Incursiuni în

Serviciul de
asistență
psihologică
Asistența psihologică în sistemul învățământului
constituie o activitate complexă sistematică,
orientată spre optimizarea și normalizarea
procesului de instruire și educație din cadrul
instituțiilor preșcolare și preuniversitare prin
asigurarea asistenței specializate bazate pe
experiența și cunoștințele din domeniul
psihologiei.
 În instituţiile de învăţământ general din Republica Moldova activează actualmente circa
430 de psihologi. Dintre aceștia cei mai mulţi psihologi activează în mun. Chișinău,
aproximativ 140 de specialiști, iar cei mai puţini psihologi sunt în raioanele Cantemir și
Nisporeni.

La nivel de raion/municipiu activează circa 50 de psihologi în Serviciile

de asistenţă psihopedagogică.

De altfel, raportând numărul total de specialiști psihologi din sistem, la numărul de 1200
instituţii de învăţământ primar și secundar general din ţară, în care studiază circa 321375
copii, dintre care 9446 copii cu cerinţe educaţionale speciale, putem concluziona că există o
necesitate stringentă de dezvoltare și consolidare a serviciului psihologic la nivel
instituţional.
• Asistența psihologică este solicitată frecvent de un număr mare de subiecți,
și anume, în ordine consecutivă: de către elevi (36%), cadre didactice
(32%), cadre de conducere (22%) și părinți (20%).
• Totodată, este de apreciat că numărul actorilor educaționali care nu solicită
niciodată asistență psihologică este foarte mic sau chiar lipsește, ceea ce
subliniază importanța psihologului în sistemul de învățământ general.
Relația psiholog - pedagog
 Relația psiholog - pedagog
Din numărul total al cadrelor didactice (125 subiecți) un număr mare și anume 104 subiecți au
răspuns că sunt receptive la solicitările psihologilor școlari și le permit acestora să asiste la
lecții și activități extracurriculare; 7 cadre didactice au răspuns că nu fac acest lucru, iar 15
cadre didactice au menționat că doar uneori permit acestora să asiste la lecții și activități
extracurriculare.

Totodată,, 97 de cadre didactice menționează că oferă psihologilor școlari informații despre

beneficiari; 9 cadre didactice nu oferă astfel de informații, iar 21 de cadre didactice susțin
că doar uneori oferă psihologilor școlari informații despre beneficiari.
 La solicitarea psihologilor școlari de a aplica anume recomandări privind un beneficiar
în cadrul activităților 91 de cadre didactice au răspuns pozitiv, 13 cadre didactice au
răspuns negativ, iar 23 de cadre didactice au menționat că numai uneori răspund
solicitării psihologilor școlari de a aplica anume recomandări privind un beneficiar în
cadrul activităților.

În același context, la solicitarea psihologilor școlari către cadrele didactice de a

