Fiziologia reproducerii

Fiziologia reproducerii

OVULAȚIA

Procesele care determină ovulația, fertilizarea și

implantarea ovulului fertilizat, sunt complexe și încă
incomplet cunoscute. Ovulația este dintr-o interacțiune
strânsă între hipotalamus, glandă pituitară, ovar și
endometru. Ovarul are două roluri: un rol endocrin prin
producerea de estrogeni și progesteron, în vederea
pregătirii endometrului pentru primirea ovulului fertilizat și
un al doilea rol cu legătură intrinsecă cu primul, acela de
gametogeneză și ovulație.
 Fiziologia reproducerii
OVULAȚIA

Dezvoltarea foliculului ovarian are loc datorită

stimulilor primiți de la nivelul glandei pituitare.
Între hipotalamus și glanda hipofiză există o
legătură strânsă. Aceste structuri reglează structura
și funcția ovariană de-a lungul ciclului menstrual.
Hipotalamusul descarcă pulsatil hormonul eliberator
al gonadotropinelor(GnRH), iar acesta stimulează
producerea gonadotropinelor: hormonul
foliculostimulant (FSH) și luteinizant (LH).
 Fiziologia reproducerii
Controlul hipofizar al ovarului
Schimbările de la nivelul ovarului sunt controlate în
principal de către hipofiza anterioară, care produce trei
hormoni principali :
hormonul
foliculostimulant
(FSH) care determină
dezvoltarea foliculilor
ovarieni, hormonul
luteinizant(LH) care
stimulează ovulația și
cauzează luteinizarea
stratului celular granulos după ovulație și prolactina.
 Fiziologia reproducerii
Nivelul în creștere al estrogenilor produși de foliculii
ovarieni aflați în curs de dezvoltare, acționează
asupra hipofizei cu scopul de a reduce nivelul de
FSH prin procesul de feedback negativ. În
majoritatea ciclurilor doar un folicul ovarian,
foliculul dominant, este suficient de mare și
prezintă o densitate suficientă de receptori FSH
pentru a putea răspunde la nivele mai mici de FSH
și a se putea dezvolta până în stadiul de ovulație.
Gemenii non-identici se nasc ca urmare a eliberării
în cursul ovulației a mai mult de un folicul.
 Fiziologia reproducerii

Nivelele de estrogen continuă să crească. La

jumătatea ciclului menstrual tipul de control
ovarian al funcției hipofizare se schimbă.
Nivelele de estrogen aflate în continuă creștere
determină secreția unui nivel maxim de FSH și LH
printr-un mecanism de feedback pozitiv. Această
secreție hormonală maximală determină
ovulația.
 Fiziologia reproducerii

LH are rolul de a crește producția locală de

prostaglandine și enzime proteolitice pentru a
permite extruzia ovocitului- ponta ovulară. LH e
responsabil și pentru dezvoltarea corpului luteal
care produce progesteron.
Fiziologia reproducerii
 Fiziologia reproducerii

Controlul ciclurilor ovarian și endometrial este

realizat de către gonadotropine. Ciclul ovaro-
endometrial este structurat sub forma unui ciclu
de 28 zile. Faza foliculară (primele 14 zile) este
caracterizată de nivelul în creștere al
estrogenilor, de îngroșarea endometrului și de
selecția foliculului “ovulator” dominant.
(Williams 2010)
 Ciclul menstrual
• 1.Faza foliculara (pana in zi 14)-estrogeni! ,FSH
(ingrosare endometru,selectia foliculului ovulator-dominant)

• 2.Ovulatia(zi 14)-FSH,LH maxim

(eliverare ovul din folicul)

• 3.Faza luteala(zi 14-21)-corp lutealestrogeni,progesteron

(pregatesc endometrul pt implantatie,daca implantatiehCG
salveaza corpul galben si mentine secretia de progesteron)
1.Faza proliferativa (estrogeni,ingrosare endometru)
2.Faza secretorie(progesteron,dupa ovulatie,glande dilatate,vase spiralate) !pregatire endometru pt implantare ovul fecundat
3.Menstruatie/Amenoree (sarcina)
 Fiziologia reproducerii

