Material

DE CONSTRUCȚ
1. Clasificați rocile în funcție de:
a. geneză.
b. structură.
c. textură.
d. densitate în stare uscată.

a) După modul de formare:

Roci magmatice (eruptive): iau naştere ca urmare a solidificării topiturii

silicioase (magma) în drumul ei spre suprafaţa pământului.

Roci sedimentare: iau naştere prin depunerea succesivă a produselor

de coroziune (produsele rezultate ca urmare a acţiunii agenţilor externi —
apa, vântul, temperatura - asupra altor roci preexistente).

Roci metamorfice: iau naştere -ca urmare a acţiunii presiunii şi

temperaturii ridicate-asupra rocilor eruptive-sau sedimentare, roca de
bază schimbându-şi structura, compoziţia chimică şi textură.
b) După structură:

Roci cu structura holocristalină, alcătuite numai din minerale

cristalizate complet;

Roci cu structura hemicristalină, alcătuite dintr-un amestec de

minerale cristalizate şi minerale amorfe.

Roci amorfe (vitroase), formate numai din minerale amorfe.

c) După textură (modul de aranjare în spaţiu a mineralelor

componente):

Roci cu textura neorientată sau masivă, când aranjarea în spaţiu a

mineralelor nu este ordonată.

Roci cu textură stratificată, la care toate straturile sunt alcătuite din

aceleaşi minerale.

Roci cu textura şistoasă, la care straturile sunt alcătuite din minerale

diferite.
d) După densitatea in stare uscată:
Roci uşoare, având densitatea < 1800kg/ms3.
Roci-grele, având densitatea > 1800kg/m3.

Clasificați rocile magmatice

ROCI MAGMATICE
- roci intrusive (de adâncime) care se caracterizează printr-o structură holocristalină şi o textură neorientată;

Rocile granitice sunt roci intrusive -> granitul.

- roci filoniene, formate prin răcirea şi întărirea magmei în apropierea suprafeţei scoarţei terestre;

Rocile porfirice sunt roci filoniene' din care fac parte porfirul şi dacitele filoniene.

-roci efuzive, formate prin întărirea într-un timp foarte scurt a magmei la suprafaţa pământului,-fapt care determină
structura lor hemicristalină sau amorfă.

Rocile bazaltice sunt roci efuzive din care fac parte bazaltul, andezitul, trahitul şi dacitele efuzive.
2. Clasificați rocile sedimentare
ROCI SEDIMENTARE
Se clasifică, în funcţie de agenţii care au contribuit la formarea lor:
- roci sedimentare detritice, care se formează prin-depunerea sfărâmăturilor rezultate în urma procesului de eroziune.
Depunerile pot fi necimentate (prundişurile, nisipurile, grohotişurile) şi cimentate, ca rezultat al depunerilor substanţelor
conţinute în apa care circulă printre particulele necimentate (din grohotişuri rezultă breciile, din
pietriş rezultă conglomeratele, iar nisipul cimentat formează gresiile).

- rocile sedimentare de precipitaţie se formează prin cristalizare sau

precipitare din soluţii saturate. Roca reprezentativă este ghipsul
Din această categorie de roci mai fac parte şi calcarele de precipitaţie,cu diferite grade de compactitate:
- calcarul compact - utilizat ca materie primă la obţinerea varului şi cimentului;
- tuful calcaros - utilizat ca material termoizolator;
- Travertinul - utilizat ca material de placare a fațadelor - sub formă de plăci şlefuite.

- rocile sedimentare organogene se formează în urma procesului de depunere şi acumulare a resturilor de natură organică.
Diatomitul şi tripoli rezultă din depunerile scheletelor silicioase ale unor microorganisme marine, numite diatomee-şi sunt
utilizate ca adaosuri hidraulice în industria lianţilor; calcarul cochilifer, rezultat al depunerilor cochiliilor calcaroase,
cimentate în decursul timpului este utilizat ca agregat pentru betoane uşoare.
3. Dați patru exemple de roci metamorfice și precizați care este proveniența lor

-din rocile eruptive -> gnaisul şi micaşisturile;

-din gresiile silicioase -> cuarţitele, caracterizate de o duritate foarte mare;
-din calcar -> marmura, rocă frumos cristalizată; compactă;
-din argilă -> ardezia, roca ce se desface cu uşurinţă în plăci subţiri.

4. a. Enumerați minimum 4 produse de balastieră.

b. Enumerați și schițați 2 produse din piatră prelucrată.
c. Enumerați produsele din piatră naturală pentru drumuri și precizați pentru fiecare sortimentele
comerciale.
d. Enumerați 6 produse de concasare din piatră naturală.

a. nisip (0-8) mm: nisip fin (0-1) mm;

nisip mijlociu (1-4) mm;
nisip grăunţos (4-8) mm;
Pietriș: (8-70) mm: sort (8-16) mm;
mărgăritar (16-31,5) mm;
sort (31,5-70) mm
balast - amestec natural de pietriş şi nisip;
bolovani - cu dimensiuni mai mari de 70 mm.
b. Moloanele: sunt pietre naturale fasonate pe o faţă Piatra de talie este o piatră fasonată pe toate feţele, având forma
şi pe o porţiune din feţele adiacente (3-7) cm. geometrică dorită, de regulă paralelipipedică sau trapezoidală,
când se utilizează la bolți.
c. Pavelele sunt normale, de tip dobrogean, transilvănean şi abnorme

Calupurile au formă cubică cu latura de 9 cm sau aproape cubică

Bordurile sunt de 3 feluri:

-borduri pentru încadrare
-borduri pentru trotuare
-borduri speciale, de formă curbă pentru racordări

Piatra concasată, obținută prin concasarea rocilor dure, este

utilizată la realizarea betoanelor de mare rezistenţă,n
mortarelor, betoanelor şi mortarelor asfaltice.
d. - filer
- nisip de concasare
- savură
- split,
- criblură
- piatra de mosaic
5. a. Enumerați 9 elemente de construcții din piatră naturală.
b. Care sunt condițiile fizice și proprietățile mecanice impuse pietrei naturale?
c. Explicați coroziunea pietrei naturale din perspectiva agenților fizici și chimici care acționează asupra ei.
d. Numiți 3 măsuri de ordin constructiv folosite pentru protejarea pietrei naturale.
e. Care sunt măsurile de tratare superficială a pietrei, ulterior punerii sale în operă?

a.
- trepte şi contratrepte pentru scări;
- glafuri şi solbancuri pentru ferestre;
- dale şi plinte pentru placarea încăperilor;
- brâuri, solbancuri şi cornişe pentru lucrări anexe la clădiri.

b. Proprietăţi fizice de bază ale pietrei naturale;

