Bolile mușchilor la cabaline

Miozita clostridiană

• Definiție
• Mionecroza clostridiană, cunoscută și sub denumirea de gangrenă gazoasă, este o necroza
rapidă a țesuturilor moi cauzată de infecția cu organisme clostridiale
• Etiopatogeneză
• Cauze:
• inj IM cu diferite tipuri de agenți nonantimicrobieni,
• infecția prin răni deschise.
• Infecția este de obicei cauzată de Clostridium perfringens dar și C. septicum, C. chauvoei, C.
fallax, C. sordelli sau C. novyi.
• Infecția clostridială are ca rezultat:
• inflamația țesutului local, care duce în cele din urmă la necroză fulminantă a țesuturilor moi,
exsudat serosanguin și acumulare de gaz liber subcutanat.
 Miozita clostridiană

• Etiopatogeneză
• Bacteriile eliberează exotoxine puternice (toxina alfa) și enzime capabile să inducă inflamații
sistemice.
• Alfa-toxina
• produce liza hematiilor, leucocitelor, trombocitelor, miocitelor, fibroblastelor;
• împiedică agregarea trombocitară.

• Răspunsul local progresează rapid într-un răspuns inflamator sistemic sever, după care
caii încep să prezinte semne de febră, tahicardie, șoc, coagulare intravasculară
diseminată și disfuncție a mai multor organe.
• În acest stadiu al bolii, moartea poate apărea chiar și în cazul terapiei agresive.
 Miozita clostridiană

• Tabloul clinic
• Inflamatie dureroasă focală, adesea cu crepitație palpabilă, este de obicei identificată în
mușchiul afectat în decurs de 6-72 de ore după o injecție IM.
• Pielea poate fi inițial fierbinte și inflamată, dar mai târziu devine rece odată cu progresia
necrozei țesuturilor. Pot fi prezente zone mari de edem, care pot provoca în cele din urmă
necroză, pierderea aportului vascular la piele și slăbirea pielii
 Miozita clostridiană

• Tabloul clinic
• Caii vor prezenta durere și reticență în a se mișca. Dacă locul infecției se află la nivelul
gâtului, caii își pot duce capul jos și pot dezvolta edem generalizat al capului și gâtului,
provocând dispnee care poate evolua până la suferință respiratorie, necesitând o traheostomie
temporară.
• Semnele asociate cu răspunsul inflamator sistemic includ tahicardie, tahipnee și febră
 Miozita clostridiană

• Diagnostic
• Anamneza : injecții anterioare sau leziuni penetrante profunde, combinat cu palparea emfizemului
subcutanat în grupul muscular afectat
• Analize sanguine: leucopenie și hiperfibrinogenemie, dar mai târziu pot dezvolta o leucocitoză. Pe
măsură ce se dezvoltă semne de șoc, caii prezintă hemoconcentrație, azotemie și pot dezvolta
trombocitopenie și coagulopatie intravasculară diseminată (DIC).
• Examenul ultrasonografic poate fi utilizat pentru a exclude abcesul focal sau prezența unui corp străin.
În cazurile de miozită clostridială, se observă edem sever și gaze în mușchii afectați.
• Aspirarea cu ac ecoghidată a mușchiului afectat trebuie efectuată pentru a obține o probă de lichid
pentru citologie și cultură bacteriană și teste de sensibilitate.
• Acest lichid trebuie prezentat atât pentru cultura anaerobă cât și pentru cea aerobă, dar un
diagnostic prezumtiv de miozită clostridială poate fi făcut rapid prin efectuarea unui frotiu col Gram și
prin observarea unor bastonașe (bacteriile) Gram-pozitive mari.
• Diag dif
• Rabdomioliza focală, celulită, corp strain, abces, colică
 Miozita clostridiană

• Tratament
• terapia antimicrobiană,
• fenestrarea chirurgicală și debridarea țesutului necrotic
• Debridarea chirurgicală constă în rezecția țesuturilor alterate și toaleta plăgii. Aceasta se face
maxim, fără a conserva țesutul necrozat pentru a preveni extinderea infecției
• îngrijirea de susținere.
• doze mari de penicilină-G (44.000-88.000 UI / kg IV q2-4h); alternativ, calul poate fi plasat
pe o infuzie continuă de penicilină potasică utilizând dozele de mai sus.
 Miozita clostridiană