În timpul fazei luteale (zilele 14-21), corpul luteal

(CL) produce estrogeni și progesteron, care
pregătesc endometrul pentru implantație. Dacă
implantația are loc, blastociștii aflați în curs de
dezvoltare vor începe să producă gonadropină
corionică umană (hCG) și vor salva corpul luteal,
astfel menținând producția de progesteron.
(Williams 2010)
 Fiziologia reproducerii
Principiul “ celor două celule” al producției de hormoni ovarieni steroizi
Celula tecală Celula granuloasă
 Fiziologia reproducerii

Hanretty, 2003
 Fiziologia reproducerii
Aspectul ecografic al foliculului pre-ovulator cu cumulus oophorus
 Fiziologia reproducerii

MENSTRUAȚIA
La sfârșitul perioadei menstruale, endometrul are o
grosime de doar 1-2 mm. Sub influența secreției în
creștere de estrogeni endometrul se îngroașă până în
ziua 12 a ciclului menstrual, când ajunge la o grosime
de 10-12 mm. Această dezvoltarea a endometrului se
datorează unei creșteri a numărului de celule epiteliale
și stromale la nivelul stratului endometrial superficial.
Această fază proliferativă este caracterizată de o
creștere a numărului de receptori estrogenici și de o
creștere a mărimii glandelor endometriale. O dată cu
apropierea ovulației, numărul de receptori de
progesteron crește.
 Fiziologia reproducerii
Aspectul ecografic al endometrului proliferative
 Fiziologia reproducerii

MENSTRUAȚIA

În două zile de la ovulație, efectul producției ovariene de

progesteron devine vizibil, odată ce endometrul intră în
faza secretorie a ciclului ovarian. Pe parcursul acestei
faze activitatea mitotică de la nivelul epiteliului încetează,
iar glandele devin dilatate și tortuase. Vasele de sânge
devin mai spiralate. Acumularea de glicogen la nivel
endometrial atinge un vârf prin influența combinată a
estrogenului și a progesteronului. Aceste procese
pregătesc endometrul pentru implantarea embrionului.
Dacă fertilizarea nu are loc, nivelele de estrogen și
progesteron scad și se declanșează menstruația.
 Fiziologia reproducerii
Aspectul ecografic al endometrului secretor și
prima zi a menstruației
 Fiziologia reproducerii

Fertilizarea, dacă are loc, se produce la nivelul

trompei uterine.
Zigotul se divide repetat pentru a forma o sferă
celulară solidă în timp ce are un traiect descedent
de-a lungul trompei uterine înspre cavitatea uterină.
Embrionul aflat în curs de dezvoltare începe să se
diferențieze în țesutul din care va apărea fătul și care
va forma placenta și membranele fetale. Precursorul
primitiv al membranei corionice produce
gonadotropina corionică umană (HCG). HCG are o
acțiune biologică similară cu cea a LH și îi preia
funcția luteinizantă.
 Fiziologia reproducerii

În primele 14 zile după fertilizare, creșterea în

dimensiuni a uterului și dezvoltarea deciduei
(endometrul de sarcină) sunt sub controlul
corpului luteal, aflat sub influență hipofizară.
Prin urmare, nivelele hipofizare de LH sunt
reduse ca răspuns la nivelele de HCG aflate în
creștere.
Fiziologia reproducerii
Aspectul ecografic al corpului luteal
 Fiziologia reproducerii

Sub influența HCG corpul luteal continuă să

crească și să secrete hormoni ovarieni pentru a
menține creșterea uterină. Nivelele de HCG ating
un vârf în jurul săptămânilor 10-12, după care
scad la un nivel constant în timpul sarcinii.
Răspunsul la această reducere este o scădere a
producției de estrogeni și progesteron ovarieni.
 Fiziologia reproducerii

