Tema:Introducere în consilierea

şi educaţia familiei
1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
2. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ÎN
INTERVENŢIA
SOCIOEDUCAŢIONALĂ
3. TIPURI DE TERAPIILE ÎN
SITUAŢII DE CRIZĂ
1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Şcoala are un rol foarte important în formarea copilului
şi, de ce nu, şi a părinţilor, printr-o comunicare
permanentă între profesori şi părinţi.
 Cele două autorităţi prezente în viaţa copilului îşi pun

amprenta asupra felului în care acesta se dezvoltă.

 Dezvoltarea ştiinţelor socio-umane
demonstrează că experienţele primilor
ani din viaţa copiilor sunt hotărâtoare
pentru devenirea personalităţii lor.
De foarte multe ori părinţii nu însă
capabili să-şi rezolve propriile probleme
cu copiii lor.
Folosesc autoritatea excesivă, violenţa
sau sunt indiferenţi, nu observă când
copiii au probleme.
 Educaţia părinţilor

avem în vedere
asumarea
misiunii de a
la nivelul de stimula
informare şi atitudinea
abilitare cu proactivă a
privire la părinţilor, de
responsabilităţil continuă
Nu ne referim e care le revin.
la nivelul de informare şi
studii al perfecţionare în
această dificilă
 Educaţia • are în vedere acele acţiuni îndreptate spre

familiei şi a exersarea funcţiei educative şi spre

dezvoltarea unor practici eficiente de
comunicare şi de interacţionare în familie.
părinţilor

Educaţia • contribuie la emanciparea

socială şi spirituală a acestora.
părinţilor

Educaţia
•Pentru îndeplinirea funcţiei fundamentale a familiei, cea
de securizare a copilului, şi a rolului său socializator,
finalitatea definitorie a educaţiei părinţilor constă în

părinţilor
formarea conştiinţei educative a acestora, conştiinţa
necesităţii unui efort continuu pe măsura evoluţiei
nevoilor, inclusiv a nevoilor de educaţie ale copilului.
 Educaţia părintilor este o
problemă care ar trebui să
preocupe mai mult autorităţile şi
şcolile să se preocupe de
organizarea şi sprijinirea unor
activităţi, de tipul cursurilor,
seminariilor oferite gratuit pentru
formarea părinţilor.
Investind în părinţi, investim în
copii, puterea exemplului
personal fiind întotdeauna cea mai
mare; un părinte educat ştie să
abordeze şi cele mai delicate
situaţii din viaţa copilului şi să le
găsească rezolvarea cea mai
potrivită.
În prezent, există o serie de cursuri
organizate în mare parte de ONG- Din păcate, aceste
uri sau asociaţii non-profit al căror cursuri nu au acoperire
scop este acela de a educa, forma
părinţii pe anumite teme legate de naţională şi nu au
îngrijirea, creşterea şi educarea caracter de permanenţă.
copilului.

Totuşi, potrivit unor studii

sociologice recente, în ultimii ani s-
a înregistrat un interes crescând al
părinţilor faţă de cursurile şi
activităţile educaţionale care
vizează educaţia pentru a fi un
părinte bun.
Vrăsmaş
Ele vin în(2008,
sprijinul
p. 51)
familiei
identifică
pentru două
a-şitipuri
“exercita
de intervenţii
cu succesasupra
funcţiapărinţilor:
educativă”.
prevenirea
Intervenţia
(în
socio-
planul
educaţională
intelectual-cognitiv,
de sprijiniresprijin
a familiei
social,
constă,
intervenţie
în modpsihologică)
special, în acţiuni
şi rezolvarea
de consiliere
unor a
situaţii,părinţilor
crize, probleme,
şi a familiei.
conflicte.
 Consilierea Consilierea Consilierea
familiei parentală părinţilor
•Prin intermediul •presupune, mai mult
•se referă la un set •se adresează în
consilierii familiei şi a decât educaţia acestora,
de acţiuni principal celei parentale se individualizarea
părinţilor şi urmăreşte formarea intervenţiei ţinând cont
preventive şi acelor deprinderi, de relaţiile din familie,
directe, de prevede întărirea atitudini, cunoştinţe, condiţiile sociale,
sprijinire a rolurilor acestora competenţe, capacităţi
economice etc.
şi comportamente
membrilor familiei în acţiunile în Educaţia părinţilor are
parentale care îi ajută
pentru creşterea, favoarea mai mult valoare de
pe aceştia să devină
îngrijirea şi buni părinţi. Pentru a fi prevenţie şi înglobează
educaţiei şi o multitudine de
educarea adecvată un bun părinte trebuie
păstrării coeziunii să fii capabil să activităţi (pentru
a urmaşilor. familiei.” contribui eficient la actualii şi viitorii
dezvoltarea copilului. părinţi).
 2. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ÎN INTERVENŢIA
SOCIOEDUCAŢIONALĂ

