2.6.

Eutanasia
Eutanasia ( lb. gr. moarte bună, moarte frumoasă )

 în bioetică eutanasia este un act ce cauzează sau

favorizează o moarte lipsită de durere, în cazurile în
care organismul suferă sau se află într-o condiţie
nedemnă de trai.
 Eutanasia are ca scop unic eliberarea de această
condiţie, atunci când există probe convingătoare că
moartea reprezintă pentru subiectul în chestiune un
bine major sau un rău minor şi că nici o altă
intervenţie nu mai poate ameliora ceva.
Perspectiva asupra eutanasiei este influențată de
perspectivele diferite asupra sensului raportului dintre
viaţă şi moarte.

Distincţii:

 Sinucidere asistată
 Eutanasie pasivă
 Eutanasie activă
 Cei doi termeni, sinucidere asistată şi eutanasie, pot
fi deosebiţi în funcție de persoana care îndeplineşte
actul final, actul fără de care nu ar surveni moartea.

Dacă persoana care urmează să moară îşi

administrează, de exemplu, o doză letală de
medicamente, prescrise de medic în acest scop, vorbim
despre sinucidere asistată.
Elveția - turismul suicidar
Pe de altă parte, dacă moartea este indusă de altă
persoană decât pacientul, avem de-a face cu eutanasie.

Din punct de vedere medical, eutanasia poate fi pasivă

sau activă.

Eutanasia pasivă se referă la întreruperea tratamentului şi

decuplarea bolnavului de la aparatura medical ( studiu de
caz – Olanda )

Eutanasia activă presupune stingerea uşoară, prin

Pentru acest motiv, eutanasia trebuie considerată o
crimă, deoarece astfel se curmă viaţa unui om.
De fapt, eutanasia înseamnă „o execuţie" de comun
acord cu un bolnav care nu mai suportă durerile.

Medicul vine şi îl ucide în condiţiile stabilite de bolnav, la

ora fixată de el.
Cei care militează pentru legiferarea eutanasiei,
consideră că ea face parte din drepturile omului şi
transferă „puterea medicului în mâinile bolnavului,
pentru a-şi decide soarta".

De fapt, medicul nu-l eliberează numai pe bolnav de

suferinţă, eliberează familia şi societatea de bolnavul
devenit o povară inutilă, dacă nu cumva în spatele
eutanasiei nu se ascund şi interese meschine, cum ar fi
moştenirea.
Aspecte juridice:
• Pentru a putea practica eutanasia sub oricare dintre
formele sale ( îndeosebi sub forma sa activă ) trebuie
să existe suportul juridic, legal ( acte normative ) care
să permită, într-un mod cât se poate de explicit, astfel
de practici

• În absența unui suport juridic explicit, a unor

proceduri bine stabilite, orice gest îndreptat spre
eutanasie echivalează cu infracțiunea de omucidere,
Legislația țărilor europene ( și a altor țări, USA, Canada,
Australia, Noua Zeelendă etc.) este într-o dinamică
permanentă privind eutanasia .

Există relativ puține țări care au un cadru legal care să

permită practicarea eutanasiei

În România eutanasia NU este legalizată !

Argumente în favoarea sinuciderii asistate şi eutanasiei:

Este o modalitate de a opri suferinţa extremă prin care trec unii

bonavi în stadiu terminal şi de a le oferi o moarte liniştită. De obicei
o “moarte bună” este descrisă ca trecerea în nefiinţă într-un mediu
plăcut, familiar şi fără suferinţă, ca şi cum ai adormi.

În antichitate,Cicero ( 106-43 î.Hr.) spunea că o “moarte bună” este

modalitatea ideală de a respecta legea naturii, părăsind lumea în
linişte şi demnitate.
Oamenii ar trebui să aibă dreptul să decidă momentul propriei
morţi. În secolul al XVIII-lea, filosoful David Hume susţinea în eseul
său “Despre sinucidere” că, într-o societate liberă, oamenii ar trebui
să aibă dreptul să aleagă modul în care vor să moară. Există opinii
care susţin că acest drept ar trebui totuşi temperat prin obligaţia de
a nu face rău altei persoane.

Menţinerea în viaţă a unei persoane, mai mult decât durata naturală

de viaţă (de exemplu prin conectarea la aparate), nu este morală.
Oamenilor ar trebui să li se permită să moară cu demnitate.
Există mari diferenţe între modurile în care fiecare vede
conceptul de “a trăi şi a muri în demnitate”. Cele mai comune
umilinţe care ar justifica eutanasia sunt: persoana devine o
povară pentru ceilalţi, incapacitatea de a mai face fata
activităţilor cotidiene, petrecerea ultimei perioade a vieţii într-
un spital sau cămin.

Rudele bolnavului nu ar mai trebui să îndure clipele dificile în

care îşi văd apropiaţii aşteptând o moarte lentă şi dureroasă.

S-ar reduce costurile pentru îngrijirea pacienţilor incurabili.

 Argumente împotriva sinuciderii asistate şi eutanasiei:
Se bazează, de obicei, pe principiile etice şi religioase cu
privire la sacralitatea vieţii. De asemenea, sunt opinii care
susţin că legalizarea eutanasiei ar putea grăbi moartea unor
persoane, împotriva voinţei lor.

Sacralitatea vieţii. Acest argument se bazează pe valorile

religioase care consideră viaţa sacră şi inviolabilă. Având un
caracter anticreştin, care contravine poruncilor divine „Să nu
ucizi !" şi „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi !",
biserica nu admite eutanasia, deoarece ea înseamnă ucidere.
Atitudinea faţă de muribund trebuie să-şi aibă temeiul în
cele două porunci, dar iubirea faţă de aproapele nu
înseamnă să-i curmi viaţa din milă, pentru a-l scăpa de
dureri, ci înseamnă să-l ajuţi să suporte durerea, să-i acorzi
toate îngrijirile medicale şi să urmăreşti cu multă atenţie
alinarea durerilor, pentru ca acestea să nu devină de
nesuportat până în clipa finală.
Oricât de strictă ar fi legea eutanasiei, în privinţa „apărării"
drepturilor bolnavilor, viaţa, fiind un dar de la Dumnezeu,
trebuie apărată şi nu distrusă.
Diagnosticul greşit sau eventualitatea unor noi tratamente.
Conform acestui punct de vedere, unde există viaţă există
speranţă. Susţinătorii săi sunt de părere că în condiţiile
evoluţiei rapide a societăţii moderne, a tehnologiei şi
tehnicilor medicale, eutanasia ar lua dreptul unor persoane
bolnave de a beneficia de viitoarele tratamente şi implicit de
o viaţă mai bună.

Legalizarea eutanasiei în cazurile medicale grave ar face din

aceasta practică o rutină, folosită pe scară largă.
Chiar dacă cineva îşi doreşte să fie eutanasiat, această
dorinţă ar putea fi rezultatul depresiei sau a interpretării
eronate a diagnosticului.

Eutanasia ar submina finanţarea sectorului geriatric şi

furnizarea de asistenţă corespunzătoare pentru
persoanele vârstnice.

Ar submina de asemenea activităţile de cercetare în

această zonă.
Ar compromite în mod grav relaţiile dintre persoanele în
vârstă, sau dependente de asistenţă, şi rudele lor, care ar
putea să le preseze să “nu devină o povară”.

Ar compromite relaţia de încredere dintre medic şi pacient.

Orice formă de sinucidere este greu de suportat pentru

persoanele apropiate care rămân în viaţă, o astfel de decizie
ar afecta în special copiii din viaţa bolnavului.