- „densitatea (aparentă, densitatea în grămadă etc.);
- porozitatea;
- compactitatea;
- absorbţia de apă;
- umiditatea.
Proprietăți mecanice: duritatea, rezistenţa la compresiune, rezistenţa la
şoc, rezistenţa la uzură şi rezistenţa la înghetţ-dezghet.
c. Cei mai frecvenți agenţi fizici care acţionează asupra pietrei naturale sunt apa, aerul, vântul şi
temperatura.
Din cauza-fisurilor, porilor sau capilarităţii, apa pătrunde în masa pietrei şi prin mărirea volumului, ca
urmare a variațiilor de temperatură apar eforturi de întindere în piatră (fenomen denumit eroziune)
care produc exfolierea ei.
Un alt mod de agresivitate al apei este cauzat de cristalizarea sărurilor dizolvate în apă prin evaporarea
acesteia.
Această cristalizare poate avea loc în stratul superficial sau la suprafaţa pietrei, când cristalele depuse au
aspectul de mucegai.
Acţiunea agresivă de natură chimică se datorează prezenţei în aerul atmosferic a bioxidului de carbon şi
a bioxidului de sulf, compuşi cu caracter acid care reacționează cu componenţii mineralogici de natură
bazică din piatră, formând săruri solubile care vor fi spălate de ape — fenomen denumit coroziune.

d. Măsurile de ordin constructiv:

a) utilizarea de pietre cu caracteristici corespunzătoare;
b) evitarea suprafeţelor orizontale sau uşor înclinate;
c) executarea de hidroizolaţii.
e. Protejarea pietrei prin tratarea suprafeţei sale, după punerea în operă,
se face prin:
a) acoperirea cu un strat de compuşi chimici-organici, realizându-se o peliculă protectoare, sau astuparea porilor;
b) tratarea suprafeţelor cu o soluţie de sare care reacţionează cu agentul chimic agresiv neutralizându-l;
c) o peliculă protectoare realizată prin vopsirea cu uleiuri sicative, diluate într-un. solvent volatil, pentru că uleiul
pătrunde în porii pietrei, este rezistentă şi impermeabilă; modifică aspectul natural al pietrei.

6-14. Definiți și dați exemple pentru fiecare categorie în parte, de la a la g: a. lianți minerali. b. lianți nehidraulici. c.
lianți hidraulici. d. lianți neclincherizați. e. lianți clincherizați. f. lianți unitari. g. lianți amestecați.

Lianţii minerali sunt substanţe pulverulente care în amestec cu apa formează paste vâscos-plastice; acestea se întăresc în
timp, sub efectul unor procese fizico-chimice. Ex: Ipsos,ciment

Lianţi nehidraulici sau aerieni cuprind totalitatea materialelor care în amestec cu apa sau soluţiile apoase ale unor săruri
dau o masă plastică ce se întăreşte numai în mediu uscat. După întărire nu sunt stabili la acţiunea apei
din cauza solubilizării parţiale care determină scăderea rezistenţelor mecanice. Ex: Argile,Ipsos

Lianţii hidraulici se întăresc-atât în mediu uscat cât şi în mediu umed şi după întărire prezenţa apei favorizează
comportarea lor. În funcţie de compoziţia materiei prime şi de temperatura la care se ard, lianţii hidraulici pot fi
neclincherizaţi şi clincherizaţi. Ex: Ciment,Varuri hidraulice
Lianţii neclincherizaţi se obţin prin arderea materiei prime la o temperatură inferioară apariţiei topiturilor parţiale; după
ardere produsul finit rămâne poros. Ex: Varuri hidraulice

Lianţii clincherizaţi rezultă dintr-un amestec de materii prime astfel dozat ca la temperatura-de ardere să apară în masa lui
topituri parţiale, topitură care. la răcire se solidifică în porii materialului obținându-se o structură compactă a materialului
finit. Fenomenul se numeşte clincherizare iar produsul astfel obţinut clincher.Ex: Cimentul

Lianţii unitari: la produsul de bază sunt adăugate adaosuri, în proporţie de max. 10 % din masa acestuia, pentru a-i îmbunătăţi
proprietăţile. Adaosurile se introduc în timpul măcinării produsului de bază,Ex: Ciment,Varuri Hidraulice

Lianţii amestecați provin din lianţi unitari în care, la măcinare, proporţia de adaosuri introduse variază între 10-85 % din
masa lantului. Ex: Ciment Portland cu adaosuri active,Var gras cu adaosuri active

6.Câte tipuri de argile cunoașteți, cum se numesc și prin ce se deosebesc ele?

-argile caolinitice ,au o plasticitate mică şi variaţii de volum reduse, fiind utilizate în industria materialelor ceramice,
componentul lor principal este caolinitul
- argilele montmorillonitice ,au plasticitate ridicată, variaţii mai mari de volum la schimbarea umidității, contracţii la uscare
mari, ele fiind mai active, au o capacitate mai mare de cimentare, fapt pentru care sunt indicate pentru a fi utilizate ca liant.
Ce presupune stabilizarea argilelor prin metode fizice?

Metoda stabilizării cu degresanţi: se recomandă a fi aplicată la argilele din care se realizează elemente de
construcţii care rămân permanent în mediu uscat (blocuri din argilă montate pe locuri uscate ferite de precipitaţii), Ca
materiale degresante pot fi folosite: nisipul, feldspații, şamota, pleava, paiele tocate etc. În prezenţa-lor, peliculele apoase ale
pastei de argilă se reduc, fapt care conduce la scăderea plasticităţii pastei de argilă şi reducerea contracţiilor la uscare.

Stabilizarea prin hidrofobizare: se face prin amestecarea argilelor cu substanţe tensioactive care-schimbă caracterul
hidrofil al argilei într-un caracter hidrofob (gudroane, bitumuri). După amestecarea argilei cu substanţa tensioactivă argila se
pune în operă prin compactare.

Numiți 4 metode chimice de stabilizare a argilelor

stabilizarea prin schimb ionic;

stabilizarea cu ciment
stabilizarea prin silicatizare
stabilizarea cu răşini sintetice.
7. Ce înțelegeți prin bihidrat? Care este rolul lui în obținerea ipsosului de construcții?

Sulfatul de calciu hidratat cu două molecule de apă (CaS04:2H20) se mai numeşte şi bihidrat; este puţin solubil în
apă,Bihidratul face parte din compozitia ghipsului,iar ipsosul se obtine din arderea ghipsului.