• Tratament
• Dezavantajul major al utilizării penicilinei este producția continuă de toxine alfa de către
bacterii; cu toate acestea, penicilina este o alegere adecvată pentru tratamentul miozitei
clostridiale atâta timp cât sunt utilizate doze mari.
• Alte medicamente antimicrobiene, cum ar fi tetraciclină, rifampicină, cloramfenicol și
metronidazol, sunt capabile să provoace suprimarea completă a producției de toxină alfa.
• O combinație recentă de medicamente antimicrobiene care a fost utilizată cu succes este
oxitetraciclina (6,6 mg / kg IV q12-24h în 500 ml NaCl 0,9%) și metronidazol (20 mg / kg
PO q6h) .
• Indiferent de protocolul de tratament ales, caii vor necesita terapie pe termen lung timp
de 2-3 săptămâni.
 Miozita clostridiană

• Tratament
• Fenestrarea miofascială ar trebui, de asemenea, efectuată
de îndată ce se face un diagnostic pentru a permite
oxigenului să pătrundă în țesuturile profund afectate în care
este prezent un mediu anaerob.
• Acest lucru permite, de asemenea, debridarea țesutului
necrotic și asigură drenarea exsudatului.
• Adm plasma
• Dacă este disponibilă o cameră de oxigen hiperbarică,
poate fi benefic să expui țesutul afectat la concentrații mari
de oxigen sub presiune. Fenestrarea miofascială a regiunii
cervicale pentru a permite
• Îngrijirea rănilor este o parte integrantă a tratamentului oxigenarea țesuturilor profunde și
și poate deveni foarte intensă, mai ales dacă este implicată îndepărtarea materialului necrotic
o zonă mare de mușchi.
• Caii cu semne de șoc: tratamentul cu fluide IV, plasmă și
flunixin meglumine.
 Rabdomioliza
• Definiție
• Rabdomioliza este un sindrom caracterizat prin distruderea țesutului muscular scheletic cu
eliberarea în sânge a unei cantități mari de mioglobină care poate precipita la nivelul
rinichiului și produce insuficiența renală acută.
• Leziuni extinse ale celulelor musculare duc la semne clinice de crampe musculare, reticență
în mișcare, mers rigid și transpirație.

