Professional Documents
Culture Documents
Avortul 12e
Avortul 12e
• In cazul acestor probleme există argumente pro sau contra care trebuie analizate
critic, evidenţiindu-se contradicţiile sau punctele slabe, consecinţele adoptării lor în
practică.
• ARGUMNTE PRO • ARGUMENTE CONTRA
1. Aproape toate avorturile au loc in primul trimestru, cand 1. Din moment ce viata incepe in momentul conceptiei,
fetusul nu exista independent de mama. Din moment ce este avortul este inrudit cu crima, caci presupune luarea vietii.
atasat prin placenta si cordul ombilical, sanatatea lui depinde de Avortul este un act de sfidare a ideei comun acceptate de
sanatatea ei si nu poate fi privit ca entitate separata, caci nu sanctitate a vietii umane.
poate trai in afara pantecelui.
2. Nicio societate civilizata nu permite ranirea intentionata
.
2. Daca e sa o luam adliteram, si ovulele fertilizate in vitro sunt
a altei fiinte umane sau luarea vietii altcuiva fara a pedespi
vieti, dar astea sunt, in mod curent, irosite. Putem vorbi si in acest act, iar avortul nu este nicidecum diferit.
acest caz de crima?. 3. Adoptia este alternativa viabila la avort si are acelasi
3. Adoptia nu este alternativa avortului, caci este alegerea rezultat. Nu exista copil nedorit, cu atatea familii care abia
femeii de a-si da sau nu copilul spre adoptie. asteapta sa infieze.
4. Avortul este o procedura medicala sigura. Vasta majoritate a 4. Un avort poate duce la complicatii medicale.
femeilor – 88% – care fac avort, trec prin procedura in primul
5. In cazul violului sau al incestului, medicul se poate
trimestru de sarcina, iar riscul de complicatii este de sub 5%.
asigura ca femeia nu ramane insarcinata. Avortul
Sanatatea ulterioara a femeii nu este afectata, si nici abilitatea ei
de a ramane insarcinata pe viitor. pedepseste copilul nenascut care nu a comis nicio
infractiune.
5. In cazul violului sau incestului, fortarea unei femei care a
ramas insarcinata in urma unui astfel de act violent duce la 9. Majoritatea celor care fac avort sunt minore sau femei
traume serioase. Adesea femeii ii este teama sa vorbeasca sua neexperimentate care nu inteleg pe deplin ceea ce fac.
nu stie ca este insarcinata, asa ca pilula de a doua zi este 10. Avortul duce mai mereu la durere sufleteasca.
ineficienta.
Avortul în perioada comunistă
• Decretul 770 - În toamna anului 1966, Nicolae Ceaușescu abrogă Decretul 463 — cel
adoptat în anul 1957 prin care predecesorul lider comunist, Gh. Gheorghiu Dej
liberalizase avorturile clasice și emite Decretul 770 pe 1 octombrie. Decretul 770,
promulgat sub semnătura lui Chivu Stoica.
• În perioada Ceaușistă nu existau măsuri contraceptive, iar majoritatea femeilor care doreau să nu nască
ajungeau să folosească diverse soluții improvizate. De multe ori, operațiile de urgență se făceau doar cu
aprobarea milițianului sau a procurorului din spital, iar aceștia stăteau chiar în sala de operații ca să
verifice dacă medicul poate interveni sau nu.
• În ciuda Decretului 770, deși pedepsele erau aspre, în câțiva ani s-a dezvoltat o adevărată industrie a
avorturilor clandestine. În 1969, la doi ani după interzicerea avorturilor, Ceaușescu reușise să dubleze
natalitatea și să „producă” primul milion de copii peste sporul natural al populației.
Avortul după 1989
• Imediat după Revoluția din 1989, au fost abrogate decretele 770 și 411 și a fost trecut
Decretul-lege 1/27.12.1989, care prevede, disponibilitatea la cerere a avorturilor în primele 3
luni de sarcină. Dincolo de legalizarea avorturilor, vor deveni disponibile și mijloacele de
contracepție, anterior ilegale sub regimul ceaușist.