Numiți 3 factori care influențează priza și întărirea ipsosului; explicați mecanismul lor de acționare.
Priza şi întărirea ipsosului este influenţată de următorii factori:
- temperatura de ardere: cu cât este mai mare, cu atât priza are loc mai lent ca urmare a deshidratării totale a
bihidratului;
- fineţea de măcinare: cu cât particulele de semihidrat sunt mai fine, cu atât vor hidrata mai repede şi durata de priză
va fi mai scurtă;
- adaosurile chimice: în unele cazuri este necesar a încetini sau accelera timpul de priză prin folosirea de substanţe
chimice.
La ce intervale de timp se evaluează rezistența la compresiune a ipsosului de construcții și modelaj?

-dupa 2 ore si dupa 7 zile

Numiți 10 utilizări ale ipsosului de construcții ca liant unitar și/sau mixt

- prepararea mortarelor de zidărie şi tencuială;

- fabricarea elementelor decorative;
- confecţionarea diferitelor ornamente pentru decorări
interioare;
- confecţionarea tiparelor în industria ceramică și a mulajelor;
- finisarea elementelor interioare ca strat suport pentru
vopsitoriile în ulei
(glet de ipsos);
- realizarea elementelor prefabricate;
- protecţia elementelor din lemn împotriva focului;
- finisarea tencuielilor interioare;
- tencuirea plasei de rabiţ;
- monolitizarea prefabricatelor la zidării interioare;
- fixarea instalaţiilor electrice;
8.Reprezentați grafic și explicați reacția de decarbonatare a calcarului folosit la fabricarea varului gras.

Vasul gras nestins, respectiv oxidul de calciu (CaO) se obţine prin disocierea termică a calcarelor cu un conţinut minim de
95 % CaCo3,, conform reacției: CaCO3 = CaO+CO2 - 43,5 [Kcal/mol]

Reacţia este endotermă, viteza 4 de descompunere a

CaCO3 depinzând de mai mulţi factori, dintre care cel mai
important este presiunea CO2 care se degajă în urma reacției.

Reacţia de decarbonatare decurge lent până la

aproximativ 900 *C când presiunea CO2 devine egală cu
presiunea atmosferică. După 900 *C presiunea creşte brusc şi
viteza de disociere se accelerează.

În industrie calcarul se arde sub formă de bulgări de 10-15 cm; pentru a

asigura decarbonatarea completă şi pentru reducerea duratei de ardere temperatura
de ardere este în jurul a 1100-1200 *C.
Dacă se depăşeşte această temperatură există pericolul supraarderii varului.
Scrieți reacția chimică de stingere a varului.

CaO + H2O -> Ca(0H)2 + 270 Kcal/kg de CaO.

Schițați și explicați structura pastei de var.

Varul pastă este un gel format din micele (cristale) alungite de hidroxid'de calciu înconjurate
cu pelicule de apă-grupate într-o structură tridimensională.
Golurile acestei structuri sunt umplute cu o soluţie saturată de hidroxid de calciu. Particulele
de apă care înconjoară-cristalele de Ca(OH)2 conferă plasticitate pastei.
În timp, gelul de Ca(OH)2 îşi modifică structura, mărindu-şi aderenţa la cărămidă-şi sporind
rezistenţa zidăriei.
Descrieți procesele fizice și chimice care au loc la întărirea varului.

Procesul fizic constă în pierderea-apei din pasta de var fie prin evaporare, fie absorbită de către materialul
poros'din care se execută zidăria. Prin pierderea apei nucleele de Ca(OH), se apropie unele de altele formând o reţea
compactă şi rezistentă, fenomen care determină contracția mortarului concomitent cu creşterea porozităţii (pasta de var
se poate contracta doar proporţional cu cantitatea de apă care se elimină). Procesul de întărire la materialele poroase de
zidărie durează un interval mic de timp permiţând executarea zidăriei în flux rapid.

Procesul chimic de întărire este de lungă durată şi se desfăşoară după următoarea reacţie chimică: Ca(0H) +
CO; — CaCO; + H>0, CaCO, se caracterizează prin cristale bine concrescute şi aderente pe nisip şi pe piatra de
construcţie. Mortarele de var din zidării şi tencuieli se usucă greu, din cauza formării pe parcurs a apei, ca produs
secundar al reacției de carbonatare. Procesul chimic de întărire prin carbonatare nu este posibil în absenţa porozităţii
mortarului.
9.Definiți modulul hidraulic și explicați termenii care intervin în formulă

Caracterul hidraulic se apreciaza prin modulul hidraulic (Mh) care reprezinta raportul
dintre proportia de oxid de calciu existent si suma proportiilor celorlalti oxizi din care se
formeaza compusii mineralogici (considerati in proportie de masa):

Desenați și explicați schema de formare a componenților mineralogici ai varului hidraulic.

Formarea componenților mineralogici - materia primă se arde sub
formă de bulgări în cuptoare verticale similare celor de la fabricarea varului
gras. Temperatura de ardere se stabileşte în funcţie de compoziţia materiei
prime (1000-1200) *C, fiind inferioară celei de clincherizare.
În urma arderii iau naştere componenți mineralogici în care predomină:
- silicatul bicalcic: 2CaOSi02
- Trialuminatul pentacalcic 5CaO3Al2O3
- Feritul bicalcic 2CaOFe203
- CaO necombinat
 10. Desenați și explicați schema de formare a componenților mineralogici ai cimentului Portland

1) eliminarea apei fizice şi a substanţelor volatile la temperaturi cuprinse între 120-

200 grade C,
2) deshidratarea caolinitului la temperaturi de 450-500 *C în metacaolinit după
ecuaţia:
2Si02-AI203-2H20 —> 2Si02AI203 + 2H20
3) decarbonatarea calcarului care începe la 600 *C, fiind mult mai activă prin
legarea Cao în silicați şi aluminaţi de calciu de către SiO2 şi AI203 activi. Se obţine
astfel, la 600-700 *C, aluminatul monocalcic (CaOAl203), care la 900 *C se
transformă în 5CaO:3Al203 (trialuminat pentacalcic). La această temperatură SiO2
va forma şi el 2CaOSiO2, (silicat bicalcic). Impurităţile de fier din argila se vor
combina şi ele cu CaO şi vor forma pentru început un compus instabil, CaOFe2O3
care prin saturare cu Cao se transformă in 2Ca0Fe203. (ferit bicalcic).
4) până la temperatura de clincherizare produşii obţinuţi sunt similari cu cei ai
varurilor hidraulice. 5) la temperatura de clincherizare aluminaţii şi feriţii de calciu
încep să se topească şi trec parţial în faza lichidă. Aceasta creează condiţii
favorabile de formare a silicatului tricalcic (3CaO-Si02) şi feroaluminatului
tetracalcic (4CaO-Al203-Fe203), concomitent cu mărirea durității şi compactităţii.
 11. Desenați și descrieți fenomenele care au loc în procesele de priză și întărire a cimentului Portland.

