Regii României

Crasnean Denisa
 Carol l
1866-1914
 În ceea ce priveşte politica externă, Carol a dus o neutralitate activă, militând pentru aplanarea divergenţelor
şi menţinerea statu-quo- ului teritorial. Pe plan intern, a decis să acţioneze ca un factor moderator, să
calmeze spiritele şi să nu îngăduie răfuielile politice. În acest sens a instaurat "rotativa guvernamentală”,
menită să asigure stabilitatea vieţii politice.

Viața politică internă, inca dominata de catre familiile de mari proprietari de pământ (categorie din care, începând
cu 1884, făcea parte şi familia regală), organizată în jurul partidelor rivale, Liberal şi Conservator, a fost lovită de
două răscoale ale țăranilor mai importante, în sudul Țării Româneşti, în aprilie 1888 (care a cuprins 27 din cele 32
de județe ale ţării) şi în partea nordică a Moldovei, în februarie 1907, care a cuprins repede şi sudul țării până în
martie. Răscoala a început la 21 februarie 1907 în satul Flămânzi din nordul Moldovei, ca o răzmeriță pur locală,
însă s-a extins în următoarele săptămâni în toată ţara, cunoscând formele cele mai violente în Muntenia şi Oltenia.
Aceste convulsii sociale majore au fost provocate de faptul ca ţăranii nu posedau pământul pe care-l lucrau, ca şi
de exploatarea la care aceștia erau supuși de către coroană şi clasa feudală (boierească)asociată acesteia, precum
şi de spolierea sistematică la care țărănimea era supusă din partea clasei comerciale străine active în domeniul
comerțului agricol.Răscoalele au fost reprimate în mod sângeros, fiind folosite armata și chiar artileria împotriva
țăranilor revoltați.

Represiunile s-au soldat cu aproximativ 10.000 de victime, după unele surse. Alte surse vorbesc însă
de o cifră probabilă a morților de 9000 de țărani.Perpetuarea relațiilor feudale în agricultură au dat
naștere din acea epocă începând la tendințe republicane, partizanii acestor idei acuzându-l pe rege
pentru faptul că era cel mai mare proprietar de pământ (boier) din țară.
Ferdinand
1914-1927
 Viața politică internă în timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal,
condus de frații lon Brătianu şi Vintilă Brătianu. Unirea cu Transilvania a lărgit, însă, baza
electorală a opoziției, a căror partide principale s-au unit în ianuarie 1925- octombrie 1926
pentru a forma Partidul Național Țărănesc.

Principele Ferdinand a ajuns pe tronul României la 11 octombrie 1914, după moartea regelui Carol I. Era o perioadă crucială din
istoria României, marcată de izbucnirea Primului Război Mondial, în care atât familia regală cât și întreaga societate românească
era profund divizată în tabere ce susțineau fie neutralitatea fie intrarea în război de partea uneia sau alteia dintre cele două alianţe
aflate în conflict. Prin moartea regelui Carol I se deblocase de la sine o stare politică tensionată. În parlament noua pereche
conducătoare a fost primită cu căldură şi speranță, fiind aclamați îndelung. În ciuda presiunilor financiare şi morale atât din partea
Antantei, cât și a Puterilor Centrale, România a rămas credincioasăneutralității în decursul primilor doi ani ai primului război
mondial. Ţara nu era pregătită de război. Ferdinand reuşeşte să reziste presiunilor interne și externe, pentru a se alătura uneia dintre
tabere. „Ferdinand este înainte de toate Regele României şi un excelent patriot... Nando poate că nu este foarte energic, dar are o
ciudat de puternică doză de rezistență și cu cât este mai constrâns şi amenințat, cu atât mai puțin se va pune în mişcare; el nu este
ceea ce poate fi numit un om de acțiune, dar nu poate fi intimidat.

Regina Maria despre regele Ferdinand şi primul ministru lonel Brătianu s-au folosit de legăturile reginei Maria cu casele
regale rusă şi britanică pentru a prezenta detaliat dorințele României de realizare a unui stat national unitar, precum și
justificările temeiurilor pe care se bazau aceste dorințe. Prin aceste contacte „neoficiale" a fost posibilă „ocolirea"
constrângerile neutralității și facerea cunoscută a poziței României. După finalizarea unor lungi şi dificile negocieri cu
reprezentanţii Antantei, concretizate prin încheierea unui tratat politic şi a unei convenții militare, România a intrat în
război la 14 septembrie 1916, declarând război Imperiului Austro-Ungar
Carol al ll-lea
1930-1940
În contextul politic creat de moartea regelui Ferdinand și cea a lui Ion I.C. Brătianu, cât și de lipsa de fermitate a
regenței conduse de principele Nicolae, Carol s-a întors, în 1930, în România, detronându-şi propriul fiu.
Domnia lui a fost marcată la început de efectele marii crize economice şi financiare. Carol a fragilizat sistemul
de partide, numind adesea la guvernare facțiuni minoritare ale partidelor istorice şi cochetând cu idea unor
guverne de concentrație națională, precum guvernul lorga- Argetoianu. De asemenea, a permis formarea unei
camarile corupte în jurul său, sub patronajul Elenei Lupescu. Către sfârşitul anilor '30, situația politică internă s-
a deteriorat sub influenţa situației internaționale și a acţiunilor regelui, în 1938 fiind instaurată dictatura regală
(prin înlăturarea constituției din 1923 şi desfiinţarea partidelor politice, înlocuite cu un partid unic, Frontul
Renaşterii Naționale, patronat de rege).

