Ierusalim, centrul

religios al lumii
• Ierusalimul este unul dintre cele mai cunoscute şi iubite oraşe ale lumii. Acest lucru se
datorează în mare parte istoriei sale biblice. Prima atestare a străvechiului oraş datează
de prin mileniul al doilea înainte de Hristos, dar recentele descoperiri arheologice
afirmă că oraşul exista cu mult înainte.

• Istoria biblică a oraşului Ierusalim a început pe vremea părintelui Avraam care s-a
întâlnit aici cu Melchisedec, regele Salemului. Apoi în jurul anului 1000 î. d. Hs.
Regele David a reuşit să cucerească Ierusalimul din mâinile iebuseilor şi a întemeiat
aici o cetate puternică înconjurată cu ziduri de apărare. Astfel Ierusalimul devine
„Cetatea lui David” şi capitală a regatului său.
• În timpul regelui Solomon, Ierusalimul cunoaşte o perioadă de mare glorie. În această
vreme s-a întemeiat vestitul templu din Ierusalim ca simbol al prezenţei lui Dumnezeu,
precum şi frumosul palat regal cu ziduri puternice de apărare şi multe locuinţe pentru
slujitori şi preoţi. Dar nu peste mult timp, Cetatea Ierusalimului va cunoaşte succesiv
perioade de slavă şi decădere. Prin anul 586 î. d. Hs. regele Babilonului distruge din
temelii Ierusalimul, iar toţi locuitorii săi devin robi. Reîntorşi după mulţi ani din robia
babilonică evreii reconstruiesc templul şi cetatea distruse iarăşi prin anul 170 de către
regele Antioh IV al Siriei. Profanarea Oraşului Sfânt de către sirieni a atras mânia
evreilor care s-au răsculat sub Macabei şi au obţinut eliberarea.
 IERUSALIMUL — CENTRUL
SPIRITUAL AL PĂMÂNTULUI
• Cunoaştem din istoricul oraşului că această cetate sfântă a
fost în repetate rânduri dărâmată până la temelii şi construită
la loc de fiecare dată mai frumoasă şi mai strălucitoare.
Talmudul din Babilon ne spune că „zece măsuri de frumuseţe
i-au fost dăruite lumii, nouă le-a luat Ierusalimul, iar una
restul lumii”. Poate că tocmai de aceea încă din vechime,
Ierusalimul a atras asemenea unui magnet, diverse popoare şi
civilizaţii, care au lăsat aici urme adânci ale culturii şi
credinţei lor. Astfel că Ierusalimul a devenit în timp centrul
spiritual al pământului, nu numai pentru creştini, dar şi pentru
evrei şi musulmani.
• Astăzi Ierusalimul biblic se prezintă ca o cetate medievală înconjurată de ziduri groase
şi înalte din piatră sub formă poligonală în interiorul căreia sunt grupaţi pe regiuni
adepţii celor mai importante religii monoteiste. Mijlocul cetăţii cu întreaga parte de
nord-vest aparţine creştinilor, partea de sud-est aparţine evreilor, iar partea de nord-est
aparţine musulmanilor. Desigur că în interiorul cetăţii nu există graniţe, dar împărţirea
aceasta se referă la faptul că fiecare confesiune s-a grupat în jurul celui mai important
edificiu religios care o reprezintă.
• În cartierul creştin se află Biserica Sfântului
Mormânt, înălţată încă din vremea Sfinţilor Împăraţi
Constantin şi Elena pe colina Golgota. Istoria bisericii
este destul de lungă, dar în forma actuală biserica
datează încă de pe vremea cruciaţilor. În interiorul
acestei biserici se află cele mai importante locuri
pentru creştini. În partea de răsărit se află stânca
Golgotei, locul în care a fost răstignit pe cruce Iisus
Hristos, iar în partea de apus a bisericii mari se află o
capelă în interiorul căreia este Sfântul Mormânt în
care a fost pus trupul Mântuitorului Iisus Hristos, de
unde a treia zi a înviat.
• Pe vremea Mântuitorului zona acesta cu muntele Golgota era în afara cetăţii, dar încă
din primele secole creştine cetatea s-a extins cuprinzând-o şi pe aceasta. De asemenea
au apărut în întreaga cetate biserici şi paraclise creştine care ne amintesc de multe
evenimente sfinte. Astfel, coborând în partea de răsărit spre valea Tyropoeon, cea care
străbate platoul muntos peste care este aşezată cetatea Ierusalimului, ajungem în locul
unei vechi fortăreţe romane unde s-a desfăşurat procesul nedrept al condamnării
Mântuitorului. Cu timpul fortăreaţa a fost complet distrusă, iar astăzi pe aceleaşi ruine
sunt înălţate câteva capele creştine care marchează locul unde Pilat l-a judecat pe Iisus
condamnându-l la moarte prin răstignire. În acest loc Domnul a pătimit multe feluri de
bătăi şi de umiliri din partea soldaţilor romani care au pus pe capul lui Iisus o coroană
de spini, l-au îmbrăcat într-o hlamidă roşie şi în batjocură îl numeau împăratul iudeilor.
• În cele din urmă, după multe bătăi şi umiliri, soldaţii au ridicat pe umerii lui Iisus o
cruce grea şi au pornit spre Golgota pentru a-l răstignii. Drumul acesta de la Pretoriu şi
până la Golgota a fost un calvar nu numai pentru Iisus, dar şi pentru toţi apropiaţii Săi
care l-au însoţit cu jale pe acest traseu cutremurător. În total drumul acesta are 14 staţii
şi fiecare dintre acestea consemnează un sfânt popas al Mântuitorului care a căzut în
repetate rânduri sub povara crucii. Anual, milioane de pelerini creştini din toată lumea
păşesc cu osebită emoţie şi credinţă pe acest drum al calvarului comemorând
înfricoşătoarele şi mântuitoarele patimi ale lui Iisus. În Vinerea Mare foarte mulţi
creştini împreună cu Patriarhul Ierusalimului şi alţi arhierei reconstituie în chipul cel
mai solemn acest traseu sfânt, prezentat şi în capitolul site-lui sfinte procesiuni.