• Etiopatogeneză
• Există mai multe forme diferite de rabdomioliză care apar la cal, dintre care multe sunt
cunoscute ca fiind ereditare în anumite rase.
• Rabdomioliza de efort este unul dintre cele mai frecvente tipuri, în care calul suferă
dureri musculare profunde și crampe după exerciții.
• Se crede că acest lucru se datorează unui defect genetic în reglarea contracției musculare.
 Rabdomioliza
• Etiopatogeneză
• Caii pot deveni simptomatici datorită următorilor factori declanșatori:
• exagerarea (cauza cea mai frecventă),
• Depleția (epuizarea) electroliților
• deficiență de seleniu sau vitamina E.
• De asemenea, caii din dietele bogate în cereale sunt mai afectați decât caii care consumă diete cu
conținut scăzut de cereale / cu conținut scăzut de grăsimi.
• Această boală poate deveni recurentă (adică rabdomioliză de efort recurentă) cu până la 10%
• frecvent la mânz
• Acest defect genetic este postulat ca având un mod de moștenire autosomal dominant.
• Rase de curse au fost raportate ca fiind afectate de rabdomioliză de efort, iar sindromul poate afecta și
caii care nu sunt de curse.
• rabdomioliză numită miopatie de depozitare a polizaharidelor.
• Rabdomioliza poate apărea și la caii care au suferit anestezie generală, cu factori de risc, inclusiv
hipotensiune prelungită, timp prelungit de intervenție chirurgicală, sau poziționarea necorespunzătoare
a calului pe masă.
 Rabdomioliza
• Tabloul clinic
• Semnele clinice pot varia foarte mult, variind de la șchiopătarea ușoară sau mersul rigid, la
formele severe în care calul este culcat.
• Cele mai multe episoade apar la scurt timp după debutul exercițiului fizic sau
recuperarea după anestezie generală.
• Caii afectați sunt de obicei tahicardici și tahipneici și transpira excesiv .
• Pot fi prezente fasciculații musculare, iar palparea zonei lombare și gluteale relevă
mușchii fermi și dureroși.
• În cazurile severe, calul va fi reticent în mișcare.
• Caii de rezistență cu rabdomioliză de efort pot prezenta alte semne de epuizare, inclusiv
deshidratare, febră, flutter diafragmatic sincron și colaps.
• Dacă există leziuni marcate ale celulelor musculare, calul poate dezvolta mioglobinurie
datorită eliberării mioglobinei din celulele deteriorate.
• Mioglobinuria poate duce la dezvoltarea insuficienței renale acute dacă nu se inițiază un
tratament adecvat.
 Rabdomioliza
• Tabloul clinic
• Acest sindrom se clasifica in doua entitati distincte: Sindromul de rabdomioliza acuta
(R.A.) si Sindromul de rabdomioliza recurenta indusa de exercitiu (R.R.I.E.)
 Rabdomioliza
• Tabloul clinic
• Sindromul de rabdomioliza acuta (R.A.)
• Simptomele clinice sunt declansate intotdeauna de un efort important mai ales la subiecti
neantrenati sau insuficient “incalziți”.
• Momentul aparitiei crizei este situat frecvent in cursul sau la finalul efortului.
• Se constata: incetinirea alurii, neliniste, schiopaturi mai ales pe membrele pelvine, efidroza,
mers intepenit cu scurtarea fuleului.
• Musculatura centurii pelvine (crupa, coapsa) este tumefiata, rigida și evidenta sub piele.
• tahicardie, tahipnee, hipertermie.
• Mictiunea este dificilă din cauza durerilor musculare
• Urina este roscată in momentul emisiunii, culoarea modificandu-se rapid in contact cu aerul,
capatand in final o nuanta brun-negricioasa (aspectul zatului de cafea) – mioglobinuria.
• Inabilitatea locomotorie poate culmina cu adoptarea decubitului.
• Decubitul coincide cu inrăutatirea starii generale, accentuarea nelinistii, agitatie (chiar
anxietate – pozitia nefiziologica), respirații precipitate, tulburări de ritm cardiac.
 Rabdomioliza