Odată ce contribuția ovariană la menținerea

sarcinii scade, placenta crește secreția de
steroizi. Producția placentară de steroizi este
impresionantă și produce analogi atât a
hormonilor hipotalamici, cât și a celor pituitari.
Capacitatea de producere a analogilor
hormonali se îmbunătățește odată cu
dezvoltarea placentei.
 Fiziologia reproducerii

DEZVOLTAREA EMBRIONULUI

Diferențierea embrionului în țesuturile care vor

constitui fătul și în cele care vor forma placenta
are loc la puțin timp după fertilizare; ovulul
fertilizat se divide repetat pe măsură ce se
deplasează de-a lungul trompei uterine. Morula
ajunge la nivelul cavității endometriale.
 Fiziologia reproducerii

Hanretty, 2003
 Fiziologia reproducerii

Masa celulară internă, morula, se dezvoltă într-

un strat ectodermic și unul endodermic. Între cele
două se dezvoltă un strat mezodermic, care
crește în exterior pentru a forma mezodermul
extra-embrionar.
În acest stadiu apar două cavități, vezicula
vitelină și cavitatea amniotică. Sacul amniotic
este derivat din ectoderm, iar vezicula vitelină din
endoderm.
 Fiziologia reproducerii

Zona embrionară, formată din ectoderm,

endoderm și mezodermul interpus va deveni
fătul.
Vasele de sânge se dezvoltă la nivelul
mezodermului embrionar și mezodermului
trofoblastic. Extensia acestor vase de-a lungul
pedunculului care conectează aceste două,
structuri rezultă în formarea a două artere și a
unei vene unice la nivelul cordonului ombilical.
 Fiziologia reproducerii

Hanretty, 2003
 Fiziologia reproducerii

Formarea și diferențierea sistemului

hematopoietic vascular are loc între săptamânile
3 și 4 de sarcină.

Hanretty, 2003
 Fiziologia reproducerii
Structurile derivate de la nivelul straturilor primare:

Ectoderm
• Anexe cutanate
• Sistemul nervos
• Structuri glandulare
Endoderm
• Tractul gastro-intestinal
• Ficatul și căile biliare
• Pancreasul
• Tractul respirator
• Celulele germinative gonadice
Mezoderm
• Os și cartilaj
• Mușchi
• Țesutul conjunctiv
• Seroase
• Sistemul cardiovascular
• Rinichii și cea mai mare parte a tractului genital, cu excepția gonadelor
 Fiziologia reproducerii

DEZVOLTAREA PLACENTARĂ ȘI FIZIOLOGIA ACESTEIA

Suprafața blastocistului devine netedă și această
porțiune a corionului este cunoscută sub numele
de corion neted. La polul opus al blastocistului
vilozitățile proliferează și se măresc, formând
corion frondosum. Pediculul conector al
embrionului este atașat de peretele blastocistului
în această etapă. La final, odată cu expansiunea
blastocistului, decidua capsulară vine în contact
cu decidua vera și cavitatea uterină devine
obliterată.
 Fiziologia reproducerii

Hanretty, 2003
 Fiziologia reproducerii

DEZVOLTAREA PLACENTEI ȘI
FIZIOLOGIA ACESTEIA

Embrionul la 5 săptămâni
(schemă) și aspectul ecografic
 Fiziologia reproducerii

DEZVOLTAREA PELACENTEI ȘI
FIZIOLOGIA ACESTEIA

Embrionul la 7 săptămâni
(schematic ) și aspectul ecografic
 Fiziologia reproducerii

Trofoblastul primitiv al corionului frondosum

invadează decidua. În acest proces glandele și
stroma sunt distruse, dar vasele materne mici se
dilată și formează sinusoidele. Trofoblastul
dezvoltă un strat celular, citotrofoblastul, și un
strat sincițial, sincițiotrofoblastul. Vasele fetale
înconjurate de citotrofoblast se dezvoltă inferior
înspre sincițiotrofoblast. Această structură, care
formează vilozitățile coriale, este scăldată în sânge
matern.
 Fiziologia reproducerii

