NURSING ÎN AFECȚIUNI

NEUROLOGICE

Profesor Asistent SAVIN MIHAELA

 ANATOMIA SISTEMULUI NERVOS
Neuronul - celulă adaptată la recepționarea și
transmiterea informației, unitatea elementară
(celulară), embriologică, anatomică, funcțională,
trofică și metabolică a sistemului nervos.
Activitatea bioelectrică reprezintă modalitatea
de bază folosită de neuroni pentru a comunica între
ei și pentru a transmite diferite comenzi motorii la
efectori.
Când celula se află în repaus, potențialul din
celulă se numește potențial de repaus. Acesta se
datorează dispunerii cationilor și anionilor de o
parte și de alta a membranei: Na+ este mai mult
extra celular, K+ este mai mult intracelular.
Potențialul de acțiune reprezintă depolarizarea
membranei prin pătrunderea Na+ în celulă odată cu
deschiderea canalelor de Na.
 ANATOMIA SISTEMULUI NERVOS
Actul reflex reprezintă modalitatea de răspuns a
sistemului nervos la diferiți stimuli. Această acțiune
are ca substrat anatomic arcul reflex.
Componentele arcului reflex:
- Receptorul – structură specializată în captarea
unor stimuli specifici și transformarea lor în
impuls nervos.
- Căile aferente – sunt reprezentate de neuroni
senzitivi. Pot fi somatice și vegetative.
- Centul nervos – este reprezentat de corpi celulari
ai neuronilor. Acești centrii nervoși se găsesc în
sistemul nervos central.
- Căile eferente – sunt reprezentate de neuroni
motori. Pot fi somatice și vegetative.
- Efectorii – sunt reprezentați de structuri ce
realizează răspunsul trimis de centrul nervos.
 ANATOMIA SISTEMULUI NERVOS
Sistemul nervos central (SNC)
Se formează în perioada embrionară prin procesul de
neurulație. Din foița externă a embrionului (ectoderm)
se formează un tub neural. Celulele care delimitează
acest tub vor forma encefalul și măduva spinării.
Encefalul: reprezintă partea sistemul nervos
central aflată în interiorul craniului. El controlează
numeroase funcții ale organismului ca bătăile inimii,
mersul și alergarea, generarea de gânduri și emoții.
Este alcătuit din:
Mielencefal: bulbul rahidian
Metencefal: puntea lui Varolio și Cerebelo
Mezencefalul (bulbul rahidian, puntea lui Varolio și
mezentecefalul formează trunchiul cerebral)
Diencefal (creierul intermediar)
Terencefal (emisferele cerebrale)
 ANATOMIA SISTEMULUI NERVOS
Măduva spinării
Este parte a sistemului nervos central aflată în
interiorul coloanei vertebrale, care coordonează
reflexele necondiționate somatice și vegetative
medulare.
Superior se continuă cu bulbul rahidian, iar inferior
cu filum terminale.
Filum terminale este o prelungire conjunctivă a
măduvei spinării formată în principal din piamater care
se întinde până la cocis.
Măduva spinării formează 31 de segmente fiecare
corespunzând unei perechi de nervi spinali, aceasta
având 2 funcții principale:
- funcția de conducere (se realizează prin substanța
albă);
- funcția reflexă (măduva reprezintă un centru nervos
în care se închid diferite reflexe involuntare).
ANATOMIA SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos periferic este

porțiune din sistemul nervos situată în
afara sistemului nervos central. Conduce
impulsurile spre și dinspre măduva
spinării și encefal.
Este alcătuit din:
Nervi:
- 12 perechi de nervi cranieni;
- 31 perechi de nervi spinali.
ANATOMIA SISTEMULUI NERVOS
Nervi spinali - 31 perechi de nervi spinali. Ganglioni nervoși sunt situați pe traiectul
nervilor.
 NURSING ÎN AFECȚIUNI NEUROLOGICE
Investigarea unui pacient cu afecţiune neurologică va cuprinde:
Anamneza cuprinde toate datele obţinute de la bolnav cu privire la datele personale,
datele heredocolaterale şi sociale, istoricul bolii.
Examinarea stării prezente cuprinde:
EXAMEN GENERAL
EXAMENUL PE APARATE
Între sistemul nervos central şi organele interne se stabilesc relaţii reciproce. Tulburările
funcţionale ale scoarţei cerebrale (nevroze) au răsunet în unele organe dând tulburări ale
organului respectiv → cardiovascular, respirator, digestiv, etc.
EXAMENUL NEUROLOGIC
Examenul neurologic este efectuat de către medic. Asistentul medical are rolul de a ajuta
pacientul în timpul examinării, de a servi medicul cu materialele necesare, de a pregătii
mediul şi aparatura pentru examinare, de a asigura condiții optime examinării.
EXAMENE COMPLEMENTARE
 NURSING ÎN AFECȚIUNI
NEUROLOGICE

