentală a integrării europene, care subliniază importanța
negocierilor între state în procesul de integrare.
• Richard Rose - un cercetător britanic, care a studiat impactul integrării europene
asupra democrației și participării cetățenești.
Aceștea sunt doar câțiva dintre autorii importanți care au contribuit la dezvoltarea
cercetării problemelor Integrării Europene în anii 1970-1980. Contribuții ale acestor
autori au oferit noi perspective și abordări în cercetarea integrării europene.
 4. Istoriografia cercetării problemelor integrării
• În europene.
anii 1980-1990, au existat mai mulți autori care au continuat să studieze
Integrarea Europeană și unii dintre cei mai importanți sunt:
• Neil MacCormick - un filosof scoțian și expert în dreptul european, care a studiat
evoluția dreptului european și a influenței asupra acestuia statelor ale UE.
• Jürgen Habermas - un filosof german, care a analizat rolul democrației și al
participării cetățenești în procesul de integrare europeană.
• JHH Weiler - un expert în dreptul european, care a studiat rolul judecătorilor
europeni în dezvoltarea dreptului european și a integrării europene.
• Giandomenico Majone - un economist italian, care a analizat impactul integrării
europene asupra politicii economice și a oferit noi perspective în cercetarea
procesului de integrare.
• Paul Magnette - un politolog belgian, care a studiat relațiile interguvernamentale
și implicațiile politice ale integrării europene.
 4. Istoriografia cercetării problemelor integrării
europene.
• În perioada 1990-2022, Integrarea Europeană a continuat să fie un subiect
important de cercetare pentru numeroși autori și cercetători. Unii dintre cei mai
importanți autori din această perioadă mai sunt:
• John Peterson - un cercetător britanic, care a studiat rolul actorilor și
instituțiilor europene în integrarea europeană și a analizat impactul acestora
asupra proceselor politice și economice.
• Andrew Moravcsik - un politolog american, care a analizat relațiile dintre
statele membre ale UE și a subliniat importanța intereselor naționale în
procesul de integrare europeană.
4. Istoriografia cercetării problemelor integrării europene.
• Tanja Börzel - o cercetătoare germană, care a studiat interacțiunea dintre
statele membre ale UE și a analizat importanța integrării europene în formarea
identității europene.
• Robert O'Brien - un cercetător britanic, care a analizat impactul integrării
europene asupra sistemelor politice naționale și a subliniat importanța acestei
discipline în înțelegerea evoluției UE.
• Liesbet Hooghe - o cercetătoare belgiană, care a studiat evoluția integrării
europene și a subliniat importanța acestei discipline în înțelegerea procesului
politic și economic.
• David Bailey - un cercetător britanic, care a analizat impactul integrării
europene asupra proceselor economice și a subliniat importanța acestei
discipline în înțelegerea evoluției UE.
 4. Istoriografia cercetării problemelor integrării europene.
Istoriografia cercetării problemelor Integrării Europene cuprinde o varietate de
perspective și abordări diferite, care se concentrează pe diferite aspecte ale
procesului de integrare europeană. Unele dintre acestea includ:
• Abordarea funcțională - această perspectivă se concentrează pe mecanismele
și procesele prin care statele europene unesc resursele și integrează activitățile
în diferite domenii, cum ar fi economie, politică și cultură.
• Abordarea neo-funcțională - această perspectivă sugerează că integrarea
europeană este un proces continuu și dinamic, care se intensifică pe măsură ce
statul membru se angajează în activități comune și transferă din ce în mai
multe competențe către UE.
• Abordarea interguvernamentală - această perspectivă se concentrează pe
rolul jucat de stat membru în procesul de integrare europeană și pe modul în
care acestea negociază și coordonează activitățile.
4. Istoriografia cercetării problemelor integrării
europene.
• Abordarea supranațională - această perspectivă se concentrează pe rolul jucat
de instituțiile UE în procesul de integrare europeană și pe modul în care
acestea acționează pentru a coerența și eficiența UE.
• Abordarea culturală - această perspectivă se concentrează pe identitatea
europeană, cultura, valorile și tradițiile comune ale UE, și pe modul în care
acestea influențează procesul de integrare europeană.

În general, istoriografia cercetării problemelor Integrării Europene reflectă un

echilibru între abordările funcționale, interguvernamentale și supranaționale,
care se completează reciproc și oferă o imagine completă a procesului de
integrare europeană.
 Istoriografia cercetării problemelor integrării
europene.
• 1. Beniuc Valentin, Moscviciov Leonid. Uniunea Europeană din perspectiva gândirii politice și
abordărilor teoretico-metodologice contemporane. In: Promotion of Social and Economic
Values in the Context of European Integration 4th International Conference. Vol.1, 3-4
decembrie 2021, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2021, pp. 277-282. ISBN 978-9975-
3527-0-3. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/277-282_8.pdf
• 2. Diacon Maria, Juc Victor, Constantinov Valentin. Uniunea Europeană: istorie și actulitate.
Chișinău, 2016.
• 3. Nedelcu Mioara. Construcția europeană. Procese și etape. Iași: Ed. Tipo Moldova, 2008.
286 p.
• 4.Marga Andrei. Filosofia unificării europene. Cluj-Napoca: Editura Fundaţiei pentru Studii
Europene, 2001. 325 p.
• 5. Raţă Gheorghe. Integrare europeană: istorie, documente, analiză (curs universitar).
Chişinău, 2001. 173 p.;
• 6. Republica Moldova și Uniunea Europeană: problemele și perspectivele cooperării. Coord.
Victor Moraru, Alexandru Gribincea. Chișinău: Știința, 2010. 147 p.
5. Metodologia cercetării problemelor integrării europene.
Metodologia cercetării problemelor integrării europene variază în funcție de subiectul
și obiectivele specifice ale cercetătorului. În general, însă, cercetătorii care se ocupă
de Integrarea Europeană pot utiliza una sau mai multe dintre următoarele metode:

• Analiza comparativă - aceasta implică comparația dintre două sau mai multe state
membre ale UE, evoluția integrării europene în diferite țări sau regiuni, pentru a
analiza diferențele și similitudinile în ceea ce privește procesul de integrare
europeană.
• Abordarea istorică - care se concentrează pe evoluția și istoria procesului de
integrare europeană, cu accent pe aspectele politice, economice și juridice.
• Analiza instituțională - care se concentrează asupra evoluției și funcționării
instituțiilor europene și a modului în care acestea influențează integrarea
europeană.
 5. Metodologia cercetării problemelor integrării
europene.
• Analiza economică - care se concentrează asupra aspectelor
economice ale integrării europene, cum ar fi dezvoltarea pieței
unice, armonizarea politelor economice și impactul acestora asupra
economiilor naționale.
• Analiza politică - care se concentrează asupra aspectelor politice ale
integrării europene, cum ar fi evoluția democrației și a participării
cetățenilor, armonizarea politelor interne și externe și impactul
acestora asupra societăților naționale.
• Analiza juridică - care se concentrează asupra evoluției și
funcționării sistemului juridic european și a modului în care aceasta
influențează integrarea europeană.
5. Metodologia cercetării problemelor integrării
europene.
• Abordarea sociologică - aceasta se concentrează pe impactul
integrării europene asupra societăților și culturii, inclusiv pe
dezvoltarea unei identități europene.
• Metodologia cercetării Integrării Europene se bazează pe o
combinație de abordări interdisciplinare și se folosesc pentru a
analiza evoluția și impactul acestui proces, pentru a înțelege
importanța integrării europene în dezvoltarea unei identități și a unei
politici comune europene.