In faza iniţială (a) granulele sunt dispersate în apă; în urma reacţiilor de hidratare şi hidroliză apar produse cristaline
în soluţie, iar în jurul granulelor de ciment pelicule de geluri de hidrosilicaţi de calciu (b).
Pe măsură ce hidratarea continuă, peliculele de geluri din jurul granulelor de ciment se îngroaşă, împiedicând
difuzia apei înspre nucleul-nehidratat. Hidratarea continuă pe baza apei existente în geluri, care va duce la contracția şi
fisurarea lor. Prin fisurile formate apa va ajunge din nou la porţiunea nehidratată din granulă şi procesul va continua, având ca
rezultat mărirea volumului de geluri şi cristale.
Se ajunge la un moment dat ca granulele de ciment, prin intermediul peliculelor groase de geluri care au prins în
masa-lor şi produse cristaline, să adere unele la celelalte (c). În această fază-priză cimentului se consideră încheiată.

După priză urmează procesul de intarire care la ciment durează

zeci de ani şi se datorează atât uscării gelurilor cât şi
îmbătrânirii şi recristalizării lor
treptate.
12. Viteza de hidratare a componenților mineralogici ai cimentului Portland:
desenați și explicați graficul de variație

se apreciază prin cantitatea de apă,

legată chimic, în timp, de către
compuşii mineralogici.
Se constată că:
- C3A şi C4AF se hidratează rapid;
- C3S are o hidratare moderată;
- C2S prezintă o hidratare lentă.

Căldura de hidratare a componenților mineralogici ai cimentului Portland: desenați și explicați graficul de variație.

-se apreciază după cantitatea de căldură degajată la hidratarea cimentului la

diferite vârste;
- cea mai mare cantitate de căldură o degajă C3A;
-C3S dezvoltă, de asemenea, o cantitate de căldură ridicată în primele 7 zile,
după care degajarea creşte lent;
-C4AF prezintă o creştere continuă chiar la durate mai mari de întărire;
-C2S degajă cantitatea de căldură cea mai mică; Rezultă că cimenturile folosite
la betonări masive, de la care se cere 0 degajare redusă de căldură, trebuie să fie
bogate în C2S şi C4AF.
Rezistențele mecanice ale componenților mineralogici ai cimentului
Portland: desenați și explicați graficul de variație.

- C3S dă cele mai mari rezistenţe mecanice, cu

creşteri însemnate în primele zile;
- C2S are cea mai mică rezistenţă iniţială, dar
care creşte lent în timp, putând ajunge după
câţiva ani la valori considerabile;
- C4AF dezvoltă rezistenţe medii în perioada
iniţială, după care evoluţia este lentă, sau se
pot produce chiar degradări de rezistenţă;
- C3A atinge rezistenţa maximă în primele 7 zile, Di
după care se plafonează şi chiar scade, din cauza recristalizării
structurii. În
final, acest compus prezintă cea mai mică rezistenţă.
13. Contracția componenților mineralogici ai cimentului Portland: desenați și explicați graficul
de variație.
Se constată că C3A are cea mai mare contracție,
în timp ce C2S şi C3S prezintă contracţii moderate. În
practică, cimenturile cu contracție mică au un conţinut
scăzut de C3A.
• Comportarea la aburire-autoclavizare a componenților
mineralogici ai cimentului Portland: desenați și explicați
graficele de variație.
Este o problemă esenţială pentru industria
prefabricatelor din beton.
Se apreciază după curbele de evoluţie a rezistenţei
în timp faţă de întărirea normală.
Conform curbelor de mai sus observăm că C2S se comportă cel mai bine la
tratament termic, iar C3A cel mai slab.
Totuşi, la tratamentele termice nu se utilizează cimenturi belitice din cauza
rezistenţelor lor absolute reduse. În industria prefabricatelor sunt preferate
cimenturile alitice, care dau rezistenţe absolute mari imediat după tratamente
termice, fapt care permite decofrarea rapidă.
14. Numiți și explicați cele trei tipuri de coroziune ale pietrei de ciment

Coroziune de tip 1 se caracterizează prin dizolvarea şi levigarea constituenţilor mineralogici sub-

efectul apelor dulci, al celor cu conţinut de CO; agresiv, soluţiilor sărurilor de amoniu etc.

Coroziunea de tip 2 se caracterizează prin reacţii de schimb ionic între compuşii solubili din piatra de
ciment şi soluţiile agresive care duc la decalcifierea acesteia, concomitent cu precipitarea unor geluri rezultate în urma
reactiei agentului agresiv cu Ca(OH);.

Coroziunea de tip 3 se caracterizează prin adiţia unor săruri de către unii componenți ai cimentului. Aceasta-se
face cu mărire de volum ca urmare a apei de cristalizare şi generează tensiuni interioare urmate de fisurare şi segregare.
15. Clasificați agregatele în funcție de:
a. natură chimică și origine.
b. structură și densitate în grămadă în stare afânată.
c. forma granulelor.
d. mărimea granulelor.
e. compoziția granulometrică.
a) După natura chimică şi origine:
Agregate anorganice:
- naturale, provenite din sfărâmarea naturală sau artificială a diferitelor tipuri de roci;
- artificiale, care se fabrică sau provin ca-produse secundare industriale (argilă expandată, granulit, zgură
expandată, perlit expandat, deşeuri ceramice).
Agregate orgahice:
- naturale, de cele mai multe ori vegetale (rumeguşul de lemn, puzderia de in şi cânepă, cojile de copac, cojile de
orez, etc.);
- artificiale, unele produse din polimeri (deşeurile de cauciuc).

b) După structură şi densitatea în grămadă în stare afânată:

- agregate grele compacte pga ≥1200 kg/ms;
- agregate uşoare poroase pga < 1200 kg/ms.
c) După forma granulelor:
- agregate cu granule rotunjite (sferice);
- agregate cu granule poliedrice;
- agregate cu granule lamelare;
- agregate cu granule aciculare.
d) După mărimea granulelor:
- nisip (0-8 mm);
- pietriș (8-63 mm);
- bolovani (63-150 mm);
- balast (0-63 mm).
e) După compoziţia granulometrică:
- agregate cu granulozităte continuă — agregatul conține toate fracțiunile
(0-2; 2-4; 4-8; 8-16; 16-31,5; 31,5-63);
- agregate cu granulozitate discontinuă — din agregat lipsește o fracțiune
sau-mai multe;
-agregate monogranulare - toate granulele agregatului au aceeași
mărime.
Explicați următorii termeni: a) agregat natural obţinut prin concasare simplă a rocilor şi
a. split. selecționat în sorturile 8-16, 16-25 şi 25-40;
b. mărgăritar. b) 4-8 mm: destinat preparăii mărcilor de beton si a mixturilor
c. savură. asfaltice.
d. criblură.
e. refuz de ciur. c) agregat natural obţinut prin concasare simplă a rocilor-şi selecționat
f. balast. în sorturile 0-8 sau 0-16, folosit.de regulă ca material-de împănare la
executarea macadamului;

d) agregat natural-alcătuit din granule de formă poliedrică, obţinut prin concasarea,

granularea şi selecţionarea în sorturile 4-8; 8-16 şi 16-25 pentru mixturi
bituminoase şi betoane, respectiv în sorturile 4-6; 6-10 şi 10-14 pentru tratamente
bituminoase.