participa în grupuri interdisciplinare (inițiate de psihologi) privind o problemă, 96 de
subiecți intervievați au răspuns pozitiv, 9 cadre didactice au răspuns negativ, iar 20 de
cadre didactice au menționat că uneori, totuși, răspund solicitării psihologilor de a
participa în grupuri interdisciplinare privind o anumită problemă a elevilor.
 Problemele asistenţei psihologice şcolare, percepute de cadrele didactice
sunt:
subaprecierea, de către factorii de decizie, a importanţei asistenţei psihologice a
elevilor, neglijarea acestui aspect al activităţii instituţiilor şcolare;
asigurarea insuficientă a instituţiilor educaţionale cu cadre psihologice;
reprezentări confuze, uneori eronate, referitor la serviciile psihologului;
pregătire profesională precară a unor psihologi şcolari, manifestări de
iresponsabilitate;
lipsa de conlucrare a specialistului cu colectivul de profesori;
privarea de dreptul la asistenţa psihologică a copiilor de vârstă preşcolară, a
adolescenţilor care studiază în colegii, școli profesionale, alte tipuri şi forme de
educaţie.
 Problemele asistenței psihologice percepute de părinți:
ineficienţa ajutorului acordat de psihologul şcolar în unele cazuri, respectiv deficitul de
încredere în posibilităţile de acordare a ajutorului solicitat;
inaccesibilitatea teritorială a serviciilor psihologice: dacă există psihologi şcolari, ei
lucrează în şcolile raionale, mai puţin în cele rurale;
necesitatea asistenţei psihologice în toate instituţiile de învăţământ, în primul rând în cele
preşcolare, dar şi în Centre de educaţie extraşcolară, în şcolile specializate, colegii – toate
instituţiile de învăţământ secundar general;
inaccesibilitatea părinţilor la serviciile psihologice, atunci când există probleme de
educaţie sau sănătate psihică a copiilor.
unii dintre părinţi au menţionat că au anumite bariere psihologice, atunci când ar trebui să
se adreseze la serviciile psihologului (frica de a-şi pune problemele în ochii lumii, a nu
avea control asupra propriilor acţiuni, a nu primi ajutorul necesar), confuzie referitor la
activitatea psihologului în şcoală.
 Dificultăţile principale de organizare şi funcţionare a
asistenţei psihologice şcolare
Deficitul de cadre, în special, în
şcolile rurale; numărul mare de Absenţa unor cerinţe unice, clare
Insuficienţa cadrului legislativ
elevi, care revine la un psiholog, faţă de activitatea psihologului
pentru dezvoltarea serviciilor
pe umerii căruia este întregul şcolar, ceea ce reduce calitatea
de asistenţă psihologică.
volum de lucru, stipulat în serviciilor acordate elevilor.
regulament.