Majoritatea ramificațiilor adevăratelor vilozități, numite

vilozități terminale, plutesc în sângele matern facilitând
transferul de nutrienți și produse de metabolism. Unele
se vor atașa de țesutul matern și se numesc vilozități de
ancorare. Structura și raporturile dintre vilozitățile
terminale sunt mai ușor apreciate când sunt examinate
în secțiune transversală. Pe măsură ce sarcina
avansează raportul dintre trofoblast și vascularizația
maternă devine mai intim. Trofoblastul migrează de la
nivelul spațiului intervilos la nivelul arterelor spirale
materne.
 Fiziologia reproducerii

Pe măsură ce sarcina avansează, structura

vilozitară devine mai complexă și adevăratele
vilozități se divid repetat pentru a forma
structuri complexe sub formă de arbore, în
cadrul căreia ramurile vaselor ombilicale
formează cascade vasculare, strâns legate de
suprafața epiteliului trofoblastic.
Fiziologia reproducerii

Hanretty, 2003
 Fiziologia reproducerii

Trofoblastul migrează de la nivelul spațiului intervilos la

nivelul arterelor spirale materne.
Această ‘modificare fiziologică' determină dilatarea
arterelor materne de la nivelul treimii interne a
miometrului. Rezultatul acestui fenomen este
transformarea aportului sanguin uteroplacentar într-o
vascularizație cu pat vascular cu rezistență scăzută și
flux crescut, necesară pentru creșterea și dezvoltarea
fetală. Lipsa acestui proces este asociată cu o serie de
complicații tardive ale sarcinii, incluzând hipertensiunea
de sarcină și retardul în creștere intrauterină.
Fiziologia reproducerii

Hanretty, 2003
 Fiziologia reproducerii

Ecografii Doppler ale arterei uterine; imaginea din stânga- aspecte normale și imaginea din dreapta- ‘notch‘
(incizura protodiastolică) anormal asociat cu hipertensiunea de sarcină
 Fiziologia reproducerii

Transferul placentar de nutrienți, produși de metabolism,

hormoni și gaze crește pe măsura avansării vârstei
gestaționale deoarece structurile dintre circulația maternă și
fetală devin mai subțiri. Nu există o conexiune directă între
cele două circulații, iar această ‘barieră placentară' din
perioada tardivă a sarcinii reprezintă sediul microvilozităților
sincițiotrofoblastului, care cresc suprafața disponibilă pentru
transferul de nutrienți. În continuare, sincițiotrofoblastul și
mezodermul fetal sunt reduse în grosime și vasele viloase se
dilată.
Placenta complet formată este o structură discoidă roșie de
aproximativ 2-3 cm în grosime la nivelul inserției cordonului
ombilical. Greutatea medie placentară la termen este în jur
de 500 g.
 Fiziologia reproducerii
Din punct de vedere morfologic, placenta este derivată din corion – partea fetală, și partea maternă
este derivată din endometru, care a fost transformat decidual

Merz ,2005
Fiziologia reproducerii
Aspectul ecografic al placentei
 Fiziologia reproducerii
Placenta , ‘fața‘ maternă cu aspect lobular, viziune macroscopică postpartum
 Fiziologia reproducerii
Cordonul ombilical, care conține două artere ombilicale și o
venă ombilicală unică, se atașează în mod normal de
placentă aproape de centrul acesteia. În mod normal, aceste
vase se divid imediat pentru a asigura o vascularizație bogată
pentru partea fetală a placentei, care, cuplată cu sângele
matern din spațiile interviloase, dau culoarea placentară.
Cele două artere și vena unică din componența circulației
ombilicale se află înglobate într-un țesut mixomatos derivat
din mezoderm numit ‘gelatina lui Wharton'. Această gelatină
acționează ca un tampon, atenuând orice presiune asupra
vaselor, rezistând la ocluzii și prevenind de cele mai multe ori
reduceri semnificative ale fluxului sanguin.
Fiziologia reproducerii