e) > 31,5 mm: destinat în special pentru stabilizarea fundațiilor, sistemelor

rutiere și întreținerea drumurilor pietruite.

f) Balastul este un amestec natural de nisip și pietriș și se extrage din albia

râurilor unde formează depozite naturale numite balastiere. Este utilizat ca pat la
drumuri (fără prelucrare în prealabil); strat de rupere a capilarităţii sub pardoselile
din beton; confecţionarea betoanelor de clase inferioare (C8/10).
Definiți următoarele noțiuni:
a. curbă granulometrică. a) reprezentarea grafică a trecerilor (în masă)
b. clasă de granulozitate. prin seria de ciururi standard (0,25; 1; 4; 8; 16; 31,5).
c. agregat total.
d. curbă granulometrică ideală. b) notarea agregatelor în raport cu dimensiunea
e. sort. inferioară (d) şi superioară (D) prin cernere, exprimată prin d/D;

c) Material mineral sau organic, alcătuit din granule, fibre sau

fâșii, care intră în compoziția betoanelor, mortarelor sau a altor
materiale aglomerate cu un liant.

d) reprezentarea grafică ideala a trecerilor procentuale masice

pe seria de ciururi standard.

e) reprezintă un agregat cu toate granulele având diametrul maxim și

minim cuprins între limite bine stabilite: 0-2; 2-4; 4-8; 8-16; 16-31,5; 31,5-63
16-17. Clasificați mortarele în funcție de:
a) După domeniul de utilizare:
a. domeniul de utilizare.
- mortare'obişnuite - mortare de zidărie, MZ;
b. densitate aparentă.
- mortare de tencuieli, MT;
c. consistență.
- mortare speciale - pentru tencuieli decorative;
d. compoziție.
- pentru protecţie anticorosivă;
e. natura lianților utilizați.
- pentru izolaţii hidrofuge (impermeabile);
f. dozajul liant-nisip.
- mortare refractare, impermeabile, antiacide;
g. rezistența la compresiune
- mortare de mare rezistenţă utilizate în tehnica
betonului precomprimat (asamblarea elementelor,
injectarea în canalele cu cabluri sau aplicare prin
torcretare).
c) După consistenţă:
- mortare fluide având consistenţa > 12
b) După densitatea aparentă:
cm;
mortare grele având pa > 1800 kg/m3;
- mortare plastice având consistenţa
mortare semigrele având pa = 1500-1800 kg/m3;
cuprinsă între 7-12 cm;
mortare uşoare având pa = 1000-1500 kg/m3;
- mortare vârtoase având consistenţa < 7
mortare foarte uşoare având pa < 1000 kg/m3.
cm:
d) După compoziţie (după numărul de lianţi-utilizaţi la
prepararea lor):
- mortare unitare la prepararea cărora se foloseşte un singur
liant;
- mortare mixte, la prepararea cărora se folosesc cel puţin doi
lianţi (cuprind
şi mortarele cu adaosuri).
e) După natura lianţilor utilizaţi:
- mortare pe bază de var care la rândul lor pot fi mortare numai
de var
(unitar), mortare de var-ciment şi var-ipsos;
- mortare pe bază de ciment care cuprind mortarele de ciment,
mortarele de ciment-var şi mortarele de ciment-argilă;
- mortare pe bază de ipsos care includ mortarele de ipsos şi
mortarele de
ipsos-var;
- mortare pe bază de pământuri argiloase.
f) După dozajul liant-nisip, respectiv proporţia în volume de
liant şi nisip care intră în componenţa mortarului (Exemplu:
1:3 înseamnă un volugin liant şi trei
volume nisip) mortarele sunt:
- mortare slabe având dozajul cuprins între 1:5 şi 1:7;
- mortare mijlocii având dozajul cuprins între 1:3 şi.14:5;
- mortare grase cu un dozaj de 1:1 sau 1:2, de regulă mortare
de ipsos sau
ipsos amestecat cu var (un volum ipsos şi 0,2-0,4 volume var)
utilizate la
lucrări interioare şi în încăperi cu umiditate-mai mică de 60%
sau ca suport
pentru vopsitorii.
g) După rezistenţa la compresiune, respectiv-marca mortarului
(notătă cu
M - rezistenţa medie la compresiune determinată la-28 de zile
pentru toate
mortarele şi la 90 de zile numai în cazul mortarului de var-
marca M4):
16.Definiți următoarele caracteristici ale mortarelor:
a. consistența.
b. tendința de segregare.
c. capacitatea de reținere a apei.
d. adeziunea la stratul suport.

a) Consistenţa exprimă capacitatea de deformare a mortarului sub acţiunea masei

proprii sau a unei acţiuni exterioare, determinând lucrabilitatea lui.

b) Tendinţa de segregare este proprietatea-mortarului de a se dezomogeniza (la

transport, depozitare, punere în operă),-formând straturi de consistenţă diferită.

c) Capacitatea de reţinere a apei este proprietatea mortarului care

caracterizează comportarea sa la aplicarea pe un suport poros.

d) Adeziunea la suport este proprietatea care caracterizează conlucrarea

mortarului cu stratul suport (cărămidă, b.c.a, beton greu).
17.Numiți și detaliați straturile posibile ale tencuielilor

ŞPRIŢ - mortar preparat din ciment, parte fină de agregat cu granule mai mici de 0,2 mm şi apă, având o consistenţă
fluidă.

ŞMIR - mortar pe bază de ipsos, de cele mai multe ori numai amestec de ipsos şi apă care se
aplică prin presare cu drişca pe plasa de rabiţ.

GRUND - mortar obişnuit realizat cu agregat cu granule având diametrul până

la 4 mm, mai rar până la 8 mm.

TINCI - stratul vizibil al tencuielii,-se realizează cu mortar având agregatul cu

dimensiunea granulelor de cel mult 1 mm. Grosimea stratului de tinci nu este mai
mare de 5 mm.