Absenţa unor cerinţe unice,

Condiţii de lucru precare, lipsa
clare faţă de pregătirea
Lipsa oportunităţilor de creştere spaţiilor speciale, a
profesională a psihologului
profesională, posibilităţi reduse echipamentului, a
şcolar, din care cauză în multe
de cunoaştere a experienţei instrumentariului necesar, a
şcoli în funcţia de psiholog
colegilor şi de a învăţa de la ei. materialelor normative şi
sunt antrenate persoane fără
metodologice.
pregătirea necesară.
Dificultățile principale de organizare și funcționare a asistenței
psihologice școlare
• Lipsa unor mecanisme de determinare a eficienţei activităţii psihologului şcolar.
• Lipsa unei scheme de salarizare, bazată pe valorile produse.
• Aprofundarea deficitului de potenţial uman calificat în domeniu, în special, din cauza
migraţiei.
• Mecanisme rigide de finanţare a sistemului de educaţie, insuficienţa şi utilizarea
neraţională a resurselor financiare pentru asistenţa psihologică şi extinderea şcolii ca
serviciu public şi instituţie de cultură în comunităţile rurale.
• Capacităţi reduse sau lipsa experienţei administraţiei publice locale în domeniul
implementării serviciilor psihologice.
• Decalajul social-economic evident între mediul urban şi cel rural.
• Stereotipuri ale societăţii/comunităţii şi atitudine reticentă faţă de profesia de psiholog.
Situații de criză la nivel de societate
• Cea mai solicitată a fost consilierea psihologică a elevilor, oferită
de 87% psihologi;
• consilierea psihologică a cadrelor didactice și a părinților, 61%
psihologi;
• activități on-line, discuții telefonice, realizate de 62% specialiști;
• activități de psihoprofilaxie pentru elevi, 59% psihologi;
• activități de dezvoltare personală, 46% specialiști;
• asistență la ore, on-line sau offline, realizate de circa 24%
psihologi.
• Psihologii școlari susțin că situația de pandemie a intensificat problemele cu care se
confruntă elevii în mediul educațional și familial.
• În acest sens, 64% psihologi afirmă că elevii se confruntă cu frică, neliniște și anxietate;
• 46% psihologi susțin că elevii prezintă stres școlar, cauzat de instruirea on-line;
• 54% psihologi invocă lipsa motivației școlare și refuzul elevilor de a participa la lecțiile
organizate on-line pe diverse platforme Web;
• 41% din specialiști susțin că elevii au conflicte cu cadrele didactice, colegii de clasă și
părinții acestora;
• 38% psihologi invocă probleme de comportament, chiul școlar, abandon școlar;
• 35% din psihologi menționează că elevii prezintă dificultăți de concentrare, epuizare fizică
și emoțională;
• 30% specialiști susțin că elevii se confruntă cu pierderea unei relații de prietenie;
• 29% psihologi invocă starea de furie, panică, stres, depresie, stări de tristețe persistentă în
rândul elevilor;
• 14% psihologi susțin că elevii au tentative de suicid, gânduri, ideații suicidale;
• 11% specialiști evidențiază tulburări de somn și alimentație la elevi;
• 8% consum de alcool și tutun.
• În anul școlar 2020-2021, circa 71% dintre cadrele didactice s-au adresat la psiholog
cu probleme ce țin de lipsa motivației școlare a elevilor, dificultăți de învățare;
• 56% cu probleme de comportament și dificultăți de gestionare a situației elevilor;
• 55% dificultăți în comunicarea online cu elevii;
• 43% cadre didactice s-au adresat cu probleme de surmenaj, epuizare fizică și
psihică;
• 32% dificultăți în dezvoltarea și consolidarea relațiilor cu părinții;
• 29% cadre didactice s-au adresat cu probleme de anxietate, frică de îmbolnăvire și
decesul apropiaților;
• 18% stări depresive;
• 8% cazuri de îmbolnăvire în rândul elevilor.
• Deși psihologii școlari sunt suprasolicitați cu o multitudine de sarcini, în această perioadă
specialiștii s-a confruntat cu multe probleme/impedimente care a afectat calitatea
serviciilor prestate, printre care evidențiem:
• 49% psihologi susțin că folosirea măștilor creează impedimente în stabilirea relației cu
beneficiarul, observarea comportamentelor, reacțiilor și aprecierea emoțiilor elevului;
• 45% specialiștii au acces limitat la beneficiari din cauza restricțiilor impuse;
• 42% psihologi dețin experiență profesională insuficientă în intervenția corectă în situațiile
de criză și abordarea cazurilor complexe, problemă;
• 35% din psihologi susțin că, resursele informaționale sunt insuficiente (programe
educaționale insuficiente, ghiduri metodologice, instrumente de evaluare și intervenție în
situații de criză);
• 35% specialiști au frica de îmbolnăvire/infectare cu COVID;
• 5% psihologi susțin că primesc suport metodologic limitat din partea CPSP/SAP (instruiri
insuficiente, deși specialiștii SAP beneficiază de instruiri organizate de MEC, CRAP,
activitatea de monitorizare și supervizare pe cazurile problemă este limitată).
• Circa 26% dintre elevi prezintă un nivel înalt de stres, plasându-se la scala 7;
• 13% dintre elevi optează pentru scala 8;
• 16% elevi se află la scala 6;
• 24% dintre elevi au un nivel mediu de stres, optând pentru scala 5.
Prin urmare, putem concluziona, că predomină nivelul înalt de stres la
elevii, cauzat în mare parte de instruirea on-line și restricțiile impuse în
activitățile cu prezență fizică.
• Circa 29% cadre didactice prezintă un nivel înalt de stres, plasându-se la
scala 8; 26% cadre didactice, se situează la scala 9; 13% se situează la scala
7; 12% optează pentru scala 6 și 9% prezintă un nivel mediu de stres,
plasându-se la scala 5.
• Cadrele didactice sunt mult mai stresate comparativ cu elevii, situație dictată
pe de o parte de incertitudinea situației epidemiologice, la nivel național,
informarea distorsionată și neveridică, iar pe de altă parte competențe
digitale limitate și lipsa abilităților de utilizarea a aplicațiilor și platformelor
web.