Hanretty, 2003
 Fiziologia reproducerii
Aspectul ecografic al cordonului ombilical
 Fiziologia reproducerii
Funcția placentară
a) Funcția respiratorie (oxigen și dioxid de carbon prin
difuziune)
b) Funcția excretorie (ureea )
c) Nutrițional (un mecanism de transport specific al glucozei,
o proteină membranară, trei mecanisme separate de
transport pentru aminoacizi, lipidele sunt transferate doar
încet, colesterolul este transportat prin endocitoză la nivelul
trofoblastului)
d) Funcția endocrină: un număr mare de hormoni sunt
produși de către placentă; aceștia includ hormonii analogi ai
hormonilor hipofizari și hipotalamici ai adultului și hormonii
steroizi.
 Fiziologia reproducerii

Hormonii produși de placentă:

• Somatotropina corionică umană (HCS)
• Gonadotropina corionică umană (HCG)
• Tireotropina corionică umană (HCT)
• Hormonul de eliberare al corticotropinei (CRH)
• Estrogeni
• Progestogeni
• Adrenocorticoizi
 Fiziologia reproducerii

Măsurarea alfafetoproteinei, produsă de ficatul,

intestinul fetal și de vezicula vitelină poate fi folosită
pentru screening-ul unui număr important de
anormalități anatomice (cum ar fi defectele de tub
neural sau are implicații în triplu/quadruplul test ptr
evaluarea riscului de trisomii).
Măsurarea nivelului seric matern de HCG poate da
riscul fătului de a avea o trisomie - dublu test:
free beta HCG (subunitatea beta liberă a HCG –
gonadotropina corionică umană) şi PAPP-A (proteina
plasmatică asociată sarcinii)
 Fiziologia reproducerii

• DEZVOLTAREA MEMBRANELOR
Membranele sunt derivate din sacul amniotic și
corionul neted, care este acea parte a
trofoblastului care se atrofiază pe măsură ce
blastocistul se extinde.

Hanretty, 2003

Uterine
muscle
 Fiziologia reproducerii

LICHIDUL AMNIOTIC

Cavitatea amniotică este un compartiment activ

metabolic și este un situs remarcabil de dinamic
de schimburi lichidiene. Volumul de lichid
amniotic crește în mod normal de la 250 ml în
săptămâna 16 de gestație la 800 ml la 38 de
săptămâni. Ulterior, volumul lichidian scade
continuu până la termen și după naștere.
 Fiziologia reproducerii

Hanretty,
2003
 Fiziologia reproducerii

La termen, timpul necesar unei complete

înlocuiri a lichidului amniotic este de
aproximativ 3 ore. Lichidul amniotic este compus
din lichidul produs de rinichi, urina fetală care
este hipotonă și în tract respirator. Absorbția se
face prin deglutiție, la nivelul interfeței
amniotico-corionice și a spațiului intervilos.
 Fiziologia reproducerii
Ecografie: membrane amniotice la o sarcină multiplă și lichidul amniotic
 Bibliografie
1.Hanretty K. P., Obstetrics illustrated, sixth edition 2003,
Churchil/Livingstone,pp. 1-14
2. Cunningham F. G., Leveno K.J., Bloom S.L., Rouse D.J.,
Spong C.Y., Williams Obstetrics, Twenty-Third Edition,2010,
Chapter 3. Implantation, Embryogenesis, and Placental
Development
3. Merz E., Ultrasound in Obstetrics and Gynecology, second
edition, Georg Thieme Verlag 2005, vol 1, pag 388- 414.
4. Claudiu Mărginean, Cristina Oana Mărginean.
Endocrinologie ginecologică. Ed. University Press Tg.-Mureş,
2009, pp.1- 112,
5. Claudiu Mărginean. Introducere în ecografia obstetricală şi
ginecologică, University Press Tg.-Mureş, 2008, pp. 1-345,