• Examen general:
talia(statura), tegumente și
mucoase, țesut celular
subcutanat, mase
tegumentoase ganglionare
NURSING ÎN AFECȚIUNI
NEUROLOGICE
• Examenul pe aparate: sistemul nervos central şi organele interne se
stabilesc relaţii reciproce. Tulburările funcţionale ale scoarţei cerebrale
au răsunet în unele organe dând tulburări ale organului respectiv.
• Aparatul respirator:
- compresiunea cervicală interesează
nervul frenic
- sindroamele bulbare interesează centrii
respiratori
• Tuberculoza pulmonară poate fi punctul
de plecare a unei meningite tuberculoase.
NURSING ÎN AFECȚIUNI
NEUROLOGICE

• Aparatul cardiovascular. Modificările

cardiovasculare pot da informaţii cu
privire la etiologia unor accidente
vasculare cerebrale.
NURSING ÎN AFECȚIUNI
NEUROLOGICE
• Aparatul digestiv. Constipaţia rebelă se întâlneşte în
pareze intestinale.

• Aparatul genito-urinar. Tulburări urinare - în

paraplegii prin mielite, compresiuni medulare.
• Neoplasmul de prostată dă metastaze cerebrale
şi vertebrale.
NURSING ÎN AFECȚIUNI
NEUROLOGICE
• Examenul neurologic este efectuat de către medic. Asistentul medical are rolul de a ajuta pacientul în timpul
examinării, de a servi medicul cu materialele necesare, de a pregătii mediul şi aparatura pentru examinare, de a
asigura condiții optime examinării.
• Inspecţia. Atitudini caracteristice - devierea capului, devierea ochilor, încovoierea corpului, lordoza, scolioza etc.
• Cercetarea semnelor meningeale - cefalee, vărsături în jet, fără efort, fotofobie, redoarea (înţepenirea) cefei,
prezenţa semnelor Kerning, Brudzinski.
• Echilibrul static - rezultă din coordonarea sistemului nervos central cu sistemul vestibular
• Schimbarea poziţiei capului determină senzaţii neplăcut
• Echilibrul dinamic
• Mutilitatea activă
• Determinarea forței musculare – dinamometru
• Coordonarea mișcărilor – proba indice nas, proba călcâi genunchi
• Examinarea tonusului muscualar
• Contracții și mișcări involuntare
• Reflexul – răspuns motor, secretor sau vaso-motor la o excitație
• Tonificitatea
• Limbajul
NURSING ÎN AFECȚIUNI
NEUROLOGICE
• Examenele complementare:
 examen de sânge (biochimice, hematologice, electroliți etc.)
 examen de urină
 examen cardiologic complet
 examen oftalmologic complet
 ecografie abdominală
 radiografie de coloană sau de torace
 RMN sau CT
 examenul LCR
 electroencefalografie (EEG)
 electromiografie (EMG)
 electroneurografie (ENG)
 magnetoencefalografie (MEG)
 angiografiecerebrală
 SIMPTOMATOLOGIE
SINDROM SENZITIV:
Cefaleea intra-cranienă poate apărea în:
•Tumori cerebrale
•Hematoame intra-craniene
•Meningite
•Abcese cerebrale
•AVC
‒Hipertensiunea intracraniană este permanentă se accentuează la efort, este ameliorată de vărsătură
Migrena - este o cefalee cu aspect particular de tip hemicrani asociată cu manifestări oculare de
tip tulburări de vedere, este violentă, pulsativă, asociază grețuri și vărsături;
‒Poate dura ore sau zile;
‒Nu are o cauză precisă;
‒Nu este ameliorată de antialgice uzuale;
‒Apare mai frecvent la sexul feminin.
SIMPTOMATOLOGIE
MIȘCĂRI INVOLUNTARE:
• Tremurăturile – sunt oscilaţii ritmice, de aceeaşi amplitudine, ale extremităţilor sau ale întregului
organism.
• Acestea reprezintă un semn important în bolile cerebelului, lipseşte în repaus şi apare în mişcările
voluntare.
• La membre, cele subtile se pot evidenţia prin extinderea şi ridicarea braţelor la nivelul umerilor, cu
palmele în jos; se poate pune o coală de hârtie pe mâini. De urmărit: intensitate, ritm, distribuţie, mod
de desfăşurare, influenţele pe care le au anumite stări asupra lor.
• Acestea pot fi:
− Parkinsoniene
− Cerebeloase
− Basedowiane
 SIMPTOMATOLOGIE
TREMURĂTURA PARKINSONIANĂ
• Boala Parkinson - atitudine rigidă,
corp anteflectat, cap, antebraţe şi
genunchi uşor flectaţi, mimică
inexpresivă
• Tremurătura parkinsoniană:
amplitudine moderată, frecvenţă
de 4-6 / secundă, posturală,
accentuată de emoţii, atenuată
de mişcările active, poate imita
numărarea banilor,
afirmaţie/negaţie, pedalarea.
SIMPTOMATOLOGIE
TREMURĂTURA CEREBELOASĂ
• Tremurătura cerebeloasă: amplitudine mai mare, frecvenţă mai mică
(3-5 / secundă), tremurătură de acţiune (apare numai cu ocazia
mişcărilor active), mai ales la sfârşitul mişcării.