Care sunt straturile componente ale următoarelor tencuieli:

a. tencuială sclivisită și gletuită.
b. tencuială pe suprafețe de beton.
c. tencuială pe rabiț.
a) Se execută din două straturi: grund şi tinci.

b)Se executa din trei straturi: sprit,grund si tinci

c) Se executa din trei straturi: smir,grund si strat vizibil

Numiți și explicați 3 defecte ale tencuielilor.

-Desprinderea tencuielii de pe suport este provocată de prezenţa unui suport lucios (neaderent),
nedegresat sau insuficient udat.

-Puşcăturile apar în tencuiala de var din cauza varului supraars care se hidratează greu şi dă produşi de
reacţie cu volum mărit;

-Eflorescenţele se datorează unor săruri solubile care se găsesc în nisipul folosit la prepararea mortarului
şi care sunt aduse la-suprafaţa acestuia odată cu evaporarea apei în procesul de uscare;
18-20. Clasificați betoanele în
funcție de:
a. densitate.
b. consistență.
c. permeabilitate.
d. gelivitate.
e. clasa de rezistență la
compresiune; definiți clasa
betonului;scrieți și explicați
codurile clasei de beton,
conform CP012-1/2007.
f. modul de compactare.
g. modul de tratare ulterioară
punerii în operă.
h. modul de armare.
Clasa de beton se refera la nivelul de compresiune pe care-l suporta o piesa de beton de forma cilindrica si o alta cu
sectiune patrata
f) După modul de compactare:
- manual;
- mecanic: -vibrare;
-îndesare cu maiul mecanic;
-presare;
-centrifugare;
- torcretare,;
- vibropresare;
- vibrovacuumare.
Desenați și explicați curbele de variație ale contracției și umflării
betonului.
Contracţia şi umflarea betonului. Sunt deformaţii care se caracterizează
prin modificări ale dimensiunilor probelor de beton în procesul întăririi şi sub efectul
variațiilor de umiditate.
Contracţia şi umflarea betonului se dezvoltă după curbe de tip exponențial sau
logaritmic, cu tendinţe de amortizare în timp.
Enumerați modalitățile de protecție a betonului împotriva acțiunilor
agresive.

Protecţia betonului împotriva acţiunilor agresive se face fie constructiv fie

prin diverse tratamente superficiale sau cu substanţe chimice rezistente.

19. Deformațiile betonului sub încărcări: desenați curba caracteristică

σ-ε și modul ei de compunere, explicând cei 4 termeni specifici.
deformația elastică epsilon1, apare la betonul supus la solicitări de scurtă durată şi sarcini care nu
depăşesc 0,4-0,5 din rezistenţa de rupere.

deformația de-curgere lentă epsilon2 apare sub acţiunea solicitărilor de lungă durată, suprapunându-se
deformaţiilor elastice.

deformația plastică epsilon3 se produce peste o anumită valoare a efortului

unitar, notată Ro care depăşeşte limita de microfisurare a betonului.

deformaţiile pseudo-plastice epsilon4 apar la trepte înalte de încărcare, când viteza de deformare creşte brusc.

20.Demonstrați relația de legătură între rezistența la compresiune a

betonului și raportul A/C, conform Féret și explicați termenii care intervin
în formule
 Enumerați 7 procedee de compactare a betonului.

Dintre procedeele cele mai folosite sunt:

-cu vibratoare de adâncime
-cu vibratoare de suprafaţă
-cu mese vibrante
-vacuumarea
-centrifugarea
-torcretarea
- presarea, vibropresarea.
Care sunt notațiile pentru betoanele cu rezistența caracteristică la
compresiune la 28 de zile mai mare de 60 MPa?

Betoane de mare rezistenţa (BIP, BFIP)


21. Descrieți comportarea argilei la
diferite temperaturi de ardere, în
vederea fabricării produselor
ceramice. În funcție de specificul
pragului
de temperatură precizați:
a. reacția chimică.
b. tipul de produs (-e) obținut (-e).
c. caracteristici fizico-chimice și
mecanice.
d. clasificări suplimentare.
- până la 110 *G.se-evaporă apa fizică (de amestec) care determină
contracţii mari şi obţinerea unei structuri poroase; la umezire argilele îşi recapătă
plasticitatea;
- între 450-550 *C caolinitul se transformă în metacaolinit şi argila îşi pierde
plasticitatea, transformarea fiind ireversibilă;
- între 800-900 *C metacaolinitul se transformă în mulit, după reacţia:
3-(2Si0,:AI-0.) — 2Si0.,:3A1,0. + 4 Si0,
Apariţia mulitului conferă argilei:
- duritate;
- rezistenţe mecanice şi chimice;
- stabilitate la apă.
- la temperaturi > 1000 *C se produc procesele de topire parţială a
amestecurilor de argilă şi impurități; la răcire topitura se solidifică în porii
produsului, micşorând porozitatea. Dacă porozitatea este < 8 % produsele se
numesc clincherizate, iar când este < 2 % se numesc vitrifiate.
Produsele clincherizate şi cele vitrifiate au rezistenţe mecanice foarte mari.
- la temperaturi mai mari decât punctul de vitrifiere argila se inmoaie
sub propria greutate.
Această temperatură se numeşte punct de refractaritate, "Pf".
După refractaritate argilele se clasifică în:
- fuzibile Pfmaxim = 1100 *G;
- vitrifiabile Pf = (1100-1500) *C;
-refractare Pf >1500 *C
Astfel, în funcţie de temperatura de ardere se pot obţine produse:
- poroase;
- clincherizate;
- vitrifiate;
- refractare.
 Enumerați adaosurile utilizate în procesul de fabricare a produselor
ceramice și explicați mecanismul lor de acțiune.
- degresanţi: reduc plasticitatea şi contracţiile la uscare, pentru-a evita
apariţia de tensiuni interne şi crăpături
- aglomeranţi: au efect contrar degresanţilor -măresc plasticitatea, fiind
utilizaţi pentru argilele slab plastice
- fondanţi: se introduc în argilă cu scopul de a micşora temperatura de
vitrifiere pentru ceramica de construcţii
- adaosuri refractare: au rolul de a ridica temperatura de topire a produselor
refractare.
 Precizați și detaliați tratamentele de suprafață care pot fi aplicate
produselor ceramice.
Tratamente de suprafaţă: se fac doar la unele produse ceramice şi
constau în angobare, smălţuire sau glazurare, având ca scop acoperirea
materialelor cu o peliculă care îmbunătăţeşte calitatea şi aspectul estetic.

