Homer

• Secolul al IX-lea i. Hr. (după alte surse al VIII-

lea) pare să fie cu aproximație perioada în
care s-a născut cel mai mare poet epic grec,
părintele literaturii europene, Homer.
• Tradiția înclină să ne transmită, prin milenii,
că numele său real era Melesigenes. Timpul și
locul nașterii marelui aed (rapsod ambulant,
cântăreț) orb au fost mult discutate de către
cărturari. Biografiile lui Homer indică vreo
șapte orașe ca loc de bastină.
• Homer afirma: orice străin ce întreabă cine este cel mai
dulce cântăreț, o singură voce aduce răspunsul: orbul care
locuiește în munții de pe Chios; melodiile sale merită premiul
pentru toate timpurile.

Homer și ghidul său, de William-Adolphe Bouguereau

• Figura lui Homer se află în centrul uneia dintre cele mai aprinse
dezbateri pe care le-a cunoscut vreodată filologia clasică – aceea
referitoare la paternitatea Iliadei şi a Odiseii şi la veridicitatea istorică
a unui poet numit Homer — dezbatere cunoscută sub numele generic
„chestiunea homerică” şi în cadrul căreia poziţiile au alternat de-a
lungul secolelor, când în favoarea, când împotriva existenţei
personajului istoric Homer. Critica contemporană şi-a concentrat
atenţia asupra altor teme, „chestiunea homerică” pierzându-şi în
deceniile din urmă centralitatea, dar figura poetului orb nu a încetat să
fascineze şi să suscite interesul. Dintre numeroasele referiri prezente în
literatura din toate timpurile şi din toate ţările la Homer şi la poemele
sale, merită să fie amintite cel puţin interpretarea figurii poetului
oferită de Vico şi mai ales menţionarea sa de către Dante, care îl
întâlneşte în primul cerc al infernului şi îl prezintă drept „Homer,
poetul suveran” din fruntea şcolii marilor poeţi, „bardul cu vers
scânteietor, ce peste ei ca şoimul se ridică” (Infernul, cântul 4, vv. 88,
• Majoritatea clasiciștilor sunt de acord că, indiferent dacă a existat sau
nu un astfel de rapsod pe nume "Homer", poemele homerice sunt un
produs de tradiție orală, o tehnică veche de generații ce a fost
moștenirea colectivă a multor poeți-cântăreți.
• O analiză a structurii și vocabularului Iliadei și Odiseei arată că
poemele conțin fraze bine conturate ce se repetă; chiar și versuri
întregi sunt repetate. Se poate ca Iliada și Odiseea să fi fost poeme oral
formulate, compuse pe loc de către poet folosind o colecție de versuri
și fraze tradiționale pe care le memorase.
• Cele două mari epopei, "Iliada" si "Odiseea" sunt inspirate din vechile
cântece și balade eroice. Ele povestesc fermecator faptele săvârșite de
luptătorii care au luat parte la războiul Troiei. Cărțile masive au fost
traduse în toate limbile pământului. În românește, versurile au fost
tălmăcite cu măiestrie de George Murnu.
• Homer povesteste în "Iliada" doar un episod din războiul. Troiei, care
a avut loc probabil în secolul al XII-lea î. Hr.
Iliada este o epopee atribuită lui Homer.
 epopeea este un poem epic de mari dimensiuni, în versuri, în
care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, ale unui
singur personaj, ale unui grup de oameni sau ale unui popor,
dominate adesea acțiuni cu totul ieșite din comun care se petrec
în locuri stranii și depărtate.
Iliada este compusă din 15 337 de hexametri dactilici și, din epoca
elenistica, divizată în 24 de cânturi. Textul a fost probabil compus
între 850 și 750 î.Hr. (date deja menționate de către Herodot), deci cu
patru secole după perioada în care istoricii înscriu războiul mitic pe
care acesta îl relatează.
Trăsături ale epopeei:

1.Eroul are o statură impozantă, de o importanță națională sau

internațională și de o mare semnificație istorică sau legendară.
2.Locul acțiunii este întins pe mai multe regiuni.
3.Acțiunile necesită curaj supraomenesc.
4.Forțe supranaturale (zei, îngeri, demoni) iau parte la acțiune.
5.Este folosit un stil elevat.
6.Poetul păstrează viziunea obiectivă.
• Tema epopeii o reprezintă războiul Troiei, în care se confruntă aheii
veniți din Grecia cu troienii și aliații acestora, fiecare tabără fiind
susținută de diverse divinități, cum ar fi Atena, Poseidon sau Apollo.
După zece ani de război, soarta acestuia continuă prin numeroase lupte
colective sau individuale în care se ilustrează figuri ca Aiax, Hector
sau Patroclu. În final, aheii înving grație victoriei lui Ahile care îl
ucide pe Hector, conducătorul troian în luptă directă.
• În cele 24 de cânturi, însumând circa 15.000 de versuri, Iliada
relatează fapte de vitejie excepțională făcute de eroi neînfricați, dintre
care se detașează Ahile. Acesta nu cunoaște teama și alege o moarte
glorioasă unei vieți tihnite, cu certitudinea că eroismul său îi va face
numele nemuritor peste veacuri. Relația sa afectuoasă cu Patrocles
ajută în a-l umaniza și a-l readuce în planul muritorilor.
• Ahile întruchipează virtuțile eroului războinic. Spre deosebire de el,
Hector detestă războiul și nu luptă pentru glorie, ci pentru a-și apăra
cetatea; este iubitor de pace și de rațiune.
• Figurile celor doi eroi reies și din cuvintele pe care și le adresează
înainte de luptă - procedeu des folosit de Homer pentru
caracterizarea personajelor, cuvintele lui Ahile sunt mânioase și
jignitoare, în timp ce Hector vorbește calm și măsurat. Poetul își
caracterizează eroii și din câte un epitet frecvent legat de numele
personajului respectiv, de exemplu „șoimanul Ahile”.
• Alături de eroi intervin
și zeii, conferind operei
un caracter miraculos.
Astfel, Atena îl apără
pe Ahile de sulița lui
Hector, iar Apollo îl
ascunde pe fiul lui
Priam într-o ceață
deasă spre a-l feri de
mânia Peleeanului.
,,Eu sunt câte puțin din tot ce am întâlnit”
Homer
https://www.youtube.com/watch?v=p0qNHpP32m4

• Ex 3 pag.12 manual