TREMURĂTURA BASEDOWIANĂ

• Tremurătura Basedowiană: fină, rapidă (8-12 / secundă), mai evidentă

la membrul superior.
SIMPTOMATOLOGIE
• Mişcările coreice:
- rapide, de amplitudine variabilă, pe orice grup muscular, în repaus sau acţiune,
dezordonate și bruşte.
- se produc la nivelul feţei și dau naştere la grimase.
- produc mersul dansant.
- apar în coreea sydenheim (coree
acută, coreea minor), coreea
huntington (cronică), coreea senilă,
coreea gravidică.
- dispar în somn şi se intensifică la
emoţii, apar în leziuni ale
neostriatului.
SIMPTOMATOLOGIE

• Mioclonii:
-bruște, de scurtă durată, mobilizează
segmentul interesat, pe un grup de mușchi.
-de regulă sunt aritmice; forme ritmice se
întâlnesc mai des la musculatura velo-
palatină și diafragmatică (sughiț)
-apar în leziuni extrapiramidale, intoxicații,
epilepsia mioclonică.
 SIMPTOMATOLOGIE
• Convulsiile:
-sunt contracții musculare bruște, neregulate, intermitente și variate, ce pot produce deplasări ale
segmentelor de membre și ale trunchiului
-funcție de extindere, sunt localizate sau generalizate.
-caracterizează patologia epileptică (primară sau secundară)
-sub aspectul gravității, o convulsie tonică poate avea aceeași semnificației cu una tonico-clonică, iar o
convulsie focală, localizată poate avea semnificația uneia generalizate
-pot apărea și în stări uremice, tumori cerebrale, encefalite, posttraumatic
-în funcție de caracter sunt:
• tonice: rigiditate musculară prin contracție
prelungită, violentă
• clonice: secuse mai mult sau mai puțin intense
• sau regulate, pot deplasa segmentul afectat sau
• trunchiul, separate de scurte intervale de rezoluție
musculară
• tonico-clonice (mixte)
SIMPTOMATOLOGIE
• Spasmele:
-spasmele sunt contracții tonice, discontinue, relativ
persistente și bine delimitate, interesând un grup muscular;
se reproduc în același loc
 Crampele: interesează grupe musculare funcționale; sunt
însoțite de dureri
SIMPTOMATOLOGIE
• Ticurile:
-sunt mișcări clonice ce pot avea caracter semiconștient, dar de obicei survin
brusc inconștient
-sunt stereotipe, mereu aceleași, dar se pot și modifica în timp
-sunt atenuate în somn și accentuate de emoții
-pot fi puțin aparente: esofagiene, de fonație etc.
-sunt variabile, de exemplu: tuse, strănut, ridicări din umeri, etc.
SIMPTOMATOLOGIE
Tulburările de coordonare:
• Principalele funcţii ale cerebelului sunt: coordonarea mişcărilor şi reglarea
echilibrului şi a tonusului muscular. Lezarea vermisului provoacă mai ales tulburări
de echilibru, iar lezarea emisferelor cerebeloase, tulburări de coordonare a
mişcărilor.
• Tulburările de tonus. Scăderea tonusului muscular se pune în evidenţă făcând
mişcări pasive cu membrele bolnavului. Bolnavul prezintă hipotonie musculară,
membrul de partea atinsă cade inert când se ridică şi se lasă brusc. Amplitudinea
mişcărilor depăşeşte limita fiziologică (genunchiul atinge cu uşurinţă toracele).
• Tulburările de echilibru. Ortostaţiunea este posibilă numai cu bază de susţinere
lărgită (picioarele depărtate), iar în leziunile cerebeloase grave, bolnavul nu poate
sta în picioare.