Sprijiul pe care
şcoala îl poate
acorda familiei, în •emoţional (de exprimare
cadrul liberă a emoţiilor, fără a fi
parteneriatului
dintre ele, se criticaţi sau condamnaţi);
manifestă în •informaţional (de înţelegere şi
creşterea şi interpretare a propriei situaţii);
educarea copilului. •instrumental (de rezolvare a
Hermans, 1997:
identifică trei forme problemelor de zi cu zi).
de sprijin pentru
familie:
Conceptul de parteneriat educaţional are
semnificaţii teoretice şi practice tot mai
vaste.

Pentru intervenţia socioeducaţională din

şcoli se folosesc specialişti care intervin atât
în activitatea şcolară a copiilor, cât şi în
practicile parentale.
Aceşti profesionişti sunt consilierul şcolar,
psihologul, cadrul didactic de sprijin,
mediatorul şcolar, profesorii, medicul
şcolar, asistentul medical etc.
Intervenţia socioeducaţională, care este
centrată pe acţiunile educative, trebuie
completată cu cele „medicale, psihomedicale
sau terapeutice”.
sot
ro Vrăsmaş (2008, p. 99-101) identifică următoarele
ri
p
ar tipuri de activităţi în intervenţia socioeducaţională:
riv
m
p
ie
ia
jn
it
itş
li
ai
n
ev
r
;e
ed
m
;
;ea
t
ce
or
n
i
 • constau în transmiterea de informaţii despre:
educaţie, sănătate, activităţi şi rezultate şcolare,
Activităţile managementul timpului, resurse pentru petrecerea
informative timpului liber, abilitare practică generală, finanţe,
piaţa muncii, profesii, tradiţii, obiceiuri, religie,
juridic etc.

• sunt de două tipuri: educaţia părinţilor (pentru autocunoaştere şi

autoanaliză, dezvoltarea atitudinilor şi practicilor parentale,
responsabilizare, comunicare eficientă, uşurarea procesului
Activităţile decizional, rezolvarea conflictelor dintre generaţii etc.) şi
formative consilierea psihopedagogică a părinţilor (pentru schimbarea
percepţiilor, ideilor, atitudinilor, formarea de abilităţi şi deprinderi
utile în rezolvarea situaţiilor dificile).

• spre autoritatea tutelară, cabinete

Orientarea psihologice, dispensare, policlinici, cabinete
părinţilor şi logopedice, consilierea cuplului, decizii şi
relaţiilor acţiuni în momente cheie ale formării şi
familiale dezvoltării copiilor etc.
3. TIPURI DE TERAPII ÎN SITUAŢII
DE CRIZĂ

Sprijin social
 În funcţie de modul de relaţionare,
grupare şi antrenare a beneficiarilor:
Activităţi de Activităţi cu un
intervenţie
părinte şi copilul
personalizată sau
faţă în faţă; acestuia;

Activităţi în grupuri Activităţi în grupuri

mici de părinţi, uniţi mari de părinţi pentru
de interese, dezbaterea unor teme,
probleme comune; probleme etc.
După timpul acordat intervenţiilor, s-a
făcut următoarea distincţie:

Activităţi de lungă durată;

Activităţi periodice;

Activităţi sporadice, întâmplătoare.