Angobele sunt pelicule subţiri şi uniforme de caolin care se depun pe

suprafaţa unor produse ceramice cum sunt cahlele, faianţa etc. Angoba se fixează
pe suprafaţa produsului crud-şi uscat fie prin pulverizare, fie prin cufundare într-o
barbotină de caolin. După uscare angobele se acoperă cu un smalţ opac care prin
ardere îmbunătăţeşte calitatea şi aspectul estetic.

Glazurile sau smalţurile (emailuri) sunt pelicule sticloase compacte,

impermeabile, opace sau transparente. Se formează dintr-un amestec de substanţe
care la temperatura de ardere se topesc şi la răcire se transformă în sticle.
 Enumerați 10 materiale ceramice utilizate în construcții pentru pereți și
pentru învelitori.

Cărămizile de mână, cărămizile pline presate pe cale umedă, cărămizile cu găuri verticale, cărămizile pentru
placare, cărămizile găurite cu lambă şi uluc, cărămizile radiale pentru coşuri, țigle solzi, țigle presate, țigle
trase, coamele, olanele

 În cazul țiglelor, schițați și explicați determinarea impermeabilității.

Impermeabilitatea se determină-pe 5 ţigle echipate cu un cadru metallic etanşat cu bitum, de aşa natură încât
fiecare ţiglă să constituie baza unei cutii în care se pune apă.

Condiţia care se cere este ca după două ore apa să nu pătrundă integral prin
ţiglă şi să picure pe partea opusă.
22. Schițați și descrieți fazele generale ale fabricării sticlei.
Enumerați:
a. 5 produse din sticlă folosite pentru ferestre și luminatoare.
b. 3 produse din sticlă folosite pentru lucrări de protecție și finisaj.
c. 4 produse din sticlă folosite pentru planșee și pereți luminoși; schițați
corpurile rotalit pentru planșee (secțiune și vederi) și îmbinarea lor.
d. produse termoizolatoare din sticlă.

Procesul tehnologic de fabricare a produselor din sticlă utilizate ca materiale de

construcţii cuprinde următoarele faze:
- alcătuirea amestecului brut;
- topirea amestecului;
- fasonarea obiectelor;
- recoacerea;
- finisarea sau decorarea obiectelor.
 a) - geamurile trase;
- geamurile riglate;
- geamurile armate;
- geamurile triplex;
- geamutile securit.
b) - plăcile de sticlă opaxit;
- plăcile de sticlă cristalizată;
- plăcile de sticlă mozaic pentru faţade etc.

c)- corpurile rotalit pentru planşee;

- dale de sticlă pentru pereţi, profile "U”:
- geam dublu termoizolant;
- blocuri din sticlă.

d) - vata de sticlă;
- sticla poroasă.
 a) Un metal lichid poate trece în stare solidă prin cristalizare în diferite sisteme
23. Definiți: cristaline in funcţie de temperatură. Această proprietate se numeşte alotropie
a. alotropia b)Daca otelul contine 0,83% C,toate cristalele de Fe vor fi strapunse de
b. oțel eutectoid cementita,structura respectiva purtand denumirea de perlita sau otel eutectoid
c. oțel hipereutectoid c) Daca % de C este > 0,83% ,surpluslul de cementita se aseaza intre cristalele perlitice,sub
d. austenita forma unor pereti despartitori.Structurile de acesti tip se numesc oteluri hipereutectoide
e. normalizarea oțelului
f. revenirea oțelului d)Intre 906 si 1401 grade C,reteaua cubica cu volum centrat se transforma intr o retea cubica
g. tenacitatea oțelului cu fete centrate,la care atomii sunt asezati in colturile si centrele fetelor cubului si care poarta
h. calmarea oțelului denumirea de austenita.
i. afânarea fontei e) Se realizeaza prin incalzire cu cca 30-50 de grade deasupra liniei de transformare
j. laminarea oțelului austenitica GSE,urmata de o racire in aer linistit pana la temperatura ambianta
f) Revenirea este tratamentul termic aplicat otelurilor calite cu scopul de a li se mari
tenacitatea si a inlatura tensiunile interne produse prin calire
g) Tenacitatea otelului este abilitatea de a absorbi energie si a se deforma plastic inainte de a se rupe;
h) Otelurile calmate sunt complet dezoxidate, adica continutul de oxigen ramas este suficient de mic pentru ca dupa turnarea
otelului in lingotiere sau forme, fierberea otelului sa nu mai aiba loc.
i) Afanarea fontei cuprinde procese de oxidare si decantare din care se elimina elementele pe care baia le contine in surplus

j) trecerea lingourilor încălzite la (900-1000) grade C printre mai mulţi cilindrii

metalici care se rotesc.
 24. Care este limita de variație a procentului de carbon la oțelurile pentru
construcții metalice?

La oţelurile folosite în construcţii metalice procentul este situat in jur de 0,2%

Desenați și explicați graficul de variație a caracteristicilor mecanice ale

oțelului în funcție de procentul de carbon.
Cum se numește oțelul obținut prin procedeul tehnologic care
include
camere de regenerare?

Otelul Siemens-Martin

Enumerați 10 sortimente de produse laminate din oțel și dați

exemple de notare pentru fiecare.

Otel I Ex I20
Otel U Ex U16
Otel cornier cu aripi egale L Ex L 100x100x10
Tabla groasa Ex 20x1400x8000
Tabla striata Ex TS 8x500x4000
Otel lat Ex OLT 80x6x480
Otel patrat Ex 4L20
Tevi din otel Ex 70x10
Banda din otel Ex 100x2x2500
Otel rotund Ex Φ30
25. Încercarea la tracțiune a oțelului de construcții:
Desenați schematic epruveta pentru încercarea la tracțiune.

Desenați curba caracteristică a oțelurilor tenace.

Desenați curba caracteristică a oțelurilor fragile.

Enumerați și explicitați cele 8 mărimi care se evidențiază în pct.
2 și 3
anterioare.
Reziliența oțelului de construcții:
- tipul epruvetelor încercate.
- formulă de calcul, explicitare termeni, unități de măsură.

Se executa pe epruvete tip Charpy cu crestatura in U

26. Explicitați simbolizarea S275 J2 G4

Otel nealiat pentru constructii,laminat la cald(S) cu valoare minima a limitei de curgere de 275 N/mm2(275) cu grosimi
mai mici sau egale cu 16mm,valoarea minima a energiei de rupere la incercare de incovoiere prin soc de 27 J la 20 grade
C(J2) ,stare de livrare la alegerea producatorului(G4)

Care este marca de bază a oțelului din care se execută construcții

metalice?

Marca de baza este otelul de marca S235(OL37)

Precizați 4 sortimente de oțeluri laminate la cald utilizate pentru beton

armat și evidențiați diferențele dintre ele prin schițe.