• Tulburările de echilibru nu sunt exagerate de închiderea ochilor, spre deosebire de
tabes şi sindromul vestibular. Bolnavul merge, de asemenea, cu baza de susţinere
largă, cu paşi nesiguri, inegali, cu devieri într-o parte sau alta – mers ca de beţiv.
SIMPTOMATOLOGIE
Tulburări de mers:
• Mers cosit - bolnavul duce membrul inferior în lateral cu mişcări în semicerc
• Mers stepat - piciorul cade balant pe talpă
• Mers ebrios (cerebelos) - mers nesigur, cu bază largă de susţinere cu tendință de deviere în toate direcțiile „pe două
cărări”
• Mers dansant, ţopăit – mișcări total aberante ale capului, membrelor, trunchiului
• Mers legănat - ca de „raţă” cu înclinarea trunchiului de partea opusă la fiecare pas
• Mers spasmodic - mers rigid, greoi, cu picioarele târâte
• Mers târât - bolnavul trage piciorul
• Mers rigid – cu paşi mici, cu corpul aplecat înainte
• Mers talonat - ridică membrele inferioare mai sus decât ar trebui şi calcă pe călcâie (mers de paradă)
 SIMPTOMATOLOGIE
Tulburări de vorbire:
• Disfonia - este tulburarea emiterii sunetelor și cuvintelor datorate paraliziei
elementelor cu rol în formație: laringe, văl palatin, limbă și buze.
• Dizartria - este o tulburare în articulația cuvintelor, în ritmul și în accentul
tonic al vorbirii; limbajul este monoton cu cuvinte indistincte, imprecise și
prost ritmate. Apare în parkinson și leziuni bulbare și cerebeloase.
• Dislexia - este defectul în însușirea scrisului și cititului. Se manifestă prin
inversiuni ale literelor sau omisiuni ale acestora.
• Balbismul/Disfazia - este tulburarea debitului verbal cu repetarea
involuntară și explozivă a unei silabe. Apare de obicei pe teren nevrotic.
SIMPTOMATOLOGIE
• Tulburări ale stării de conștiență: obnubilare, stupoare, sopor, comă
• Tulburări calitative de tip delirant: dezorientare alopsihică, temporală,
tulburări de percepție
• Stare oneiroidă – confuzie, dezorientare, îndepărtare de lumea reală
• Stare amentiva – dezorientare auto-alopsihică și temporală totală,
incoerența gândului
• Starea crepusculară – doar automatisme motorii ce pot determina
desfășurarea unui comportament ordonat, coerent
 BIBLIOGRAFIE
Prof. Dr. Marcean Crin – Manual de nursing – Vol. III
https://fingernal.ru/ro/materials/poperechnyi-mielit-v-chem-opasnos
t-lechenie-mielita
/
http://
www.hvm.bioflux.com.ro/docs/BCUCLUJ_FG_279606_1938_011_
0007_0008.pdf
https://www.csid.ro/boli-afectiuni/accidentul-vascular-cerebral-hem
oragic-simptome-diagnostic-tratament-17364697
/
 Omul este un sistem biofizic atât de complex, de perfect, dar
şi limitat în acelaşi timp. Orice verigă – reprezentată fiind de un
organ, este strâns legată de o alta. Acelaşi sistem de legătură există
şi în medicină, între medici şi asistenţi, între asistenţi şi infirmieri,
între asistenţi şi asistenţi, creând o punte între starea de boală şi
cea de sănătate. Este important să lucrăm împreună, dar la fel de
important este ca noi cei care ştim să-i informăm şi să-i învăţăm pe
cei din jurul nostru, să recunoască semnele principale ale anumitor
afecţiuni, dar şi modul în care trebuie să acţioneze.