Structura şi aplicarea

Planului general de conturi

A elaborat:Surugiu Marina
A verificat:Grîu Maia
 Planul general de conturi contabile constituie un act normativ care stabileşte nomenclatorul,
caracteristica şi modul de aplicare a conturilor contabile.

El reglementează modul de înregistrare a faptelor economice în conturi care rezultă din prevederile SNC-
urilor şi ale altor acte normative contabile.Înregistrarea faptelor economice în conturi se efectuează în funcție de
conținutul economic al acestora, cu respectarea principiilor, normelor şi politicilor contabile ale entității.

În Republica Moldova, se foloseşte un plan unic de conturi, aprobat de către Ministerul Finanțelor și se
extinde asupra entităților, care țin contabilitatea în partidă dublă, cu excepția entităților care aplică IFRS şi
instituțiilor publice.
 Contabilitate în partidă dublă - reflectarea faptelor economice în baza dublei înregistrări, cu aplicarea
conturilor contabile și întocmirea situațiilor financiare.Planul general de conturi contabile cuprinde trei capitole:
•În capitolul I,,Dispoziții generale", este prezentat modul general de clasificare, funcționare şi simbolizare a
conturilor contabile.
•Capitolul II ,,Nomenclatorul conturilor contabile" cuprinde nomenclatorul claselor, grupelor de conturi,
conturilor de gradul I (conturile sintetice) şi conturilor de gradul II (subconturile).
•În capitolul III,,Caracteristica şi modul de aplicare a conturilor contabile" sunt caracterizate clasele, grupele
de conturi şi conturile de gradul I şi prezentate principalele conturi corespondente pe debitul şi creditul fiecărui
cont sintetic.
Structura Planului general de conturi

I.Clase Clasele de conturi sunt simbolizate cu o

cifră de la 1 la 9

Grupele de conturi din cadrul fiecărei

clase sunt simbolizate cu două cifre, ce
II.Grupe reprezintă:
✓ Prima cifră - simbolul clasei;
✓ Cifra a doua - simbolul grupei.

Conturile sunt reprezentate astfel:

✓ Conturi sintetice de gradul I -
III.Conturi simbolizate cutrei cifre;
✓ Conturile sintetice de gradul II -
simbolizate cu patru cifre.
 Nr.crt. Clasele Conturile de Conturile de Conturile de Conturile
bilanţ rezultate gestiune extrabilanţiere
1. Active
imobilizate A
Criteriul de clasificare
a conturilor şi de 2. Active
ierarhizare a claselor şi circulante A
grupelor este cel bilanțier,
bazat pe conținutul 3. Capital
propriu P
economic al conturilor. În
actualul sistem de 4.
contabilitate, Planul general Datorii pe
termen lung P
constituie sinteza
mecanismului de 5. Datorii
reprezentare şi de calcul al curente P
poziției şi performanței
financiare a entității. 6. Venituri P
Totodată, Planul general de
conturi cuprinde conturi 7. Cheltuieli A
atât pentru contabilitatea 8. Conturi de
financiară, cât şi pentru gestiune A,P
contabilitatea de gestiune.
9. Conturi
extrabilanţiere A
 Conturile de bilanţ sunt destinate generalizării informației privindactivele, capitalul propriu, datoriile
şi provizioanele entității. La data raportării, soldurile debitoare sau creditoare ale acestor conturi se iau în
calcul la determinarea indicatorilor din Bilant. Simbolurile şi denumirile claselor 1-5 din Planul general de
conturi contabile coincide cu numerele şi denumirile capitolelor din Bilanț.

Conturile de rezultate sunt destinate generalizării informației privind veniturile şi cheltuielile entității.
La data raportării, rulajele creditoare ale conturilor de venituri şi rulajele debitoare ale conturilor de
cheltuieli se iau în calcul la determinarea indicatorilor din Situația de profit şi pierdere, şi respectiv, n-au
solduri.
Denumirea conturilor de gradul I, din clasele 6-7, coincid, în general, cu denumirea rândurilor din
Situația de profit şi pierdere, iar informația din conturile de gradul II - cu denumirea rândurilor din anexele
la situațiile financiare. În Planul general de conturi, se asigură legătura dintre cheltuieli şi venituri la
nivelul grupelor şi al conturilor în funcție de natura acestora. De exemplu: grapa 71 Cheltuieli ale activități
operationale & grupa 61. Venituri din activitatea operațională sau grupa 72 Cheltuieli ale altor activități &
grupa 62 Venituri din alte activități.
 Conturile de gestiune sunt destinate generalizării informației privind
costurile de producție, adaosul comercial, incasările din vânzarea
bunurilor in numerar, costurile refacturate şi alte elemente contabile cu
caracter tranzitoriu. La data raportării, conturile de gestiune se închid
conturile de bilanţ şi/sau de rezultate, şi respectiv, n-au solduri.

Conturile extrabilanțiere sunt destinate generalizării cuinformației

privind bunurile neînregistrate în Bilanțul entității, dar aflate în
gestiunea acesteia, creanțele și datoriile contingente, garanțiile
acordate şi primite, pierderile fiscale şi alte elemente similare.
 Pentru reflectarea tuturor elementelor contabile din cadrul entității, în totalitatea lor și pe părți componente,
se folosesc două tipuri de conturi: sintetice şi analitice.
Conturile utilizate pentru grupele sau categoriile omogene ale elementelor contabile, din punctul de vedere al
conținutului lor, se numesc conturi sintetice. Ele sunt conturi de bază ale contabilității sintetice (evidența
bazată pe conturile sintetice) și ajută la cunoaşterea situației de ansamblu a elementelor contabile. Astfel,
deosebim:
•Conturi sintetice de gradul I - simbolizate cu trei cifre (exemple: contul 123 ..Mijloace fixe": 211
Materiale"; 521 Datorii comerciale curente" etc.)
•Conturile sintetice de gradul II - simbolizate cu patru cifre (exemple: contul 1231 ..Clădiri"; contul
1232 ..Construcții speciale"; 2111 ,,Materii prime şi materiale de bază"; 2111 Materiale auxiliare"; 5211 Datorii
comerciale în țară"; 5212,,Datorii comerciale in străinătate).

Conturile analitice reflectă concomitent părțile componenteale elementelor contabile respective, după
însuşirile lor specifice. Acestea permit detalierea pe elemente componente de active, pasive, costuri, cheltuieli,
venituri, rezultate şi fapte economice. Astfel, evidența bazată pe conturile analitice - contabilitate analitică.
Deoarece, în conturile sintetice şi în cele analitice, se înregistrează aceleaşi elemente contabile, rezultă că
regulile de funcționare a conturilor sintetice sunt valabile şi pentru conturile analitice.
 În acest context, între contul sintetic şi conturile analitice ale acestuia, sestabileşte o legătură bazată pe
corelații valorice obligatorii. Aceste corelaţii se determină cu ajutorul balanțelor de verificare a conturilor
analitice:
✓ suma soldurilor inițiale ale conturilor analitice, deschise la un contsintetic, trebuie să fie egală cu soldul
inițial al contului sintetic;
✓suma rulajelor debitoare ale conturilor analitice deschise la un cont sintetic trebuie să fie egală cu rulajul
debitor al contului sintetic;
✓suma rulajelor creditoare ale conturilor analitice deschise la un cont sintetic trebuie să fie egală cu rulajul
creditor al contului sintetic;
✓suma soldurilor finale ale conturilor analitice deschise la un cont sintetic trebuie să fie egală cu soldul final
al contului sintetic.