1552 BC: Papirusul Ebers a discutat multe subiecte,
inclusiv alăptarea, tratamentul parazițiilor și tratamentul bolilor oculare. 400 BC: Hippocrate a scris despre mai multe probleme legate de sănătatea pediatrică, inclusiv astm, cefalhematom, picior strâmb congenital, diaree, hidrocefalie, oreion și paraziți. 200 AD: Galen a descris cazuri de copii cu swecreții otice, pneumonie și prolaps intestinal. 990 AD: Avicenna a scris despreanumite patologii, cum ar fi convulsii, meningită, tetanos, abces ombilical și paraziți. Scurt istoric al pediatriei
Anterior secolului XIX nu exista noțiunea de spital pentru
copii, îngrijirea copiilor revenind exclusiv în sarcina mamei. Cu toate acestea existau centre de îngrijire a copiilor abandonați: orfelinate, dispensare, etc. Spitalul Inocenților (Ospedale degli innocenti) Floreta, a fost inițial un orfelinat care funcționa din fonduri caritabile si s-a deschis in 1445; având ca deziderat îngrijirea copiilor abandonați până la însănătoșire. Primul spital pediatric din lumea occidentală este considerat a fi Hôpital des Enfants Malades - Spitalul pentru Copii Bolnavi, care s-a deschis în 1802 la Paris. Spitalul este renumit pentru îngrijirea pacienților numai până la vârsta de 15 ani. Scurt istoric al pediatriei
Unul dintre spitalele caritabile atestate istoric este cel
fondat de Thomas Coram în 1741, care pe lână îngrijirea copiilor orfani și abandonați îi învățau un meșteșug, facilitând ulterior reintegrarea lor în societate. În secolul XIX a existat o schimbare de percepție la nivelul societății referitoare la pacientul pediatric și a însemnat reducerea controlului părinților asupra sănătății copilului, aceasta revenind în sarcina cadrelor medicale specializate. Descoperirea vaccinurilor, a anestezicelor și a progreselor chirurgicale, au crescut încrederea în spitalele de pediatrie, care au devenit mai eficiente în tratarea bolilor copilăriei.