• să descrie rolul pe care îl joacă „cultura vorbirii” în relaţiile de grup şi de afaceri; • să precizeze importanţa comunicării oneste şi a tratamentului corect faţă de angajaţi şi clienţii firmei; • să analizeze problemele care apar în urma lipsei comunicării; • să propună modalităţi de dezvoltare a comunicării corecte faţă de clienţii firmei; • să stabilească specificul culturii vorbirii în relaţiile cu clienţii; • să elaboreze o critică constructivă; • să anticipe consecinţele criticii destructive; • să prognozeze schimbări de comunicare managerială în urma cursului de etică; • să direcţioneze comunicarea spre comunicare etică. Barierele de comunicare Dilemele de etică ce stau în faţa persoanei gravitează în jurul noţiunilor de: secret al informaţiei, transmitere de informaţii din interirul organizaţiei spre exterior, zvonul şi bârfa, minciuna, necesitatea de a cere scuze, autocritica. Critica constructivă 1. Critica începe cu o vorbă bună sau cu un compliment 2. Atacarea” problemei şi nu a persoanei. 3. Exprimarea descriptivă. 4. Referire la specific, concret şi nu la global, general. 5. Explicarea consecinţelor atât pentru grup, cât şi pentru sine. 6. Aflarea cauzei comportamentului sau a problemei. 7. Validarea interlocutorului. 8. Congruenţa în comportamentele de comunicare. 9. Asigurarea continuităţii în procesul de comunicare. 10. Asumarea răspunderii pentru afirmaţiile făcute. 11. Ascultare suportivă.