Ipoteza lui Broglie.

Difractia
electronilor
Marin Cosmina
Dragoi Darius
Enache Luca
Hampu Cristian
Nechita Robert
Relatia intre lungimile de unda si impuls
• În fizică, ipoteza De Broglie este afirmația că materia (orice obiect) are o natură ondulatorie (dualitatea
undă-corpuscul). Relațiile De Broglie arată că lungimea de undă este invers proporțională cu impulsul unei
particule și că frecvența este direct proporțională cu energia cinetică a particulei. Ipoteza a fost propusă de
Louis de Broglie în 1924 în teza sa de doctorat; pentru această lucrare, de Broglie a primit Premiul Nobel
pentru Fizică în 1929, fiind astfel primul care a primit un Premiu Nobel pentru o teză de doctorat.

Relatia intre lungimile de unde si impuls

Prima ecuație De Broglie leagă lungimea de undă λ de impulsul particulei p sub forma:

Unde h este constanta lui Planck, m este masa de repaus a

particulei, v este viteza particulei, y este factorul Lorentz, iar c
este viteza luminii în vid.
 Cu cât energia este mai mare, cu atât este mai mare și frecvența și cu atât este mai mică lungimea de
undă. Dată fiind relația dintre lungimea de undă și frecvență, rezultă că lungimile de undă reduse au mai multă
energie decât cele mai mari. A doua ecuație De Broglie leagă frecvența undei asociate unei particule de energia
totală a particulei astfel:

Unde f este frecvența și E este energia totală.

Cele două ecuații pot fi scrise sub forma

unde este constanta lui Planck redusă

(cunoscută și ca constanta lui Dirac), k este numărul de undă,
iar w este frecvența unghiulară.
 Difractia
În fizică, difracția se referă la diverse fenomene asociate cu ocolirea de către unde a obstacolelor
apărute în calea lor.
Difracția are loc în cazul oricărui tip de undă, inclusiv undele acustice, undele de la suprafața apei, și
undele electromagnetice cum ar fi lumina vizibilă, razele x și undele radio. Întrucât obiectele materiale au și ele
proprietăți ondulatorii, difracția apare și în cazul particulelor de substanță ca electroni, protoni, neutroni și
poate fi studiată conform mecanicii cuantice.
În timp ce difracția are loc întotdeauna când undele întâlnesc obstacole în calea lor de propagare, efectele sale
sunt în general cel mai pronunțate în cazul undelor a căror lungime de undă este de ordinul dimensiunii
obstacolului. Șabloanele complexe rezultate din intensitatea unei unde difractate sunt rezultatul interferenței
între diferite părți ale unei unde care au ajuns la observator urmărind căi diferite.
Exemple de difracție în viața de zi cu zi

Cele mai des întâlnite exemple de difracție sunt cele de difracție a luminii; unul îl reprezintă banda
spirală cu spațiere foarte mică, de pe un CD ori DVD care se comportă ca o rețea de difracție formând
imaginea unui curcubeu în direcția discului. Acest principiu poate fi extins pentru a proiecta o rețea care să
producă un șablon de difracție dorit; hologramele de pe cardurile de credit sau debit sunt și ele un exemplu.

Cele mai des întâlnite exemple de difracție sunt cele de difracție a luminii; unul îl reprezintă banda
spirală cu spațiere foarte mică, de pe un CD ori DVD care se comportă ca o rețea de difracție formând imaginea
unui curcubeu în direcția discului. Acest principiu poate fi extins pentru a proiecta o rețea care să producă un
șablon de difracție dorit; hologramele de pe cardurile de credit sau debit sunt și ele un exemplu.
Legea lui Bragg
În fizică , legea lui Bragg este o lege care interpretează procesul de difracție a radiației pe un cristal . A
fost descoperit de WH și WL Bragg în jurul anului 1915 . Când bombardăm un cristal cu radiații a căror lungime
de undă este de același ordin de mărime ca distanța inter-atomică, apare un fenomen de difracție . Condițiile
de difracție dau direcțiile în care se observă intensitatea difractată de cristal. Radiația poate fi
electromagnetică: pentru acest ordin de mărime al lungimii de undă, este vorba de raze X , cu o energie de
câteva zeci de keV sau particule cu energie cinetică adecvată, de ordinul a 100 keV pentru electroni sau de zeci
de meV pentru neutroni .
Dualismul unda-corpuscul
Dualismul undă-particulă se referă la faptul că materia prezintă
simultan proprietăți ondulatorii și corpusculare. Este vorba despre un
concept central al mecanicii cuantice, care a înlocuit teoriile clasice
asupra naturii materiei. Anumite fenomene pun în evidență caracterul
ondulatoriu,pe când altele demonstrează caracterul corpuscula.
În mecanica cuantică, lumina nu este considerată nici undă nici
particulă, în sensul clasic, ci este unitatea celor două, fără o delimitare
precisă.
 Formula lui Landa in functie de tensiunea
electrica
Lungimea de undă poate fi modificată variind tensiunea de accelerare.
Calculând lungimea de undă din relația lui de Broglie se obține:

Principiul de incertitudine a fost formulat de către Werner Heisenberg în 1927. El a arătat că, pentru o
microparticulă, poziția și impulsul nu pot fi determinate cu o precizie oricât de bună. Relația de nedeterminare se
poate scrie
 Principiul de incertitudine
Conform principiului de incertitudine al lui Heisenberg, un
fenomen fizic nu poate fi descris ca o particulă clasică sau ca o undă, ci ca
dualitatea formată dintre cele două.
Noțiunile de traiectorie și impuls își pierd sensul, întrucât poziția și
viteza particulei nu pot fi determinate cu o precizie infinită, ca în teoriile
clasice. În mecanica cuantică se poate stabili doar o localizare spațială
probabilistică, dată de funcția de undă asociată particulei. Amplitudinea
funcției de undă determină probabilitatea ca particula să existe într-o
anumită regiune a spațiului.
Astfel, cu cât zona în care amplitudinea este diferită de zero este
mai mică, cu atât localizarea particulei este mai precisă.
 Principiul de incertitudine stabilește limitele dintre teoriile fizicii
clasice și cele ale mecanicii cuantice. Teoriile clasice nu presupun
existența unei limitări a preciziei cu care se poate determina o mărime,
singurul impediment în determinarea unei valori exacte fiind
sensibilitatea aparatelor de măsură. Această ipoteză poate fi
considerată corectă la nivel macroscopic deoarece proprietățile
ondulatorii nu se manifestă. Efectele cuantice trebuie luate în
considerare pentru mărimi fizice comparabile cu constanta lui Planck.
Microscopul electronic

•Un microscop electronic este un tip de microscop care folosește electroni pentru a ilumina specimenul și a
transmite o imagine mărită a acestuia. Microscoapele electronice au rezoluție superioară microscoapelor cu
lumină, și pot transmite o imagine mărită de mult mai multe ori . Unele microscoape electronice ajung să
transmita o imagine mărită de 2 milioane de ori, pe când cele mai bune microscoape cu lumină transmit o
imagine mărită de 2 000 de ori.
•Primul microscop electronic a fost construit în 1931 de către inginerii germani Ernst Ruska și Max Knoll. Acesta
era bazat pe ideile și descoperirile fizicianului francez Louis de Broglie. Deși primitiv și nepotrivit utilizărilor
practice, instrumentul era capabil să transmită o imagine mărită a obiectelor de patru sute de ori.
Tipuri de microscoape electronice
Microscopul electronic cu transmisie
Forma originală a microscopiei electronice, microscopia electronică cu
transmisie implica o rază de electroni la tensiune înaltă emisă de un catod, de
regulă filament de wolfram, și focalizată de lentile electrostatice și
electromagnetice. Raza de electroni care a fost transmisă printr-un specimen
parțial transparent pentru electroni transportă informație despre structura
internă a specimenului în raza care ajunge la sistemul de formare a imaginii.
Variația spațială a acestei informații ("imaginea") este apoi mărită de o
serie de lentile electromagnetice până când este înregistrată la coliziunea cu
un ecran fluorescent, placă fotografică, sau senzor de lumină cum ar fi un
senzor CCD. Imaginea detectată de CCD poate fi afișată în timp real pe un
monitor sau transmisă pe loc unui calculator.
 Rezoluția unui microscop electronic cu transmisie este limitată în principal
de aberația de sfericitate, dar o nouă generație de sisteme de corecție a aberațiilor
a avut ca efect depășirea parțială a aberațiilor sferice și creșterea rezoluțiilor.
Corecțiile din software ale aberației de sfericitate pentru microscoapele electronice
cu transmisie de înaltă rezoluție a permis producerea unor imagini cu rezoluție
suficient de bună pentru a evidenția atomi de carbon în diamante, aflați la distanțe
de doar 0.89 ångströmi (89 picometri) unii de alții și atomi din siliciu la distanțe de
0.78 ångströmi (78 picometri), mărind de 50 de milioane de ori. Capacitatea de a
determina pozițiile atomilor în cadrul materialelor a făcut din acest tip de
microscop o unealtă importantă pentru cercetarea și dezvoltarea din domeniul
nanotehnologiilor.
Microscopul electronic cu scanare

Spre deosebire de MET, unde raza de electroni la tensiune înaltă formează

imaginea specimenului, microscopul electronic cu scanare produce imagini prin
detecția electronilor secundari, cu energie scăzută, emisi de pe suprafața
specimenului datorită excitării acestuia de către raza principală de electroni. În
MES, raza de electroni parcurge întreg specimenul, detectorii construind o imagine
prin maparea detectate la poziția razei.
În general, rezoluția MET este de regulă cu un ordin de mărime mai mare decât cea
a MES, dar, datorită faptului ca imaginea produsă de microscoapele cu scanare se
bazează pe procese de suprafață și nu pe transmisie, este capabil să vizualizeze
probe mai mari, și are o adâncime de penetrare mult mai mare, producând astfel
imagini care sunt o bună reprezentare tridimensională a probei.
 Microscopul electronic cu reflexie

In plus, există și microscoape electronice cu reflexie (MER). Ca și MET, această tehnică implică raze de electroni
incidente pe o suprafață, dar în loc să folosească electronii transmiși, sau cei secundari, se detectează raza
reflectată.

Microscopul electronic cu scanare și transmisie

MEST combină înalta rezoluție a MET cu funcționalitățile MES, permițând folosirea unei game de tehnici de analiză
imposibil de atins cu MET convenționale.
Bibliografie
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Microscop_electronic
• https://www.histology.ro/Histology/Biologie_celulara_MG_an_I_files/04_Microscopia
%20electronică_site.pdf
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Ipoteza_De_Broglie
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Dualismul_und%C4%83-particul%
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Constanta_PlanckC4%83#Leg%C4%83turi_externe