Anul 1940 a consemnat fărâmițarea României Mari ca urmare a pactului dintre Germania și URSS, situație
care a avut efecte dezastruoase asupra reputației monarhului român.Reorientarea politicii externe a
României către Germania nazistă nu a putut salva regimul lui Carol, care a fost obligat să abdice de către
generalul Ion Antonescu, proaspăt numit de el prim-ministru. I-a fost permisă părăsirea ţării cu un tren
special încărcat cu averi, nelipsind mult să fie asasinat de către legionari, care au tras asupra trenului. După
cel de-al Doilea Război Mondial, fostul rege a dorit să se întoarcă la cârma țării și să-şi detroneze din nou
fiul, însă a fost oprit de Aliații vestici. S-a căsătorit, în cele din urmă, cu Elena Lupescu și a murit în exil.
 Mihai
1927-1930
1940-1947
Într-un interviu acordat jurnalistului VartanArachelian în aprilie 1990, ca și
în alte ocazii, Regele a precizat explicit că, din cauza încălcării Constituției
şi a condițiilor de forţă (ocupație militară, șantaj cu ostatici, ameninţare cu
arma) în care s-a produs semnarea actului de abdicare, la 30 decembrie 1947,
consideră acest act juridic ca fiind nul şi neavenit Despre felul în care se
poate face revenirea pe Tron și despre ideea organizării unui referendum,
Regele a arătat că națiunea română trebuie să aibă deplină libertate în a-și
alege forma de guvernământ, dar că această decizie trebuie luată în
cunoștință de cauză, după o informare populară corectă și amănunţită. Într-
un interviu acordat scriitorului Mircea Ciobanu, care a fost publicat în
volumul de referință,,Convorbiri cu Mihai I al României", Regele Mihai
spune:
Mihai nu a încurajat dezvoltarea mişcării monarhiste în România, iar partidele regaliste au avut un impact prea slab
asupra țării postcomuniste. El a considerat că o restaurare a monarhiei în România poate avea loc doar ca urmare a
dorinței poporului român. „Dacă oamenii vor să mă întorc înapoi, mă voi întoarce înapoi" a declarat în 1990. Dar, a
spus în continuare,,,românii au suferit destul să li se impună și au dreptul de a fi consultați în ceea ce le priveşte
viitorul." Monarhiștii români se spune că ar fi oferit tronul României ASR prințului Charles de Wales, dar că acesta ar
fi refuzat. Oferta ar putea fi interpretată drept rezultat al deziluziei monarhiştilor români atât faţă de moştenitoarea
regelui, principesa Margareta, cât şi faţă de soţul ei, din moment ce Mihai nu a renunțat la speranța, pentru el sau
familia sa, de a reveni pe tron: Se încearcă totuşi să facem ca oamenii să înțeleagă ce a fost monarhia la noi, ce ar
putea eventual face.Potrivit unui sondaj de opinie din 2007 realizat la comanda Casei Regale, doar 14% dintre români
ar fi de acord cu reinstaurarea monarhiei.

Surprinzător, un alt sondaj on-line din 2011 estimează ca 4/5 din utilizatorii de internet ar fi de-acord cu o eventuală
revenire la forma monarhică de guvernământ. +[129]Mihai a întreprins vizite cvasi-diplomatice în numele României
postcomuniste. În 1997 a vizitat în cadrul unui tur Europa de vest, făcând lobby pentru admiterea României în NATO
şi Uniunea Europeană, fiind primit de şefi de stat şi oficiali guvernamentali.În decembrie 2003, în numele unui
tabloid de mică importanță, Mihai a înmânat premiul Omul anului 2003 prim-ministrului de atunci Adrian Năstase,
lider al partidului PSD. Unii monarhisti au privit[130] gestul lui Mihai drept o încălcare a tradiţiei neutralității
politice a monarhiei, cât şi ca un compromis cu foştii săi duşmani ex- comunişti din motive financiare, în timp ce
majoritatea comentatorilor politici au considerat gestul ca o nouă abdicare.