1.

CREATIA POPULARA

a) Genul liric – lirica populara

- Colinde

- Proverbe, zicatori, ghicitori

- Folclorul copiilor (cantece formula, recitative, numaratori)

b) Genul epic

- Basmul: Greuceanu, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte,

Praslea cel voinic si merele de aur
 a) Genul liric – lirica populara
Colinde
Repertoriul literaturii de ceremonial pentru sarbatorile de Craciun cuprinde si colinde inspirate din legenda nasterii lui
Iisus, precum: Cantecele de stea si Florile dalbe. Colinda este o specie folclorica de poezie cantata, uneori recitata,
inspirata de obiceiurile calendaristice de iarna. Ea apartine celor trei genuri literare: genului liric prin caracterul de
urare, celui epic prin naratiune si celui dramatic prin faptul ca se concretizeaza in adevarate spectacole. Functiile
principale ale colindei apartin atat vremilor stravechi (magico-ritualice), cat si timpurilor actuale (cele de urare si
felicitare). Textul colindei cuprinde elemente crestine, incantatii magice similare descantecului, imagini sonore
ritualice.
Din punctul de vedere al compozitiei, epicul se desfasoara in colinda in doua planuri, alternand intre real si fantastic.
Colinda apeleaza in introducere si incheiere la formule stereotipe aducand in prim-plan personaje fabuloase.
Sculati, sculati, boieri mari,
Florile dalbe,
Sculati voi Romani plugari,
Florile dalbe,
Ca va vin colindatori,
Florile dalbe,
Noaptea pe la cantatori,
Florile dalbe,
Si v-aduc un Dumnezeu,
Florile dalbe,
Sa va mantuie de rau,
Florile dalbe.
Un Dumnezeu nou nascut,
Florile dalbe,
Cu flori de crin in vascut,
Florile dalbe.
 Proverbe, zicatori, ghicitori
Literatura aforistica si enigmistica este alcatuita din proverbe si ghicitori. Ele
constau in mesaje de dimensiuni reduse, cu o informatie morala concentrata.
Proverbul (numit si „paremie”, „pilda”, „vorba aluia”, „vorbe din batrani”) are
o expresie impersonala, de mare vechime, inzestrata cu autoritate si
intelepciune. Mici opere literare incadrate in orizontul vietii umane, ele
descopera defectele morale ale omului: minciuna, prostia, ingamfarea, lenea
etc. El poate fi metaforic ori nemetaforic din punctul de vedere al expresiei
artistice. In orice forma, fie de enunt propriu-zis, fie metafora expresiva,
proverbul ofera o lectie de intelepciune aplicata la contexte particulare. Ele
reflecta lumea, lucrurile concrete sau particulare, cu scopul de a dezvalui o
semnificatie mai larga, o insusire sau un raport necesar intre obiectele lumii.
Iata cateva exemple: „Dupa fapta si rasplata”, „Ce tie nu-ti place altuia nu-i
face”, „Cum iti asterni asa dormi”, „Treci raul pana nu vine unda”, „Laptele,
pana nu-l bati, smantana nu faci” s.a.
 Folclorul copiilor (cantece formula, recitative, numaratori)

Folclorul copiilor reprezinta o parte componenta a literaturii nationale si

constituie un gen literar de sine statator.
Prin cantec si joc copilul ia contact cu mediul inconjurator, straduindu-se sa-l
cunoasca. Creatiile din folclorul copiilor insotesc jocurile, dorintele, bucuriile,
supararile, impresiile acestora. Aceste creatii au multiple functii: psihica,
educativ-formativa si distractiva. Ele sunt creatii in proza sau in versuri, epice
si lirice si nu au o forma fixa. Aceste creatii au trasaturile specifice creatiei
populare:

-au un caracter anonim intrucat nu se cunoaste autorul;

-au caracter oral fiind transmise pe cale orala;
-au caracter colectiv intrucat sunt creatii ale mai multor persoane care au
contribuit intimplator la imbogatirea lor pana la forma actuala;
-au caracter popular intrucat au ca sursa de inspiratie intelepciunea populara
si utilizeaza limbaj si expresii caracteristice graiului popular
-caracter sincretic, adica implica simultan diferite forme de arta: muzica,
poezie, jocul mimic, dans.
 Aceste creatii au trasaturi specifice:

-au o nota de naivitate fireasca, optimism si vioiciune

-se caracterizeaza prin simplitate, muzicalitate si
plasticitate
-sunt atractive, placute intrucat copiii prefera rimele
nastrusnice, numaratorile sugubete , tot felul de poezii
naive, jocuri hazli.