După modul de personalizare a
intervenţiei:

Activităţi individuale de
consiliere sau informare;

Programe
socioeducaţionale de
durată mai lungă sau mai
scurtă.
 Ecaterina Vrăsmaş în opera citată, enumeră
următoarele argumente în favoarea acţiunilor de
părinţii doresc să se
educaţie a părinţilor:
există suficiente informaţii şi
informeze asupra dezvoltării
competenţe utile care pot fi
copilului lor şi asupra
sistematizate pentru a fi
rolurilor educative pe care le
transmise părinţilor;
au;

lucrul cu părinţii amplifică

implicarea părinţilor în
rezultatele obţinute în
educaţie îmbogăţeşte
activităţile socio-culturale
calitatea relaţiilor
desfăşurate cu copiii în
interindividuale în
şcoală sau în alte instituţii
comunitate;
educaţionale;
educaţia părinţilor
favorizează emanciparea
părinţii devin în mod
adultului şi copilului în
obligatoriu parteneri atunci
interdependenţă şi activează
când copilul manifestă
autonomia, îmbogăţeşte
tulburări afective sau de altă
personalitatea, încurajează
natură;
maturitatea prin dezvoltarea
prevenirea situaţiilor
responsabilităţilor sociale;
problemă, riscurilor în
studiile demonstrează
educaţie şi dezvoltare nu este
eficacitatea educaţiei
decât recunoaşterea
părinţilor în special în ceea ce
importanţei rolului pe care îl
priveşte traiectul şcolar al
au părinţii şi faptului că
copilului;
trebuie sprijiniţi ca să îl joace
cu succes;
activităţile desfăşurate cu educaţia părinţilor ajută
părinţii sprijină şi parteneriatul educaţional şi
flexibilizează legăturile respectarea drepturilor
dintre generaţii, facilitează copilului realizând puntea
Actualmente, problematica educaţiei părinţilor este orientată
spre o serie de probleme pe care Convenţia cu privire la
Drepturile Copilului le-a evidenţiat:
reducerea abuzului asupra copiilor şi eliminarea pedepselor
fizice;

reducerea conflictului dintre generaţii;

sprijinirea părinţilor care au copii cu cerinţe educative

speciale;

responsabilizarea ambilor părinţi şi rolul tatălui;

sprijin pentru mama care lucrează;

relaţiile dintre fraţi;

prevenirea comportamentelor deviante şi a criminalităţii în

rândul copiilor;

asigurarea climatului afectiv necesar vârstei timpurii;

cunoaşterea şi luarea în consideraţie a nevoilor şi opiniilor

copiilor pentru a asigura participarea lor la propria formare.
 Educaţia familială este percepută astăzi
fie ca atât de “naturală” încât este de
neînlocuit, fie ca accidentală deoarece nu
toate familiile sunt gata să joace toate
rolurile dificile enunţate anterior.
 Instituţiile care sunt la dispoziţia
copilului şi a familiei trebuie să lucreze
împreună pentru a schimba fundamental
modul în care aceştia gândesc, se
comportă şi îşi folosesc resursele.
 Educaţia părinţilor începe cu disponibilitatea şi
deschiderea acestora de a învăţa lucruri noi pe
care să şi le pună în aplicare.
 La intervenţia şcolii, se adaugă intervenţia

mijloacelor de informare în masă; în lipsa

cursurilor organizate de şcoală sau a banilor
necesari pentru urmarea acestor cursuri, există şi
alte metode de informare pentru părinţi.
 Trăim în era internetului, orice tip de informaţie

poate fi accesata on-line, există comunităţi,

forumuri on-line dedicate părinţilor şi copiilor
unde se poate interacţiona cu persoane care se
confruntă cu situaţii similare.
Mulțumesc pentru atenție!!!