Fauna Republici Moldova

Eaborat de eleva Damir

 Fauna Republici Moldova
• Fauna Republicii Moldova numără circa 14.800 de specii de animale, dintre care:
• Vertebrate – 461 specii (mamifere – 70 specii, păsări – 281 specii, reptile – 14 specii, amfibieni –
14 specii, pești – 82 specii).
• Nevertebrate – 14.339 specii, inclusiv insecte (cca 12.000 specii).
• Lumea animală depinde implicit de caracterul florei care îi oferă hrană, adăpost și siguranță. Fauna
Moldovei cuprinde circa 17 mii de specii animale dintre care 16,5 mii sunt nevertebrate și 460 de
vertebrate. Fauna vertebratelor include 70 specii de mamifere, 281 specii de păsări, 14 specii de
reptile, 14 specii de amfibieni și 82 specii de pești. În a doua ediție a Cărții Roșii sunt înscrise 16
specii de mamifere, 39 de specii de păsări, mai vulnerabile și periclitate cele răpitoare , 8 reptile, 1
amfibian, 12 pești, 1 chișcar, 37 insecte, 1 crustaceu și 3 moluște. În pădurile Moldovei se pot
distinge unele specii de animale ca: căprioara, mistrețul, vulpea, bursucul, veveriță, jderul sau
pisica sălbatică și specii de păsări ca coțofana, pupăza, privighetoarea, mierla. În zonele de stepă se
găsesc și următoarele specii de rozătoare: șoarecele de câmp, hârciogul, iepurele, popândăul, de
păsări: ciocârlia, prepelița, potârnichea, și mai rar, dropia și alte animale precum bursucul și vulpea.
 Jderul de piatră
• Jderul de piatră sau beica (Martes foina) este un mamifer carnivor
nocturn din familia mustelidelor, cu blană prețioasă, de culoare brun-
închis, cu nuanțe spre violaceu, cu puful alb, și o pată pe piept albă cu
prelungiri pe cele două picioare anterioare. Are greutatea de 0,9-1,2
kg. Trăiește 10-12 ani. Se hrănește cu șoareci, șobolani, iepuri, păsări
de curte, fructe de pădure. Este răspândit în Europa și Asia Centrală,
inclusiv în România și Republica Moldova. Preferă pădurile întinse și
liniștite din zona de deal, se întâlnește frecvent și în zona de câmpie
și în Lunca Dunării și în apropierea de localități sau chiar în localități
(șuri, pătule de porumb, grajduri). Împerecherea are loc pe la mijlocul
verii, în lunile iulie-august. Gestația durează 8 luni și jumătate.
Femela fată 2-7 pui, orbi până la vârsta de 3-4 săptămâni. Este vânat
pentru blana sa valoroasă. Este o specie folositoare hrănindu-se cu
șobolani și șoareci. Sunt descrise câteva subspecii. În România și
Republica Moldova trăiește subspecia Martes foina foina.
Mistrețul
• Mistrețul (denumire științifică Sus scrofa) este un mamifer sălbatic
omnivor, în general nocturn. Aria sa de răspândire cuprinde întreaga
Europă, nordul Africii inclusiv Munții Atlas, mare parte din Asia,
întinzându-se la sud până în Indonezia (harta alăturată este imprecisă,
incluzând ca arie de răspândire și zonele ocupate de specii înrudite, cum
ar fi pecariul). În România populează pădurile, începând cu Delta și
Lunca Dunării, până în desișurile Carpaților. Este colorat negru - cafeniu.
Scoate sunete foarte asemănătoare celor ale porcilor domestici. Colindă în
turmă pădurile și culturile agricole de la marginea acestora. Produce
stricăciuni în special în lanurile de porumb și cartofi. Scroafa fată 4-6
purcei, pe care hrănește cu lapte. Este vânat pentru trofeu și pentru carne.
Poate ataca omul, de aceea întâlnirea cu aceste animale trebuie evitată.
Dentiția este adaptată modului de hrănire și e formată din incisivi, canini
și măsele. Trunchiul său este puternic, îndesat, turtit lateral, mai rotunjit la
umeri și mai lat la șale. Râtul lung se termină cu un disc mobil, susținut
de un os cu care poate săpa și pământul tare.
Mistrețul este un mamifer artiodactil de circa 1,5 m lungime, 1 m înălțime
 Căprioara
• Căprioara[4] (Capreolus capreolus) este o specie de
mamifere rumegătoare ceÎnălțimea la greabăn este
între 65–75 cm iar lungimea corporală poate varia
între 95 și 135 cm.
La unele specii, dimorfismul sexual este foarte
pronunțat: Masculul, Capreolus capreolus L, numit
căprior[5], are dimensiuni mai mari decât femela și
posedă coarne, cântărind între 20 și 30 kg. A nu se
confunda cu cerbul (Cervus elaphus L.), un animal
înrudit, de dimensiuni mult mai mari, care are greutatea
cuprinsă între 180 și 300 kg. Longevitatea este apreciată
la 12-15 ani. Căprioara este vânată pentru blana sa de
culoare roșie brună sau roșie-căramizie, devenită
cenușie pe timp de iarnă aparține familiei Cervidae.
 Viezurele sau bursucul
• Viezurele sau bursucul (Meles meles, Linne, 1758) este un mamifer
omnivor din genul Meles, familia Mustelidae.Se hrănește cu fructe,
semințe, larve, gasteropode, ouă (furate din cuiburile păsărilor ce cuibăresc
la sol) etc.
• Este mare amator de porumb, pe care îl îngrămădește în vizuină în cantități
de până la 50 kg de știuleți. În general, toamna își face provizii, iarna având
o activitate foarte redusă; grăsimea pe care o câștigă toamna îi asigură în
iernile mai blânde supraviețuirea chiar și fără rezervele din vizuină.
• Spre deosebire de alte animale și mai ales de vulpe, viezurele este un
animal deosebit de curat. Vizuinele complexe, aflate chiar și la 2 metri sub
pământ, cu galerii lungi, de 7–8 m, au prevăzute încăperi separate pentru
locuit, pentru provizii și pentru excremente, acestea din urmă fiind periodic
astupate și înlocuite cu altele noi. Mania viezurelui pentru curățenie este
folosită uneori de vulpe, care, pentru a obține o vizuină nouă fără efort, se
"ușurează" de câteva ori la intrarea vizuinii viezurelui, făcându-l să se mute
(atât timp cât nu este prinsă). De altfel, simpla instalare a unei vulpi în
apropiere determină mutarea viezurelui, care nu suportă duhoarea grea ce