In continutul lor regasim imagini din lumea animala si

florala si din viata sociala si de familie. Cu alte cuvinte
regasim lumea ce inconjoara copilul sau o lume
imaginara, specifica copilariei.Versurile sunt uneori
cantate sau scandate de copii.
 b) Genul epic
Basmul popular poate fi definit drept o creatie epica narativa populara, in care
intamplarile adevarate se impletesc cu cele fantastice, personajele pot fi reale sau
cu puteri supranaturale, iar binele invinge intotdeauna. Trasaturile basmului
popular sunt urmatoarele:

* cifrele si obiectele magice exista la tot pasul;

* se observa caracterul anonim, oral si colectiv al basmului;

* sunt prezente intamplari reale, dar si fantastice;

* se confrunta permanent binele si raul, iar binele iese invingator;

* nu exista determinare spatiala si temporala;

* apar formulele tipice;

* exista motive narative specifice basmului popular.

Subiectul lui exprima o viziune straveche asupra lumii, atunci cand
personaje fantastice pozitive aflate in slujba Binelui se confrunta cu
fortele Raului, pe care le infrang cu ajutorul unor fiinte sau obiecte
cu insusiri supranaturale. In naratiunea fantastica Fat-Frumos si
Zmeul Zmeilor isi disputa iubirea Ilenei Cosanzene. Daca in debutul
confruntarii dintre cele doua forte morale antagonice Zmeul pare
invingator, pe masura ce depaseste obstacolele din cale,
nehotaratul si prea tanarul Fat-Frumos capata experienta,
intelepciune. Din punctul de vedere al continutului, basmul se
caracterizeaza prin fantasticul de esenta miraculoasa si prin
stereotipii constand in formule initiale, mediane, finale.

In functie de subiect, basmul popular se poate clasifica in:

fantastic (dominat de elemente fantastice), nuvelistic (relateaza
intamplari si personaje recognoscibile istoric), animalier (are ca
protagonisti animale). In basmul popular perspectiva narativa
apartine rapsodului care comunica direct cu auditoriul sau prin
intermediul unor formule de adresare, specifice vorbirii directe.
 Modelul structural al basmului cuprinde o situatie initiala de
echilibru, un eveniment sau o secventa de evenimente care
deregleaza acest echilibru, actiunea reparatorie marcata printr-o
aventura eroica urmata de refacerea echilibrului si rasplatirea
eroului.

De obicei actiunea basmului are o desfasurare biografica,

prezentand eroul de la nastere pana la punctul culminant al
existentei: casatoria si investirea ca imparat. Finalul basmului
este intotdeauna fericit, celebrand infrangerea fortelor Raului si
implinirea sufleteasca si materiala a personajelor, reprezentante
ale Binelui. Conflictul basmului este exterior, fiind generat de
opozitii morale.
 Actiunea basmului este proiectata intr-un timp ireal, fabulos, iar spatiul
derularii faptelor este dincolo de orizontul vietii omenesti. Personajele
basmului sunt tipice (parintii – imparatul, imparateasa, baba, mosul, copiii –
mezinul, copilul sarac, viteazul, fata cea cuminte si harnica) sau cu roluri bine
definite (raufacatorul, adjuvantul, persoana cautata, eroul). Ajutoarele
desemneaza personaje nazdravane care se afla la dispozitia eroului pozitiv, iar
donatorii sunt personaje intalnite intamplator, ce ofera obiecte cu insusiri
magice protagonistului pentru a-si infrange dusmanii.
In basmul popular fantasticul este antropomorfizat, personajele fabuloase se
comporta ca oamenii, umanizarea lor fiind conventionala iar obiectele si
numerele au valoare simbolica. De exemplu, podul semnifica trecerea in
lumea cealalta, de la un model de existenta la altul, de la imaturitate la
maturitate. Pestera este un loc al renasterii si al regenerarii. Coborarea in
infern permite eroului sa experimenteze moartea initiatica si reluarea vietii.
Cele mai cunoscute teme ale basmului sunt: gemenii ucisi de mama vitrega,
parintii fara copii, dorinta neimplinita, dragostea pentru o fiinta nepotrivita
s.a. Dintre motivele des intalnite enumeram: calatoria, probele initiatice,
catastrofa naturala, metamorfoza s.a.
 “Basmul este o specie a epicii populare (de regula in proza) si culte, cu o
raspandire mondiala, in care se nareaza intamplari fantastice ale unor
personaje imaginare (feti frumosi, zane, animale nazdravane etc.) aflate in
lupta cu forte nefaste ale naturii sau ale societatii, simbolizate prin balauri,
zmei, vrajitoare etc, pe care ajung a le birui in cele din urma ".

Completam aceasta definitie cu cele spuse de G. Calinescu in prefata la

Estetica basmului:

,, Basmul este o opera de creatie literara cu o geneza speciala, o oglindire in

orice caz a vietii in moduri fabuloase. Basmul e un gen vast, depasind cu
mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, observatie morala etc.
Caracteristica lui este ca eroii nu sunt numai oameni, ci si fiinte himerice,
animale ".