Psihanaliza este în acelaşi timp
un procedeu de cercetare
Psihanaliza înglobează
o serie de concepţii dezvoltate
de Sigmund Freud privind
explicarea fenomenelor psihice,
bazate în primul rând
pe cercetarea proceselor
desfăşurate în inconştient
şi a relaţiilor sale cu conştientul,
din care rezultă procedee
terapeutice
aplicate în cazul tulburărilor
psihopatologice.
Aceste concepţii s-au extins
la explicarea fenomenelor
socio-culturale.
a proceselor psihice
cu scopul de a investiga
semnificaţia faptelor
şi reprezentărilor ce au loc în
inconştient;
o metodă de terapie
a tulburărilor psihice,
în cadrul căreia se tinde la
rezolvarea acestora prin aducerea
la suprafaţă şi clarificarea semnificaţiei
rezistenţelor, transferurilor
şi dorinţelor ascunse ale pacienţilor;
un sistem complex de teorii
cu privire la efectele proceselor
psihice inconştiente asupra
trăirilor, gândirii şi activităţii oamenilor.
Elementele acestor teorii
derivă din cercetarea proceselor
psihice şi terapia stărilor psihopatologice
 Noutatea concepţiilor lui Freud a constat
în recunoaşterea importanţei proceselor
Psihanaliza a fost psihice inconştiente. Acestea se
desfăşoară după alte reguli decât faptele
dezvoltată de Sigmund conştiente. Sub influenţa
Freud la începutul inconştientului, gânduri şi simţiri, care
secolului al XX-lea ca sunt legate unele de altele, se pot disocia
teorie generală a şi îndepărta, până la atingerea unei stări
inconştientului. conflictuale. Regulile logice,
indispensabile gândirii conştiente, nu se
aplică proceselor psihice inconştiente.
Prin analiza acestora, Freud a interpretat
visele ca mecanisme de protecţie
împotriva impulsurilor care tind să se
exteriorizeze şi care sunt în strânsă
legătură cu amintiri refulate ale
copilăriei.
Teoria impulsurilor
Freud consideră că procesele
conflictuale ce au loc în
inconştient sunt în strânsă
legătură cu impulsuri, care îşi
au originea în copilărie.
Dacă aceste conflicte
inconştiente sunt recunoscute
de pacient cu ajutorul analizei,
ele pot găsi o soluţie, care în
psihicul imatur al unui copil nu
era posibilă.
 Modelul celor trei
instanţe: Sine, Eu şi
Supra-Eu
•"Sinele" este un rezervor
primitiv şi neorganizat de
impulsuri, izvorul emoţional
al impulsurilor şi al
dorinţelor impulsive, locul
reprezentărilor şi
comportărilor arhaice şi al
refulărilor.
 •"Eul" se găseşte la limita
Modelul celor trei
între conştient şi inconştient,
instanţe: Sine, Eu şi
Supra-Eu este instanţa trecerii la
acţiune, a funcţiei de
adaptare la realitate şi de
investigare a realităţii. "Eul"
derivă din "Sine" şi
reprezintă "Sinele" în viaţa
reală conştientă, cu alte
cuvinte, modulează
necesităţile impulsive într-o
formă adaptată la realitate.
 Modelul celor trei
instanţe: Sine, Eu şi
Supra-Eu
"Supra-Eul" este instanţa
superioară, domeniul
conştiinţei, al valorilor, al
idealurilor, al preceptelor şi
interdicţiilor, al
reprezentărilor morale.
 Mijloace de
aparare ale
Eului
Apararea se refera Altfel spus, influentele
la un proces prin intermediul interne sau externe care
caruia constiinta este ferita de ameninta
excitantii interni periculosi, integritatea si stabilitatea
conflictuali echilibrului bio-psiho-social
(pulsiuni, dorinte, sentimente), al individului sunt supuse
precum si de excitantii externi unui proces intern de
foarte puternici, modificare,
posibile surse de traumatisme. ingradire sau reprimare.
Wohlfram Ehlers
Rationalizarea
Este procedura prin care
subiectul incearca sa dea o
explicatie coerenta din
punct de vedere logic si
acceptabila din punct de
vedere moral unei
atitudini, idei, sentiment
ale caror adevarate motive
nu sunt percepute
(Laplanche si Pontalls)
Refularea
Pana in 1915 Freud a
considerat ca inconstientul
este echivalent cu
refulatul, cu istoria
infantila a libidoului
(refularea secundara, cea
propriu-zisa). In acceptia
freudiana, refularea este
un mijloc de parare
indreptat impotriva
reprezentantilor pulsiunii
(ganduri, imagini,
amintiri).
 Dupa E. Roudinesco si M. Plon, prin
refulare trebuie sa intelegem procesul
care vizeaza mentinerea in inconstient
a tuturor ideilor si reprezentarilor
legate de pulsiuni si a caror realizare,
producatoare de placere, ar afecta
echilibrul functionarii psihice a
individului, devenind sursa de
neplacere.
Regresia – procesul psihic prin
intermediul caruia un subiect
individual sau colectiv se intoarce
la un nivel anterior al dezvoltarii
psihice, fie ca este vorba de
gandire, sentiment, comportament
Formatiunea reactionala – atitudine sau
comportament opuse ca sens unei dorinte
pulsionale refulate si constituite ca reactie
la aceasta (ex. pudoarea care se formeaza
ca reactie la tendintele exibitioniste)
Identificarea cu agresorul –
procesul inconstient trait de Eu
in momentul in care, urmarind
un scop defensiv, se
transforma intr-un aspect al
obiectului.
Proiectia – procesul psihic prin care
subiectul expulzeaza din sine si
localizeaza in afara sa, in persoane
sau lucruri, calitati, dorinte,
sentimente care ii apartin, dar pe
care nu le cunoaste sau refuza sa le
accepte (Laplanche si Pontalls)
Realizator: CIUCĂ Olga-Maria

clasa a X-a P1
Muzică: Ernesto Cortazar
Together