Intoxicații cu substanțe

hipnotice și
recreaționale
Cuprins
Introducere
01 Definirea și importanța conștientizării riscului de intoxicații

Substanțele hipnotice și recreaționale

02 Ce reprezintă și exemple de substanțe

Simptomele intoxicației
03
Diagnostic ți tratament

05 Prevenția intoxicațiilor
Definirea intoxicării cu substanțe
hipnotice și recreaționale:
Intoxicația cu substanțe hipnotice și recreaționale se referă la starea
de alterare a funcțiilor normale ale corpului și minții cauzată de
consumul excesiv sau abuzul de substanțe care au efecte sedative,
hipnotice sau recreaționale.
Aceste substanțe pot fi de origine naturală sau sintetică și sunt
utilizate în principal pentru a inducere stări de relaxare, euforie sau
chiar somn.
Importanța conștientizării asupra riscurilor
intoxicațiilor :
1. Siguranța și sănătatea individului: coștientizarea riscurilor pentru
prevenirea daunelor grave sau chiar a deceselor.
2. Prevenirea dependenței: Cu informații adecvate, indivizii pot lua
decizii de a evita abuzul consumului de substanțe și pot căuta
ajutor în cazul în care este necesar.
3. Educația și conștientizarea publică: Creșterea nivelului de
conștientizare, cu privire la riscurile intoxicației cu substanțe
hipnotice și recreaționale, poate contribui la reducerea abuzului
de astfel de substanțe în comunitate și la promovarea unui
comportament mai responsabil.
SUBSTANȚELE HIPNOTICE
Substanțele hipnotice au capacitatea de a induce somn și de a produce stări de
relaxare sau de calmare.

Aceste substanțe sunt adesea utilizate pentru a trata tulburările de somn sau pentru a
reduce anxietatea și tensiunea.

Ele acționează asupra sistemului nervos central, influențând neurotransmițătorii și

receptorii în creier.
 Benzodiazepinele Barbituricele Nebenzodiazepinele
• Flurazepam, • Barbital, • zopiclon,
• flunitrazepam, nitrazepam, • fenobarbital, • zolpidem,
• clonazepam, • amobarbital, • zaleplon
• oxazepam • butabarbital,

Neurolepticele Derivaţii GABA H1-antihistaminicele

• olanzapină, • oxibat de sodiu, • Difenhidramină,
• clorpromazină, • fenibut • doxilamină,
• levomepromazină,
• prometazină,
• cloropiramină
 Sedativele Anxioliticele Antidepresivele
• preparatele de valeriană, • diazepam, • amitriptilină,
• pasifloră, • clordiazepoxid, • trazodonă,
• talpa-gâştei • clonazepam • doxepină

Agoniştii receptorilor Antagoniştii orexinei:

melatoninici: • suvorexant,
• almorexant
• melatonină,
• ramelteon,
• tasimelteon;
Efectele hipnoticelor

Inducerea somnului Relaxarea musculară

Euforie ( în abuz) Reducerea anxietății

SUBSTANȚELE RECREAȚIONALE
Substanțele recreaționale, cunoscute și sub denumirea de
droguri de recreere sau droguri ilegale, sunt substanțe
chimice sau naturale care sunt consumate în principal
pentru a obține senzații plăcute, pentru a experimenta stări
alterate de conștiență sau pentru a se distra.