OB37,PC52,PC60,PC90
 Explicitați notația SR 438-3:2012 - 100 mm x 100 mm - 5 m x 2 m,
SPPB - 8 SR 438-4:2012.

Plasa sudata conform SR 438-3:2012 cu pasurile longitudinale si transversale de 100x100 mm cu dimensiunea

de 5mx2m(Lxl) ,avand diametrul sarmelor longitudinale respectiv transversale SPPB-8 conform standardului de
produs SR 438-4:2012

Ce reprezintă notația SBPA I ?

Sarma amprentata cu diametrul nominal intre 3-7mm

Ce reprezintă notația TBP 12 ?

Toroane cu diametrul nominal 9,1 sau 12,2 mm

Desenați schematic 4 tipuri de coroziune a metalelor, care pot apărea în

funcție de cuplul metal - mediu agresiv și explicați mecanismul de
acțiune a fiecăreia
27. Prezentați - descriptiv - macrostructura lemnului.

De la exterior la interior se disting;

- scoarța - reprezintă 5% din volumul arborelui
- cambiul - format din celule vii, care se divid în perioada vegetativă a anului, ducând la creşterea
arborelui;
- lemnul propriu-zis - format din inele anuale concentrice alcătuind diferite zone

Precizați 4 forme de utilizare a lemnului în construcții și dați exemple

pentru fiecare dintre ele.

Lemnul se utilizează în construcţii sub mai multe forme:

-materiale lemnoase brute: buşteni,bile, prăjini;lemn rotund;
- produse semifabricate din lemn: - traverse de cale ferată,cioplitură, cherestea,furnir;
- produse finite din lemn: plăci celulare;duşumele cu lambă şi uluc; scânduri fălţuite; parchet; binale
- materiale din lemn cu structură modificată: - PAL — plăci aglomerate din lemn; - PFL — plăci fibro-
lemnoase.
Desenați curba caracteristică a lemnului solicitat la compresiune și dați
explicațiile care se impun.

Rezistenţa la compresiune paralelă cu fibrele este de

(5-10) ori mai mare decât cea perpendiculară pe
fibre deoarece la solicitarea paralelă, fibrele au cea
mai mare rezistenţă şi cea mai mică deformaţie, iar
la
solicitarea perpendi-culară fibrele se dezlipesc uşor
unele de altele

Desenați și explicați diagrama de variație a volumului

lemnului în funcție
de conținutul de apă de higroscopicitate.

Se poate observa că din cauza schimbării conţinutului de apă de

higroscopicitate variaţia
volumului lemnului nu este aceeaşi în cele trei direcţii
principale
 28. Desenați și explicați deformațiile lemnului la uscare

Deformaţiile lemnului precum şi modul de debitare a acestuia sunt influențate de

diferenţele de
contragere la uscare:
- dacă inelele anuale sunt aproape perpendiculare pe feţele mari (fig. 12.9, a) rezultă
deformaţii mici şi
o cherestea de bună calitate;
- dacă inelele anuale sunt tangente la fâţa scândurii (fig. 12.9, b) se-obţin scânduri cu
deformaţii mari
pentru că umiditatea lemnului spre exterior este mai mare şi implicit şi contracția
tangenţială este mai
pronunţată.
Aceleaşi tipuri de deformaţii se pot produce şi în cazul grinzilor (Hg. 12.9, c şi fig.
12.9, d).

Desenați 5 defecte de formă ale trunchiului lemnului și

precizați:
- denumirea defectului;
- cauza apariției defectului;
- modificări aduse lemnului.
Desenați 3 defecte de structură ale trunchiului lemnului și
precizați:
- denumirea defectului;
- cauza apariției defectului;
- modificări aduse lemnului.
Enumerați:
a. 3 defecte ale lemnului cauzate de crăpături.
b. 3 defecte ale lemnului, cuprinse în categoria colorații.

a)Gelivuri,contractia,rulura
b)Albastreala,culoare anormala,putregai

29. Explicitați notațiile următoarelor tipuri de bitum:

a. DpA 80/120
b. IA 45/55
c. SC 165

a) bitum DpA 807120 este un bitum parafinos Dp+80/120,

aditivat.
b) bitum LA 45/55 este un bitum industrial neparafinos 1
45/55, aditivat,
c) bitum SC 165 este un bitum pentru industria cauciucului, cu
punct de înmuiere min. 165*C.
Care este notația unui bitum aditivat utilizat pentru hidroizolații, care are
punctul de înnmuiere cuprins între 45 °C şi 55 °C?

bitum HA 45/55

Enumerați 5 determinări care se efectuează asupra bitumurilor și

precizați pentru fiecare denumirea aparatului

Penetraţia Penetrometrul Richardson

Punctul de înmuiere Aparatul cu inel şi bilă
Ductilitatea Epruvetă pentru determinarea ductilităţii bitumului
Punctul de picurare Aparatul Ubbelohde
Punctul de rupere Fraas Aparatul Fraas

30. Definiți coeficientul de conductivitate termică, scrieți relațiile de

calcul și explicitați termenii care intervin.
Enumerați și explicați 5 moduri prin care poate avea loc absorbția de
apă, referitor la materialele termoizolatoare.

Clasificați izolațiile hidrofuge

 Enumerați 3 determinări asupra cartonului bitumat și precizați - pentru
fiecare - unitatea de măsură.

Masa totala a produsului- g/m2

Forta de rupere la tractiune- N
Comportare la cald- grade C

31.Definiți polimerii.
Clasificați polimerii.

Polimerii se pot clasifica după compozitia chimica in organici si

anorganici
Enumerați 5 procedee de prelucrare a polimerilor.

Turnarea,presarea,injectarea,extrudarea,expandarea

Enumerați 5 produși de polimerizare.

Polietilena,polipropilena,policlorura de
vinil,polistirenul,poliacetatul de vinil

Enumerați 5 tipuri de zugrăveli

Cu apa si clei,cu silicati,cu cazeina,decorative,in relief

Enumerați 5 tipuri de geosintetice. Desenați schematic

geogrilele
monoetirate și bietirate.

Geomembrane,geogrile,georețele,geotextile,geocompozite
Enumerați 5 tipuri de geocompozite și precizați pentru fiecare cel puțin
un domeniu de utilizare.

Asociatii geosintetice-bentonita,utilizate cu functie de etansare

la diferite constructii precum bazinele

Asociatii geotextile-georetele,are functii de filtrare si drenaj

Asociatii geotextile-geogrile,utilizate la lucrari de armare a

pamantului

Asociatii din fibre polimerice si pamant,utilizate pentru a

imbunatatii proprietatile mecanice ale pamantului

Asociatii geotextile bitum,aplicate la armarea drumurilor