• Tabloul clinic
• Sindromul de rabdomioliza acuta (R.A.)
• Strivirea maselor musculare sub propria greutate (crushing syndrome – sindrom de strivire),
durerea musculară și deshidratarea favorizează instalarea șocului fatal.
• Sindromul umoral este marcat de hemoconcentratie ( hematocrit, proteine totale),
hiperlactacidemie, CPK, AST, LDH, mioglobinemie și mioglobinurie. In functie de
intensitatea acestora din urma se mai poate inregistra uremie și hipercreatininemie.
• Mioglobinuria se manifesta prin urina roșie. Determinarea in urina ne da indicii despre masa
musculara necrozată. Spre exemplu 1000 mg/l corespunde la 200 g de masa musculară
necrozata.
• Daca ph-ul urinar este alcalin mioglobiana colorează urina în rosu-roze.
• Daca ph-ul urinar este acid, asa cum este in majoritatea cazurilor datorita acidozei
metabolice ce acompaniaza rabdomioliza, iar mioglobina este disociata in globina și
ferihemat acest ultim produs, produce urina roșu-brună.
 Rabdomioliza
• Tabloul clinic
• Sindromul de rabdomioliza recurenta indusa de exercitiu (R.R.I.E.)
• Cele mai cunoscute concepte fiziopatologice elaborate pentru explicarea
patogenezei RRIE sunt:
• supraincarcarea glucidica – teoria lactatului; (hipernutriția glucidică și inactivitatea musculară)
• teoria stocarii musculare de polizaharide aberante – miopatia stocarii de polizaharide ; (sensibilitate superioara a
fibrei musculare scheletice la actiunea insulinei ; mecanism biochimic deviat este responsabil de un influx
intramuscular de glucoza, anormal ca intensitate, mediat de insulina avand ca rezultat cresterea sintezei de glicogen
muscular;
• Ulterior excesul muscular de glicogen favorizeaza cuplarea acestuia cu proteine sarcoplasmatice formand asa numitele
complexe glicogeno-proteice amilazo-rezistente. Aceste complexe sunt rezistente la “atacul” enzimelor glicolizei, fiind
practic inutilizabile ca precursori energetici ai ATP. In conditiile unui efort minim, epuizarea rapida a glicogenului
muscular normal si biodisponibilitatea redusa sau absenta a complexelor glicoproteice induce o criza energetica acuta cu
aparitia “atacului” de rabdomioliza.
• carenta de seleniu si vitamina E;
• deficiente functionale ale sarcolemei – hipertermia maligna;
• in timpul exercitiului responsabil de rabdomioliza se produce o pierdere a abilitatii miocitului de a controla procesul de
contractie – relaxare. Aceasta perturbare rezulta dintr-o incapacitate a reticulului sarcoplasmatic de a retrage ionii de
calciu in interiorul sau. La aceasta se adauga si o disfunctionalitate a canalelor de calciu care raman deschise.
• teoria tulburarilor electrolitice; (miopatii hipokalemice )
• Influențele hormonale – estrogenii, hormonii tiroidieni;
• incidenta mai crescuta a R.R.I.E. la femele in legatura cu vârsta tânără și stresul.
• Hipotiroidismul a fost asociat tulburarilor musculare la alte specii.
 Rabdomioliza
• Tabloul clinic
• Sindromul de rabdomioliza recurenta indusa de exercitiu (R.R.I.E.)
• Spre deosebire de R.A., aparitia simptomelor in R.R.I.E. se coreleaza cu un efort
de intensitate slabă (incalzire, plimbare la pas pe distante neglijabile – ex.
adapare).
• Intotdeauna “atacurile” de R.R.I.E. survin la inceputul efortului și au caracter
recidivant, fiind imprevizibile in timp.
• Se obs:
amiotrofia și slabiciunea muschilor crupei și coapsei
schimbarea frecventa a greutatii de pe un membru pe altul
adoptarea pozitiei de urinare (nu neaparat urmata de acest act);
tremuraturi musculare, largirea bazei de sprijin pe membrele pelvine;
ridicarea cozii si tremuraturi fine la acest nivel;
“târârea” copitei pe sol în pensă, pasul scurt;
mersul inapoi dificil, iar la intoarceri flexare excesiva și abductia membrelor pelvine;
reticenţa sau chiar opoziţia activă la încercarea de ridicare a membrelor pelvine ;
 Rabdomioliza
• Diagnostic
• Anamneza și exam clinic sugerează de obicei rabdomioliza de efort, dar diagnosticul este confirmat prin
demonstrarea faptului că activitatea serică a CK și AST este semnificativ crescută în comparație cu cea
normală.
• CK serică este adesea în intervalul 10.000–100.000 U / l sau mai mare, iar AST este de obicei în intervalul
1.000–10.000 U / l.
• La creșterea CK peste1000 Ui/l vorbim de rabdomioliză moderată.
• Daca CK depaseste 7000 Ui/l este o rabdomioliza severă, iar la peste 16000 Ui/l exista risc de a se dezvolta o
insuficienţa renala acuta.
• Cresterea de transaminaze (ASAT), lacticdehidrogenaze (LDH5) de origine musculara pot fi importante, dar
nespecifice.
• calul a prezentat episoade recurente de rabdomioliză sau o formă ereditară a bolii este suspectată, atunci
trebuie luată în considerare obținerea unei biopsii musculare a mușchiului fesier mediu pentru un diagnostic
definitiv al formei specifice de rabdomioliză (miodistrofia hialina de tip Zenker).
 Rabdomioliza
• Diagnostic
• Alte tulburari ionice si metabolice
• Investigatiile biologice evidentiaza: hiperkaliemie, hiperuriciemie, hipocalcemie,
hiperfosforemie, acidoza metabolica și hipoalbuminemie.
• Acidoza metabolică – este provocată de acidul lactic și alti acizi organici eliberati de către
celulele ischemice, dar și de insuficiența renală acută care poate complica o rabdomioliza.
Acidoza metabolica provoacă o hiperventilație și poate contribui la detresa respiratorie, care
impune controlul respiratiei.
• Hipoalbuminemia – poate aparea în cursul primelor zile de evoluție și se datorează
hiperpermeabilitătii capilare. Este considerata un factor predictiv al insufficienței renale acute