Aceste substanțe nu au în general utilizări medicale

legitime și sunt adesea asociate cu abuzul de droguri.
CREDITS: This presentation template was created by Slidesgo,
including icons by Flaticon and infographics & images by Freepik
 Marijuana
conține compuși activi numiți
cannabinoidi, cu delta-9-
tetrahidrocannabinol (THC) fiind cel
mai cunoscut. Este folosită pentru
efectele sale psihoactive și pentru a
produce stări de relaxare și euforie
Cocaina
Cocaina este un stimulant
puternic care poate produce
stimulare și euforie temporară.
Ecstasy
MDMA este o substanță sintetică
care este frecvent consumată la
petreceri și evenimente sociale
pentru a produce stări de euforie,
stimulare
Metamfetamina
Metamfetamina este un alt stimulant
puternic, cunoscută pentru capacitatea
sa de a crește energie, atenția și starea
de alertă.
LDS
LSD este un halucinogen puternic care
produce modificări profunde ale
percepției, gândirii și conștienței. Este
cunoscut pentru efectele sale vizuale
și psihedelice.
Heroina
Heroina este un opiat care
produce senzații de euforie,
sedare și amețeală
Efectele substanțelor recreaționale
1. Euforie
2. Stări de relaxare sau de stimulare
3. Halucinații
4. Empatie și sociabilitate
5. Dependență și riscuri pentru sănătate
 Simptomatologia
Subs. Hipnotice Subs. Recreaționale
1. Somnolență excesivă 1. Euforie excesivă
2. Confuzie mentală 2. Modificări ale percepției
3. Slăbiciune musculară 3. Creșterea sau scăderea pulsului
4. Dificultăți de concentrare 4. Anxietate sau paranoia
5. Tulburări de vorbire 5. Dificultăți în coordonare
6. Stare de somnolență sau de amorțeală 6. Insomnie ulterioară
7. Dificultăți de echilibru
• Deprimarea SNC
• Deprimarea respiratorie
• Hipotensiune
• Diureza este scăzută prin scăderea tesnsiunii arteriale
• Bradicardie
• Hipotermie (din cauza deprimării centrale)
• Hipotonie musculară (duce la relaxarea musculaturii mandibulei și a limbii, cu
căderea posterioare a acesteia și blocarea glotei)
• Mioză
• Edem pulmonar acut (datorat creșterii permeabilității pulmonare)
• Convulsii
Există trei elemente componente principale în
diagnosticarea intoxicațiilor :
1. Diagnosticul clinic și instrumental care se stabilește în baza datelor de
anamnestic, studierii circumstanţelor intoxicaţiei la locul accidentului,
observării in dinamică a evoluţiei clinice cu scop de evidenţiere a simptomelor
specifice pentru un oarecare toxic.
2. Diagnosticul de ladorator este orientat la identificarea calitativă și cantitativă a
preparatelor toxice în mediile biologice ale organisiului (sînge, urină, lichidul
cefalorahidian ș.a.).

- Cercetările toxicologice identificarea precoce calitativă și cantitativă a

preparatelor toxice.
- Cercetările biologice determinarea schimbărilor biochimice sanguine sau
tisulare, caracteristice pentru un anumit gen de intoxicaţie;
- Cercetările biochimice nespecifice determină gradul de lezare toxică a funcţiei
ficatului, rinichilor, coagulării, echilibrului acido-bazic, hidroelectolitic etc.
3. Diagnosticul morfopatologic este efectuat cu scop de identificare postmortem a
unor semne specifice pentru anumite preparate toxice
Tratamentul intoxicaţiilor
Principii generale
• Întreruperea contactului cu toxicul, de la nivel de organism pina la nivel celular
• Reversarea leziunilor provocate
• Profilaxia complicațiilor și leziunilor secundare
• Tratament de susținere a funcțiilor vitale

Metodele de detoxicare activă

1. Metode de stimulare a proceselor naturale de detoxicare;
2. Metode de terapie antidot (farmacologică);
3. Metode de detoxicare artificială.
Metodele de stimulare a proceselor naturale de
detoxicare:
1. Sanarea tractului gastro-intestinal:
2. Metoda de perfuzie masiva cu diureza forţată.
3. Hiperventilarea curativa
4. Reglarea activităţii fermentative.
5. Oxigenarea hiperbarica (OHB)
Metodele de detoxicare artificială
1. Exsanguinotransfuzia 8. Enterosorbtia
2. Hemodiluția ( terapia de infuzie) 9. Fiziohematerapia
3. Plasmafereza detoxicantă
4. lLimforeea detoxicantă
5. Hemodializa precoce
6. Dializa peritoneala
7 . Hemosorbția detoxicantă
 Detoxicarea antidot (farmacologica)
Există patru grupuri principale de antidoti:
1. Antidoti chimici (toxicotropi )- compusii de tiol (unitiol, mecaptid) utilizaţi in
tratamentul intoxicaţiilor cu compusi ai metalelor grele si arseniului;
2. Antidoti biochimici (toxico-cinetici ) reactivatorii colinesterazei (oximele)
utilizate în intoxicaţiile cu preparate organofosforice; albastru de metilen în
intoxicaţiile cu methemoglobinizante; alcoolul etilic în intoxicaţiile cu alcool metilic
si etilenglicol; antioxidantii în intoxicaţiile cu tetraclorura de carbon.
3. Antidoti farmacologici (simptomatici ) În toxicologia clinica mai pe
larg se utilizează antagonismul farmacologic dintre atropină si
acetilcolina în cazul intoxicaţiilor cu compusi organofosforici; dintre
prozerina si pahicarpina; intre clorurade potasiu si glicozidele cardiac;
naloxona în intoxicații cu opioide; flumazenil în intoxicație cu
benzodiazepine.

4. Imunotrerapia antitoxica presuune utilizarea serurilor antitoxice în

cazul intoxicaţiilor cu toxice de origine animală (mușcături de sarpe și
insecte veninoase). Un neajuns esenţial al imunoterapiei antitoxice este
eficacitatea redusă în cazul utilizării tardive (peste 3-4 ore după
intoxicare), cît și probabilitatea anafilaxiei.