• Este estimat că spitalele făceau între 70 și 100 de avorturi pe zi în vara lui 1990 - cererea era la fel de ridicată ca
în ianuarie 1990, când decretul intrase în funcție. Datele arată că, în 1990, în România au avut loc 1 milion de
avorturi, de trei ori mai multe decât nașteri. Deși avortul devenise legal, acest lucru nu a oprit practica
avorturilor în afara cabinetelor medicale. Ele aveau loc din cauza lipsei de încredere a persoanelor gravide în
sistemul de sănătate.
• Nu există nicio lege care să interzică avorturile în spitalele de stat, însă medicii pot refuza să facă întreruperi de
sarcină din considerente morale. Spitalele sunt, însă, obligate să ofere o alternativă persoanelor gravide care vor
această procedură.
Drepturile fetusului si ale femeii
• Drepturile reproductive ale femeilor au fost şi sunt în continuare în centrul unor confruntări politice
semnificative. Dezbaterile cu privire la dreptul femeilor de a recurge la avort sau cu privire la dreptul statului de
a l interzice s au accentuat in conditiile in care tot mai multe state au adoptat legi antiavort.
• Avortul este uneori tratat doar ca o problema ce implica drepturile fetusului ,iar alteori doar ca o problema ce
implica dreptul femii de a recurge la avort. Negarea avortului inseamna a nega dreptul femeii de a decide asupra
propriului corp care atenteaza dreptul femeii la viata , libertate si integritate fizica .Insa recunoasterea dreptului
femeii de a face avort inseamna negarea dreptului fetusului la viata,iar daca acestuia i se recunoaste dreptul la
viata ,atunci avortul ar fi un eveniment greu de justificat ,cu exceptia cazurilor extreme care pun in pericol viata
femeii . Orice ucidere necesita o justificare si este greu de justificat uciderea unei fiinte care n are experiente
senzitive
• Unii filosofi considera ca fetusul pentru a avea dreptul la viata trebuie sa indeplineasca caracteristica de a fi
cabail de a avea stari mentale, de care un fetus nu este capabil .Astfel , drepurile si libertatea de alegere ar trebui
detinute de catre femei .
• Activismul menit să garanteze femeilor un context legal pentru a dispune de propiul corp a dus la apariţia
conceptului de drepturi reproductive, care au fost incluse în categoria drepturilor umane în 1994. Drepturile
reproductive sunt fundamentate în jurul ideei că femeile şi bărbaţii trebuie să aibă control asupra propriei vieţi
sexuale, fără a fi permise politici statale coercitive.
INTERDICTII ALE AVORTULUI
• În Europa, interdicția totală este o excepție. Avortul este ilegal în Malta – unde pedeapsa variază de la
18 luni la trei ani de închisoare, precum în Andorra și Vatican. În San Marino, avortul a fost declarat
infracțiune încă din 1865, pedepsită cu trei ani de închisoare pentru femei și șase ani pentru medici.
• În restul lumii, avortul este interzis în aproximativ cincisprezece țări de pe trei continente – Africa,
America Latină și Asia: Congo, Djibouti, Egipt, Guineea-Bissau, Madagascar, Republica Democrată
Congo, Senegal, Honduras, Nicaragua, Surinam, Haiti, Republica Dominicană, Filipine și Laos. Se
adaugă și statul insular Palau(Oceania).
• El Salvador a adoptat o legislație draconică în anii 1990, care interzicea întreruperea sarcinii în toate
circumstanțele, chiar dacă viața femeii era în pericol, notează Le Parisien. Avortul este pedepsit
teoretic cu doi până la opt ani de închisoare, dar judecătorii pot considera că orice pierdere a copilului
este „omucidere agravată”, pedepsită cu 30 până la 50 de ani de închisoare.