• Analiză de urină
 Rabdomioliza
• Diag dif
• Rabdomioliza acuta trebuie diferențiata de:

sindromul de colici – prin evaluarea atitudinii, peristaltismului, exploratia transrectala,

modificarile umorale;
laminita acuta – palaparea arterelor digitale, temperatura copitei, spatiul anormal la nivelul
perioplei;
tulburari neurologice – consultatia neurologica;
trombozele aorte abdominale – palpatia transrectala;
pleuro-pneumonia – boala febrilă, dispneizantă, semne fizice la nivel pleural si pumonar;
• Rabdomioliza recurenta indusa de exercitiu va fi diferențiată de:

durerile coloanei vertebrale – examen clinic + radiologie;

schiopaturi – teste de mobilizare + “blocaje”cu anestezice pe nervi + radiologie;

 Rabdomioliza
• Tratament
• Obiectivele tratamentului sunt: ​(1) corectarea oricăror deficite de lichid, electrolit și acid-bază,
• (2) ameliorarea durerii și anxietății calului și
• (3) prevenirea leziunilor renale.
• Exercițiul trebuie oprit pentru a preveni leziunile musculare suplimentare.
• Dacă calul este deshidratat, trebuie instituită terapie orală și / sau intravenoasă cu concentrații
adecvate de electroliți.
• Dacă este prezentă mioglobinurie, lichidele trebuie administrate la o rată care să inducă diureza.
Acest lucru trebuie continuat până când mioglobinuria s-a rezolvat.
• La caii grav afectați, BUN serial și creatinina concentrațiile trebuie monitorizate.
• Durerea și anxietatea pot fi reduse la minimum prin utilizarea tranchilizantelor, cum ar fi
acepromazina, xilazina sau diazepamul .
• Acepromazina nu furnizează analgezie, dar poate ajuta la îmbunătățirea fluxului sanguin către mușchii
afectați.
• AINS, cum ar fi fenilbutazonă sau flunixină meglumină, pot fi benefice pentru ameliorarea durerii, dar
trebuie utilizate cu precauție la caii sever deshidratați sau la caii cu mioglobinurie pentru a preveni
afectarea renală.
 Rabdomioliza
• Tratament
•.
• Strategiile de prevenire pentru caii cu forma recurentă includ ajustarea dietei astfel încât
calul să fie hrănit cu un supliment echilibrat de vitamine și minerale, fân de iarbă și
carbohidrați solubili minimi, cum ar fi hrana dulce.
• Sunt recomandate diete comerciale bogate în grăsimi, dar sărace în carbohidrați solubili,
dacă este necesară suplimentarea cu cereale.
• Exerciții zilnice
• Administrarea de acepromazină sau dantrolen ca tratament preventiv cu aproximativ 30 de
minute înainte de efort.
• Administrarea zilnică de fenitoină poate fi de asemenea utilizată ca tratament preventiv.
 Rabdomioliza
 Tratament
 .
1.Calmarea durerilor (A.I.N.S., corticosteroizi, derivati narcotici, xilazina,
dimetil-sulfoxid;
Fenilbutazona 2,2 mg/kg i.v. 2x/zi 3 – 5 zile in R.A.
Flunixin meglumine 1 mg/kg i.v. in R.A.
Ketoprofen 0,5 mg/kg i.v. in R.A.
Dexametazona 0,2 mg/kg i.v. administrare unica in R.A.
Xilazina 0,2 mg/kg i.v., repetat la nevoie in R.A.
Romfidina 10 – 20 g/kg i.v., repetat la nevoie in R.A.
Butorfanol 0,01 – 0,03 mg/kg i.v., repetat la nevoie in R.A.