• Avortul este accesibil doar în caz de pericol pentru viața mamei în Coasta de Fildeș, Libia, Uganda,
Sudanul de Sud, Irak, Liban, Siria, Afganistan, Yemen, Bangladesh, Birmania, Sri Lanka,
Guatemala, Paraguay sau Venezuela.
• În Brazilia, accesul la avort este, de asemenea, foarte limitat, în cazurile de viol, risc pentru mamă
sau malformații grave ale fătului.
• În 2017, Chile a încheiat aproape 30 de ani de interdicție totală a avortului, autorizat acum în
cazuri de risc pentru viața mamei, viol și neviabilitatea fătului.
• În Polonia, Curtea Constituțională a restricționat printr-o decizie din 22 octombrie 2020 dreptul la
avort, interzicând procedura în caz de malformație fetală. Avortul este permis numai în caz de viol,
incest sau atunci când viața mamei este în pericol.
• În Irlanda, avortul este legal doar din septembrie 2018, în urma unui referendum istoric care abrogă
interdicția constituțională în această țară catolică. De asemenea, a fost liberalizat în octombrie
2019 în Irlanda de Nord, singura parte a Regatului Unit unde a rămas interzis. Avortul este legal în
Marea Britanie din 1967.
• În Statele Unite, avortul a fost autorizat printr-o celebră hotărâre a Curții Supreme („Roe v. Wade”)
în 1973, garantând dreptul femeilor de a avorta atâta timp cât fătul nu este viabil, în jurul a 22 de
săptămâni de sarcină. Dar statul Texas a adoptat o legislație foarte restrictivă, care a intrat în
vigoare la 1 septembrie 2021, interzicând avortul după ce bătăile inimii embrionului sunt detectate.
Singura excepție este urgența medicală.
CONSECINTELE AVORTULUI
• Acestea sunt de 5 tipuri:
1.IMEDIATE-survin în primele 3 ore de la avort
2.PRECOCE-apar după primele 3 ore, până la 28 de zile după avort
3.TARDIVE-apar după 28 zile de la avort
4.MORTALITATEA
5. SINDROMUL POST-AVORT
• 1. Consecintele immediate sunt: hemoragia
uterine, perforaţia uterine, leziunea colului
uterin.
• 2. Consecinta precoce este retenţia • 5. Sindromul post-avort
produsului de concepţie (avand ca rezultat El reprezintă o exteriorizare, prin
infecţia sau sângerarea). intermediul simptomelor psihice, a stării
• 3.Cosecintele tardive sunt: anomaliile de păcat în care se află persoana
menstruale, infertilitatea sau sterilitatea respectivă, după un avort provocat.
secundară, tulburări psihice, remuşcări
obsesive sau sentiment de vinovăţie. Sindromul postavort este totalitatea
• 4.Mortalitatea, unde rata decesului după simptomelor psihice apărute imediat sau
avort este de 0-2 decese / 100.000 la un anumit interval de timp după avort.
proceduri, cauzele majore fiind: infecţia,
embolism, hemoragie şi complicaţii ale
anesteziei locale sau generale
• Exista insa si consecinte asupra familiei si societatii.
Urmări asupra familiei. Din cauza urmărilor fizice sau psihice care apar
la părinţi, apar, evident, şi dereglări ale relaţiilor dintre membrii familiei.
Pierderea motivaţiei, „răceala” emoţională, dezamăgirile şi alte stări
nevrotice sau psihotice cauzate de omor sunt simţite şi copiii născuţi.
Urmări asupra societăţii. Societatea ar fi mult mai fericită dacă membrii
ei nu ar fi răniţi de traumatismul uciderii copiilor nenăscuţi. Orice boală
fizică sau psihică a indivizilor se reflectă asupra întregii societăţi. În afară de
aceasta, uciderea copiilor nenăscuţi a dus la o scădere dramatică a natalităţii.