 Rabdomioliza
 Tratament
2.. Prevenirea agravarii leziunilor musculare – medicatie miorelaxanta;
Dantrolen sodic - curativ: - 10 mg/kg per os (sonda nasogastrica) in R.A.
preventiv: - 2 mg/kg per os 1x/zi 3-5 zile apoi 1x/2 zile in R.R.I.E.;
Este un medicament care actioneaza asupra mecanismului de eliberare a calciului prin reticulul
sarcoplasmatic. In principiu el trebuie utilizat numai in cazul diagnosticarii tulburarilor in homeostazia
sarcoplasmatica a calciului.Avand un potential hepatotoxic recunoscut se va evita administrarea lui la
cai cu suferinte hepatice.
Fenitoin - 6 – 12 mg/kg per os 2x/zi in R.R.I.E.
Se incepe cu 6-8 mg/kg cateva zile, apoi 10-12 mg/kg x2/zi timp de o saptamana, trecand ulterior la 5
mg/kg x2/zi la inceperea efortului.Fenitoinul actioneaza la nivelul mecanismului excitatie – contractie,
moduland eliberarea mediatorilor (acetilcolina) la nivelul jonctiunii neuromusculare precum si
eliberarea ionilor de calciu intracelular (similar cu dantrolenul sodic);
Methocarbamol - 15 – 25 mg/kg/zi lent i.v. in R.A.; se semnaleaza uneori manifestari de ataxie
pasagera.
 Rabdomioliza
• Tratament
3.. Remisiunea stresului si anxietatii;

Acepromazina - 8 – 15 mg/cal intravenos, aceasta doza avand efect vasodilatator muscular.

Se administreaza in R.A., numai la cai bine hidratati.

3 – 5 mg/cal intramuscular sau per os in R.R.I.E. cu 30 minute inainte de munca mai ales la
caii stresati;

Fenobarbital - 12 mg/kg intravenos in perfuzie (sol. Ringer, sau ser fiziologic) in R.A.

4.Evitarea aparitiei complicatiilor renale si mentinerea echilibrului hidroelectrolitic;

Cea mai frecventa consecinta a rabdomiolizei acute este nefroza mioglobinurica insoțită de
insufficiența urinară acuta, complicatie adesea fatală. Preintampinarea acestei situatii extreme
este realizabila prin perfuzii cu solutii poliionice 50 – 100 ml/kg/ 24 ore soluție Ringer
(atentie in R.A. controleaza kalemia!) sau ser fiziologic.
 Rabdomioliza
• Tratament
5.. Stimularea metabolismului energetic aerob

Administrarea de vitamina B1 in doze mari (1-2 g/cal/zi) intramuscular favorizeaza utilizarea glucozei
prin filiera energetica aeroba (B1=coenzima in ciclul Krebs).
6.Regim igienodietetic
Cazarea pacientilor se va face in boxe capitonate, linistite, calde prevazute cu saltele elastice sau
asternut gros de paie. La pacientii in decubit se impune intoarcerea de pe o parte pe alta de minim 4x/
24 ore. Aceste masuri sunt menite sa preintampine aparitia plagilor decubitale și a complicațiilor
hipostatice (congestia pulmonară pasivă și edemul pulmonar).
• Decubitul forțat ca atitudine total nefiziologica, favorizeaza retentia urinara și coprostaza. Frecvent se
impune cateterismul vezical și vidarea rectului.
• Vindecarea este anuntata de reluarea atitudinii patrupedale, de clarificarea urinii și de
normalizarea valorilor enzimelor musculare.
• Reluarea activitatii fizice normale se va realiza treptat prin cresterea graduală a duratei și dificultății
exercitiului fizic. La caii afectați de R.R.I.E. concentratele vor fi inlocuite treptat de furaje oleaginoase
sau amestecuri de faina de fibroase cu uleiuri vegetale (ulei de porumb) de până la max. 30% din rație.